Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 277/R/2009
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator,domiciliat în O,str. - -, nr. 9, -. 43,. 7, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 867/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator, personal și asistat deav.,în baza împuternicirii avocațiale, din 17 februarie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 5 februarie 2008 întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului,casarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei ce i se cuvine recurentului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, retroactiv din 12 iulie 2005.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 867/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. -/13.08.2008 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,76295 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de instalator, funcție și loc de muncă, care nu este prevăzut in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Împotrivaacestei hotărâri a formulat recurs recurentul contestator, în termenul legal și scutit de taxă de timbru solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate,în totalitate în sensul admiterii contestației formulate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei ce i se cuvine cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, retroactiv din 12.07.2005.,cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată recurentul că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, în mod eronat apreciind instanța de fond că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 14 din legea 19/2000 apreciere care este în contradicție cu disp. art. 2 alin. 3 din la HG 1550/2004.
Menționează că a fost pensionat conform deciziei nr. -/23.04.1996 astfel că îi sunt aplicabile prevederile disp. art. 11 și 14 din legea 3/1977.
Mai arată că, în conformitate cu disp. art. 2 din - la OUG 4/2005 îi sunt aplicabile și disp. legii 19/2000 dat fiind locul său de muncă respectiv -instalator sanitar, invocând și principiul potrivit căruia la condiții de pensionare egale,pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
În drept sunt invocate prev. art 11, 14 din legea 3/1977, art, 19, 20, și 77 din legea 19/2000.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că temeiurile de drept invocate de recurent și cuprinse în legea 3/1977 se referă doar la reducerea vârstei de pensionare și nu la stagiul complet de cotizare la care face trimitere art 2 din normele metodologice aprobate prin HG 1550/2004.
În drept sunt invocate prev. Legii 3/1977 cu modificările ulterioare, HG 1550/2004,legea 19/2000 și Ordinul 340/2001.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza deciziei nr. -/23.04.1996 conform legii 3/1977 dovedind o vechime totală în muncă de 41 ani,10 luni și 1 zi din care 26 ani, 7 luni și 14 zile în grupa a II-a și 8ani, 8 luni, și 17 zile în grupa a III-a
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, corect reținând că, desi legea aplicabilă la data deschiderii dreptului la pensie a fost legea 3/1977, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speța, cu ocazia recalculării pensiei date fiind reglementările cuprinse în OUG 4/2005 act normativ cu forță superioară față de HG.1550/2004 și care a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și pentru înlăturarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din datele diferite la care acestia s-au pensionat.
De altfel în speță nu pot fi reținute disp. art. 11 și 14 din legea 3/1977 invocate de recurent întrucât aceste dispoziții nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare.
Referitor la susținerile recurentului privind incidența disp legii 19 /2000, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că stagiul complet de cotizare avut în vedere cu ocazia recalculării pensiei a fost corect stabilit, neputându-se reține un stagiu complet de cotizare de 25 de ani astfel cum solicită recurentul, activitatea desfășurată de acesta neîncadrându-se în cazurile prevăzute de disp. art. 19 și 20 din această lege.
Având in vedere considerentele mai sus expuse,în temeiul art. 312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator,domiciliat în O,str. - -, nr. 9, -. 43,. 7, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 867/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red dcz
12.03.2009
Jud fond.
Dact IC
2ex/17.03.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
