Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.257/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar împotriva deciziei civile nr.1011/A/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect reziliere contract de închiriere și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat cu suma de 11 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3208/29.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamanților Municipiul T, reprezentat prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T în contradictoriu cu pârâții, și, acțiune ce a avut ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr.1360/2000 încheiat între părțile litigante, concomitent cu evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat administrativ în T, str.-, nr.16,.1.
Prima instanță a reținut în esență că între reclamanți și pârâți s-a încheiat un contract de închiriere ce a avut ca obiect imobilul în litigiu, că din probele administrate în dosar a rezultat că pârâții au achitat în mod constant cheltuielile aferente apartamentului 1 și că întrețin în mod corespunzător spațiul închiriat, fără a tulbura liniștea celorlalți locatari din clădire.
In fine, dând eficiență prev.art.1020-1021 Cod civil, potrivit cărora rezilierea este sancțiunea de drept civil care constă în desființarea unui contract sinalagmatic, cu executarea succesivă ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către una dintre părți a obligațiilor asumate, judecătoria a concluzionat că reclamanții nu au reușit să probeze îndeplinirea exigențelor rezilierii și toate afirmațiile lor din cererea introductivă au fost înlăturate de pârâți prin probele administrate.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, reclamanții Consiliul Local al Municipiului și Municipiul T, reprezentat prin Primarul Municipiului T, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș în data de 7.06.2007, prin care au solicitat modificarea în totalitate a sentinței supusă reformării în sensul admiterii în totalitate a acțiunii lor, astfel cum a fost formulată în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de apel ale reclamanților, tribunalul a observat că acestea s-au referit în esență la greșita apreciere de către prima instanță de fond, a probatoriului administrat în fața sa, neținându-se seama de declarațiile martorilor și, ce au confirmat în mare parte susținerile din cuprinsul acțiunii.
Reclamanții mai arată că judecătoria nu a ținut seama nici de conținutul adresei emisă de Asociația de proprietari al imobilului din litigiu prin care se aduce la cunoștință faptul că pârâții nu își îndeplinesc în mod corect nici obligația de plată a cheltuielilor comune, iar chitanțele ce atestă plata respectivelor cheltuieli au fost eliberate cu întârziere.
Reclamanții au invocat în drept prev.art.282, 298 Cod civil, art.969-970 cod civil și Legea nr.114/1996 și au atașat cererii lor dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
Poziția procesuală a pârâților a fost exprimată prin întâmpinarea depuse la dosar, prin care au solicitat respingerea apelului reclamanților, arătând că autorii apelului nu au făcut decât să reitereze susținerile nedovedite din acțiunea introductivă și că în mod corect instanța de fon dar eținut că motivele de reziliere ale reclamanților nu sunt întemeiate.
In apel, părțile au mai depus la dosar chitanță și facturi fiscale, precum și un set de fotografii.
Prin decizia civilă nr.1011/A/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanți, în considerentele deciziei civile, instanța de apel, reținând, că, reclamanții, nu numai că nu au dovedit împrejurarea de fapt, pe care și-au fundamentat cererea de reziliere (faptul că pârâții-chiriași nu-și îndeplinesc corespunzător obligațiile contractuale, în sensul că nu achită cheltuielile de întreținere, tulbură liniștea celorlalți locatari ai clădirii, aduc însemnate stricăciuni spațiului închiriat, care, în prezent, susțin reclamanții, se află în stadiu avansat de degradare), dar au și fost contraziși de pârâți care au solicitat administrarea unor probe de natură a contracara susținerile reclamanților.
Astfel, probatoriul testimonial administrat de pârâți, cu martorii G și, în sensul că locuința ocupată de pârâți este curat întreținută și îngrijită, că pârâții nu găzduiesc alte persoane și nu tulbură liniștea colocatarilor, sunt confirmate chiar de martorii și, care au arătat că, personal, nu sunt deranjați de comportamentul pârâților.
Tribunalul a mai constatat că pârâții au făcut dovada achitării cheltuielilor de întreținere pentru locuința închiriată, iar eventualele întârzieri la plata acestora, invocate de autorii apelului, chiar reale de ar fi, nu sunt de natură să producă efectele atât de grave ale rezilierii, mai ales că sancțiunea rezilierii este lăsată la aprecierea instanței, judecătorești, existând posibilitatea pentru debitorul obligației neexecutate de a obține termene de grație în interiorul cărora să își îndeplinească obligațiile contractuale. Tot astfel, partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea contractului să execute prestațiile datorate în tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.
Concluzionând asupra împrejurărilor de fapt reținute mai sus, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp.art.1020-1021, raportat la probele administrate, observând că în speță nu există o neexecutare esențială obligațiilor contractuale și că sancțiunea rezoluțiunii actului juridic al închirierii nu se impune a fi aplicată pârâților. De aceea, apelul reclamanților a fost respins în baza art.295 alin. 1 și 296.pr.civ., cu consecința evidentă a menținerii sentinței apelate, considerată a fi legală și temeinică.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, au declarat recurs în termen legal, la 7 ianuarie 2008, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii judecătorești recurate în sensul admiterii apelului, și pe fond, a acțiunii civile astfel cum a fost formulat în scris.
In motivarea recursului, reclamanții au criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța nu a ținut cont de dispoziții legale în materie, și, mai ales, de probatoriul administrat.
In acest sens, au arătat că urmare a sesizărilor Asociației de proprietari și a verificărilor efectuate la adresa de către inspectorii de zonă a- Biroului Locuințe, s-a constatat faptul că pârâții nu întrețin corespunzător locuința, mai mult aceștia au subînchiriat locuința altor persoane.
Potrivit pct.4 din contractul de închiriere încheiat cu pârâții, contract care constituie legea părților și care trebuie executat cu bună credință, conform art.969 și 970 Cod civil, rezilierea se dispune în situația în care chiriașul a subînchiriat locuința pe perioadă de peste 3 luni, dacă nu a fost caz de forță majoră dovedit cu acte.
Din referatul Biroului Locuințe de către inspectorii de zonă rezultă clar că la adresa imobilului în litigiu au fost efectuate verificări repetate constatându-se faptul că pârâții nu-și respectă clauzele contractuale.
S-au invocat și depozițiile martorilor și, care au confirmat în mare parte cele susținute prin cererea introductivă; iar Asociația de Proprietari a sesizat că pârâții nu au îndeplinit corespunzător obligația de plată a cheltuielilor comune, obligații ce trebuie îndeplinită lunar. In acest sens, subliniază că deși s-au depus chitanțe privind plata la zi a cheltuielilor, trebuia să se țină cont de întârzierile anterioare la plata facturilor.
Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, și pe fond, admiterea acțiunii civile.
In drept, au fost invocate prev.art.304 pșct.8 și 9.pr.civ. art.969-970 Cod civil și Legea nr.114/1996.
Intimații, și, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse și dispozițiile legale invocate ca temei de drept, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In susținerea cererii introductive de instanță, reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar, au solicitat rezilierea contractului de închiriere nr.1360/18.07.2000 încheiat cu pârâți, și evacuarea necondiționată a lor, întrucât urmare a verificării efectuate la adresa de către Inspectorii din cadrul Biroului de Locuințe s-a constatat faptul că susnumiții nu întrețin corespunzător apartamentului, acesta fiind într-o stare avansată de degradare, fapt ce constituie un focar de infecție pentru întreg mobilul. Totodată aceștia nu achită taxele aferente apartamentului și găzduiesc în locuință diferite persoane care tulbură liniștea colocatarilor.
In raport cu probele administrate în cauză în cele două instanțe de judecată, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o justă aprecierea și au aplicat întocmai dispoziții legale în materie, pornind de la dispozițiile contractului de închiriere dintre părți, care este legea părților, precum și a dispozițiilor Legii nr.114/1996.
In condițiile în care nu s-a dovedit nici starea avansată de degradare a locuinței, ci, dimpotrivă, așa cum rezultă din planșele foto depuse la filele 28-30 dosar apel, aceasta este curat întreținută, și nici un comportament social al pârâtei care să fie de natură a tulbura liniștea celorlalți locatari ai imobilului, Curtea apreciază că în mod corect s-a respins acțiunea civilă de față, nefiind îndeplinite dispozițiile art.1020 - 1021, 1424 și 1436 Cod civil, și art.27 din Legea nr.114/1996.
Astfel fiind, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente temeiul de modificare a deciziei civile recurate invocate de reclamanți, disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. astfel că în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, prin Primar împotriva deciziei civile nr.1011/A/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.MG/11.03.2008
Dact.GK/2 ex./14.03.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă, Maria Petria
