Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 237/2010-

Ședința publică din 08 februarie 2010

PREȘEDINTE: Cigan Dana

- -

- JUDECĂTOR 2: Galeș Maria

- -

- JUDECĂTOR 3: Popa Aurora

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile introduse derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O p-ța 1 - nr. 2. 4 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1062/LM/2008 din 14 noiembrie 2008 și împotriva încheierii dată în cameră de consiliu la data de 20 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul contestator, asistat de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială din 19.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimata contestatoare a depus la dosar completare la întâmpinare, prin registratura instanței la data de 25.11.2009, după care:

Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul contestator, personal, dorește să-și exprime poziția în sensul că acceptă sentința pronunțată de instanța de fond și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1062/LM/2009 din 14 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:

A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.

Au fost respinse restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. -/17.04.2008 fost recalculată pensia contestatorului, avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, s-a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, constatându-se că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului a fost Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui concluzionat că, într-adevăr, stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.

astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".

Astfel, din OUG4/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință că, indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea 226/2006.

Art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".

În concluzie, funcția si locul contestatorului manevrant vagoane, impiegat de mișcare la Stația CFR O (personal din siguranța circulației), încadrându-se in grupa I-a de muncă potrivit legislației anterioare, este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."

Din datele privitoare la activitatea în muncă aflate in dosarul de pensionare al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat activitate în condiții speciale în domeniul siguranței circulației timp de 25 de ani 6 luni și 26 de zile, astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 3 din Legea nr. 226/2006.

Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 31.08.2005 este inserata mențiunea:"în situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.09.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.09.2005.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor în data de 22.01.2009, petenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B solicitat instanței să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 1062/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în sensul de a se indica numărul și data deciziei ce urmează a fi anulată în ce îl privește pe contestatorul.

Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 20 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins această cerere, avându-se în vedere principiul disponibilității părții în procesul civil, conform căruia instanța este ținută să se pronunțe asupra capetelor de cerere cu care este investită și faptul că prin contestația formulată contestatorul nu a investit instanța cu un capăt de cerere de anulare a unei decizii de pensionare. Pe de altă parte, procedura prevăzută de articolul 169 din Legea nr. 19/2000 - modificată, prevede posibilitatea recalculării pensiei fără a condiționa de formularea unei cereri distincte de anulare a deciziei de pensie.

S-a mai reținut că prin cererea formulată petenta nu solicită lămurirea dispozitivului în sensul prevăzut de articolul 2811Cod de procedură civilă, ci tinde la modificarea hotărârii, ceea ce este inadmisibil pe această cale, cele solicitate de petentă putând constitui, eventual, motiv de recurs.

Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii dată în cameră de consiliu la data de 20 februarie 2009, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate.

În motivarea recursului, recurenta arată în esență că:

în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 3/1977, contestatorul fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. -/03.10.1995, începând cu 01.09.1995;

a fost în eroare instanța când a interpretat articolul 2 aliniatul 1 din nr.HG 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, articolul 14 aliniatul 4 al acestei legi acordând doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă;

totodată, recurenta invocă faptul că s-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat, care reprezintă vechimea totală în muncă, stagiul complet de cotizare, care este stabilit în mod expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și respectiv reducerea vârstei standard de pensionare, care nu are legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare.

Prin recursul declarat împotriva încheierii din 20.02.2009 dată în camera de consiliu de Tribunalul Bihor, recurenta arată că se impune admiterea recursului și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței deoarece este incomplet, nefiind prevăzută decizia de pensie ce urmează a fi modificată.

În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004, articolul 281 aliniatul 1 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, invocând în drept articolele 3, 5 din Legea nr. 226/2006, anexa la Legea nr. 226/2006, articolul 19 din Legea nr. 19/2000.

Examinând sentința recurată și încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:

Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/03.10.1995 începând cu 01.09.1995 în baza Legii nr. 3/1977, iar ulterior i-a fost recalculată pensia, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în condițiile în care justifică o vechime în muncă de 25 ani, 06 luni și 26 zile în grupa I-a de muncă și 06 ani, 06 luni și 16 zile în grupa a III-a de muncă, în siguranța circulației, în cadrul, respectiv la Regionala de Ferate C

Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 7 la actul normativ, este încadrată ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației.

Corect a apreciat instanța de fond că ocupațiile avute de contestator se încadrează între activitățile vizând siguranța circulației, având în vedere dispozițiile punctului 7 din anexa 1 Legii nr. 226/2006 și ale anexei nr. 2 punctul 46 din Ordinul nr. 447/2003 pentru aplicarea instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi, cu responsabilități în siguranța circulației, care prevăd că funcțiile deținute de contestator sunt funcții cu responsabilități în siguranța circulației.

Prin urmare, contestatorul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel că, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru intimat este de 25 de ani, cum corect a reținut instanța de fond.

În ceea ce privește stagiile de cotizare, nu reiese din sentință că instanța ar fi făcut confuzie între acestea, dimpotrivă, a evidențiat că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, conform dispozițiilor Legii nr. 226/2006 și nu de 20 de ani, cum neîntemeiat a solicitat contestatorul, sau de 30 de ani, cum a reținut intimata prin decizia contestată.

În această situație, critica adusă hotărârii instanței de fond privind stabilirea stagiului de cotizare de 25 de ani la recalcularea pensiei contestatorului, este nefondată, sub acest aspect neimpunându-se modificarea sentinței.

Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la articolele 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.

S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 12.08.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de APEL ORADEA, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.

Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată va fi menținută în ce privește reținerea stagiului complet de cotizare.

Se impune însă modificarea acesteia doar în ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile în favoarea contestatorului, situație în care va fi menționată și decizia de pensie ce urmează a fi modificată, așa cum se invocă în recursul declarat împotriva încheierii din 20.02.2009.

Articolul 169 aliniatul (3) din Legea nr. 19/2000, stabilește că pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare cererii de recalculare.

Cum Legea nr. 226/2006 nu prevede o dată expresă privind acordarea drepturilor recalculate celor care au desfășurat activitate în condițiile deosebite stipulate în anexa nr. 1 și cum, potrivit articolului 6, acestea se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului este de 01.09.2008, corespunzând lunii următoare cererii adresată de către acesta direct instanței de judecată.

Față de aceste considerente, în baza articolului 312 aliniatul (1), combinat cu articolele 316 și 296 Cod procedură civilă, vor fi admise ambele recursuri, se va modifica în parte sentința Tribunalului Bihor, în sensul că drepturile stabilite se acordă contestatorului începând cu data de 01 septembrie 2008 și se vor păstra restul dispozițiilor.

Cheltuielile de judecată nu se justifică a fi acordate, acestea nefiind dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,

ADMITE ca fondate recursurile civileintroduse derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O p-ța 1 - nr. 2. 4 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1062/LM/2008 din 14 noiembrie 2008 și încheierii dată în cameră de consiliu la data de 20 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:

Drepturile de pensie ale contestatorului stabilite prin decizia nr. - și modificate prin sentință se vor acorda începând cu data de 01.09.2008.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 08 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

: GM/19.02.2010

Complet fond: M,

în 2 ex.: ID/19.02.2010

2 comunicări cu:

CASA JUDEȚEANĂ DE PENSIIB, cu sediul în O- județul B,,cu domiciliul în O p-ța 1 - nr. 2. 4 județul

Președinte:Cigan Dana
Judecători:Cigan Dana, Galeș Maria, Popa Aurora

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Oradea