Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 284/2007. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 284
Ședința publică din data de 11 martie 2008.
PREȘEDINTE: Gherasim Elisabeta
JUDECĂTOR 2: Marin Eliza
JUDECĂTOR 3: Grecu Mioara
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet av. în Câmpina,-,. 20 B,. A,.3, județul P și prin procurator domiciliată în B,-, sector 5 și de pârâtul SPITALUL DE BOLI, cu sediul în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 595/19 oct. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele LOCALITATEA - PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL, toate cu sediul în localitatea, județul
Cererea de recurs formulată de pârâta Spitalul de Boli este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar recursul formulat de reclamanta este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 5,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. 36918/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 48/2007din Baroul Prahova, recurenta-pârâtă Spitalul de Boli prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 5/2007 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatele-pârâte Localitatea prin Primar, Primăria și Consiliul Local.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar copia xerox a procesului verbal de predare-primire a imobilului - construcție " " situat în localitatea,-, județul P și față de această împrejurarea declară că înțelege să renunțe la susținerea primului motiv de recurs. Depune și taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei conform chitanței fiscale cu nr.36918/2008, timbru judiciar de 0,15 lei anulate la dosar.
Avocat având cuvântul depune la dosar în xerocopie HG pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. - publicată în Monitorul Oficial, partea I a nr. 15/10 ian. 2007. Într-adevăr s-a procedat la predarea - primirea imobilului situat în localitatea,-, județul Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având din nou cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sun t alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul susține cel de-al doilea motiv de apel, acesta vizează greșita aplicare în cauză de instanța de apel a dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă în sensul micșorării onorariului de avocat plătit de recurenta-reclamantă de la suma de 7.500 lei la suma de 3.000 lei.
Conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod pr. Civilă, instanța poate dispune micșorarea onorariilor avocațiale " potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale", având în vedere și valoarea pricinii dedusă judecății. În cauza de față valoarea litigiului este de 296.499,91 RON, sumă față de care onorariul de avocat este sub valoarea onorariului minimal prevăzut în stabilit de Consiliul Baroului
De asemenea, practica judiciară a stabilit că " instanța nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său" deoarece potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. 2 și 3 din statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere. În acest sens face referire la decizia nr. 1479/15 oct. 1996 Secției Comerciale a Curții Supreme de Justiție.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 595/19 oct. 2007 Tribunalului Prahova, în sensul plății integrale a onorariului de avocat în cuantum de 7.500 lei.
Avocat având cuvântul cu privire la recursul formulat de reclamanta solicită respingerea acestuia. Și în textul de procedură civilă cât și acea decizie a Curții Supreme de Justiție la care a făcut referire avocat sunt depășite, nu se fac tabele de onorarii minimale. Cele existente în cadrul Baroului P au fost întocmite anterior statutului profesiei de avocat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Spitalul de Boli, acesta vizează un singur aspect, respectiv nelegala respingere a apelului pentru capătul de cerere privind modul de calcul al lipsei de folosință a terenului în suprafață de 2940 mp și a construcției, a confirmat cele două valori: 270.480 lei pentru teren și 26019,19 lei pentru " ", valori care, în opinia recurentei-pârâte, au fost calculate eronat.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1, art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, a nr.HG 1886/2006 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea 10/2001.
Recurenta-reclamantă a redobândit imobilul în litigiu prin sentința civilă nr. 1179/1999, fiind pusă în posesie. Prin sentința civilă nr. 628/2006, apelanta-pârâtă a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosință până la data de 28 febr. 2003. Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, recurenta-reclamantă era obligată să încheie contract de închiriere, în condițiile G 40/1999, lucru pe care nu l-a făcut. La data de 21 dec. 2006 fost adoptată HG1886/2006,
hotărâre care stabilește modul de calcul al chiriilor pentru imobilele care intră sub incidența art. 16 alin. 2 din Legea 10/2001. Acest mod de calcul, însă, este aplicabil începând cu data adoptării respectivei hotărâri, pentru viitor.
În principal solicită admiterea recursului declarat de pârâta Spitalul de Boli, modificarea celor două hotărâri la fond și în apel, respingerea acțiunii promovată de reclamantă. Cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicită admiterea recursului declarat de pârâta Spitalul de Boli, casare cu trimiterea cauzei la instanța de fond care urmează a dispune efectuarea unei expertize construcții și topo prin care să se calculeze în mod diferențiat lipsa de folosință, pe perioada în care și-au produs efectele hotărârile de guvern adoptate, stabilindu-se și dacă există fondurile cu destinație specială prevăzute de art. 6 din nr.HG 1886/2006.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de pârâta Spitalul de Boli, ca nefondat. Modalitatea de calcul a fost aceea solicitată chiar de pârâta sus menționată, iar apărările acesteia în recurs au fost aceleași și la instanța de apel. Nu se impune o casare cu trimitere față de împrejurarea că experții desemnați în cauză la fond au avut în vedere actul normativ legal în vigoare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la udecătoria Câmpina sub nr- reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâții Spitalul de Boli, localitatea prin primar, Primăria și Consiliul Local solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea Spitalului de Boli din imobilul situat în - și obligarea pârâților la plata val. lipsei de folosință pentru imobil pe perioada 28 februarie 2003 - și până la eliberarea terenului și construcțiilor în litigiu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1179/9 aprilie 1999 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a retrocedat imobilul situat în - ce a aparținut autorilor săi, iar prin decizia civilă nr.627/2000 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIis -a restituit terenul în suprafață de 2940 mp. și cu anexele sale, fiind pusă în posesia imobilelor prin procesul verbal nr.433/29 mai 2000 întocmit de executorul judecătoresc.
A arătat reclamanta că între părți au mai existat litigii iar prin sentința civilă nr. 628/13.04.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost obligat Spitalul de Boli la plata val lipsei de folosință a imobilelor până la data de 28 februarie 2003, că de la data restituirii proprietății au trecut mai mult de 5 ani astfel că solicită evacuarea spitalului din imobilul ocupat.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar hotărârile judecătorești și actele la care a făcut referire solicitând probe cu interogatoriu și expertiză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Spitalul de Boli a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata lipsei de folosință motivat de faptul că de la data punerii în posesie reclamanta nu a notificat în vederea eliberării imobilului, arătând că nu datorează lipsa de folosință întrucât nu se face vinovată că au fost exercitate toate căile de atac împotriva hotărârii inițiale și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a Consiliului local întrucât acestea nu folosesc imobilul respectiv.
Pârâta Orașul prin primar a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Oraș față de prevederile Legii nr. 215/2001 în conformitate cu care titular de drepturi și obligații este orașul prin primar și de asemenea a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a Consiliului Local care nu folosesc imobilul în litigiu.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr. 1421/16 mai 2007 prin care admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Oraș prin primar, Primăria și Consiliul Local al orașului a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta prin procurator (), a dispus evacuarea pârâtei Spitalul de Boli din imobilul proprietatea reclamantei situat în orașul - și a obligat aceeași pârâtă să plătească reclamantei suma de 270.480 lei lipsă de folosință pentru terenul în suprafață de 2940 mp. conform expertizei completare pentru perioada 20 iunie 2003 - 31 martie 2007 și suma de 26.019,91 lei reprezentând lipsa de folosință pentru conform expertizei construcții completare - varianta B, pentru perioada 20 iunie 2003 - 28 ianuarie 2007.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 16.361,81 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1179/9 aprilie 1999 Judecătoriei Câmpinaa fost admisă acțiunea reclamantei și obligate pârâta Primăria oraș și intervenientul Spitalul de Boli să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele situate în,-, compus din 2940 mp. teren și construcțiile aflate pe acesta respectiv, și anexele acestora, sentință schimbată în parte prin decizia civilă nr. 2196/1999 a Tribunalului Prahova, în sensul că pârâtele au fost obligate să lase reclamantei în proprietate suprafața de 2940 mp. teren și, imobile asupra cărora reclamanta a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr.433/20 mai 2000 încheiat de executorul judecătoresc.
S-a mai reținut că prin decizia civilă nr.628/13 aprilie 2006 Curții de APEL PLOIEȘTI pârâta Spitalul de Boli a fost obligată să plătească reclamantei suma de 23.534,07lei reprezentând val. chiriei terenului și lipsei de folosință aferentă perioadei 20 mai 2000- 28 februarie 2003 pentru.
A apreciat instanța că față de dispozițiile deciziei civile nr.2196/1999 a Tribunalului Prahova, acțiunea în evacuarea Spitalului de Boli din imobilul proprietatea reclamantei este întemeiată impunându-se admiterea acesteia, că față de împrejurarea că reclamanta nu a exercitat dreptul de folosință asupra bunurilor sale conform naturii și destinației lor se impune ca în baza art.482 cod civil Spitalul de Boli să plătească lipsa de folosință pentru teren pe perioada 20 iunie 2003 - 31 martie 2007 conform expertizei completare și suma de 26.019,91 lei pentru pe perioada 20 iunie 2003 - 28 ianuarie2007 conform variantei B din expertiza completare varianta Bae xpertului, variantă în care s-a avut în vedere HG nr. 1886/2006.
Sentința a fost atacată cu apel d e Spitalul de Boli care susținut că este netemeinică și nelegală deoarece pentru a se dispune evacuarea se impunea ca între părți să existe un raport juridic de locațiune în lipsa căruia nu se putea face acest lucru, că reclamanta avea la îndemână numai acțiunea în revendicare, acțiune în evacuarea putând fi formulată în măsura în care s-ar fi avut în vedere disp.ar.13 alin.1 din Legea nr.10/2001 care obligă la încheierea unor contracte de închiriere în condițiile OUG nr.40/1999.
S-a mai arătat că în condițiile în care nu a existat un raport juridic de locațiune în mod greșit s-a admis și capătul de cerere privind plata lipsei de folosință, care a fost calculată potrivit dispozițiilor HG 1886/2006 pentru perioada anterioară adoptării ei, respectiv din anul 2003, astfel că sumele obținute sunt cu totul altele decât cele corecte, calculate prin aplicarea dispozițiilor HG nr. 244/2004 care a fost abrogată prin HG nr.1886/2006.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 595/19 octombrie 2007, prin care admițând apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei apelante din imobilul, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în instanța de fond până la concurența sumei de 1500 lei, obligând apelantul pârât la plata sumei de 11.601,51 lei cheltuieli de judecată potrivit culpei procesuale a părților rezultate din soluțiile date celor două capete de cerere.
S-au compensat integral cheltuielile de judecată efectuate în apel corespunzător culpei procesuale potrivit motivului de apel considerat întemeiat și în baza art.81 Cod pr.civilă a fost obligată reclamanta intimata la plata sumei de 5 lei taxă judiciară de timbru pentru motivul de apel privind evacuarea.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 13 alin.1 din Legea nr.10/2001 în cazul imobilelor restituire prin procedurile administrative prevăzute de această lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință cu modificările și completările aduse prin Legea nr.241/2001, că în raport de aceste dispoziții apelantul pârât nu a avut calitatea de chiriaș al imobilului din - ci de administrator al acestuia deoarece între spital și reclamantă nu a existat un raport juridic de locațiune, împrejurare în care procedura ce trebuia urmată de intimata reclamantă era aceea a promovării unei acțiuni în revendicare și nu evacuare a pârâtului, împrejurarea că reclamanta a mai obținut câștig de cauză într-o asemenea acțiune prin sentința civilă nr.1179/9 aprilie 1999 Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă, nefiind de natură a solicita evacuarea pârâtului din imobilului asupra căruia a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr.433/29 mai 2000 al executorului judecătoresc.
S-a apreciat astfel că apelul este întemeiat cu privire la capătul de cerere ce a avut ca obiect evacuarea apelantului din imobilul proprietatea intimatei.
Cât privește lipsa de folosință a imobilelor retrocedate tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a soluționat cererea întrucât pârâtul nu putea fi obligat la plata chiriei în lipsa unui raport de locațiune, și că lipsa de folosință a fost corect calculată prin aplicarea HG nr. 1886/2006, prejudiciul fiind necesar a fi reparat integral prin stabilirea valorii acestuia la momentul actual nu la cel la care era în vigoare HG nr.244/2004 care a fost abrogată prin HG nr.1886/2006 și s-a considerat nefondat apelul sub acest aspect
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut a fi compensate cele care au fost efectuate de părți la instanța de fond până la concurența sumei de 1500 lei și obligarea apelantei la plata sumei de 11.601,51 lei potrivit culpei procesuale a părților, la acest rezultat ajungându-se prin scăderea din suma totală achitată de reclamantă cu titlu de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat (16.361,81 lei) a sumei de 3260,30 lei (achitată pentru cererea de evacuare) și a celor de 1500 lei reprezentând din onorariul de avocat suportat de pârât.
Cheltuielile de judecată efectuate în apel au fost compensate integral corespunzător culpei procesuale potrivit motivului de apel considerat întemeiat, după ce, în prealabil, onorariul de avocat achitat de reclamantă (7500 lei ) fost redus conform art.274 alin.3 Cod pr.civilă la 3000 lei, acesta fiind considerat nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs în termen legal, atât reclamanta cât și pârâtul Spitalul de Boli, considerând-o nelegală și netemeinică.
În recursul său reclamanta a susținut că în mod greșit s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința respingându-se capătul de cerere privind evacuarea Spitalului de Boli din imobilul proprietatea sa, fără a se avea în vedere că recurenta și-a îndeplinit obligația impusă de art. 13 din Legea nr.10/2001 permițând Spitalului să folosească în continuare imobilul timp de 5 ani, după care a formulat notificare în vederea perfectării contractului de închiriere, că expirând acea perioadă pârâtul a continuat să folosească spațiul de locatar și astfel se impune admiterea acțiunii de evacuare.
A mai susținut aceeași recurentă că în mod greșit instanța de apel a aplicat disp.art.274 alin.3 Cod pr.civilă în sensul că a micșorat cuantumul onorariului de avocat plătit de ea de la suma de 7500 lei la suma de 3000 lei, practica judiciară stabilind că instanța nu este îndreptățită să reducă acest cuantum stabilit de avocat cu clintul său contractul neputând fi controlat direct sau indirect de instanță cu atât mai mult cu cât nici spitalul nu a invocat o atare reducere.
Pârâta Spitalul de Boli a formulat un singur motiv de recurs considerând că hotărârea este nelegală întrucât lipsa de folosință a fost calculată în mod greșit pentru teren și construcție,că în speță sunt aplicabile prev.art.13 alin.1, art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 și HG nr. 1886/21 decembrie 2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul art.16 alin.2 din Legea nr. 10/2001, că reclamanta era obligată să încheie contract de închiriere în condițiile OUG nr.40/1999, că fiind vorba de o instituție ce îndeplinea activități de interes public imobilul și-a păstrat afectațiunea pe o perioadă de 5 ani, și că pe această perioada reclamanta avea dreptul la o chirie stabilită prin Hotărârea Guvernului respectiv prin HG. 1886/2006, mod de calcul ce era aplicabil începând cu data adoptării acestei hotărâri pentru viitor nu și pentru trecut cum greșit s-a calculat în cauză.
La dosar s-au depus hotărârile judecătorești care se află și la dosarul de fond, și reclamanta a depus de asemenea procesul verbal de predare primire a imobilului construcție și a terenului de 2940 mp. situat în - încheiat la 6 februarie 2008 din care rezultă că spitalul a părăsit imobilul, lăsându-l în posesia și folosința reclamantei și a făcut precizarea că renunță la motivul de recurs privind greșita respingere a capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din imobil.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel.
În ce privește recursul reclamantei se constată că sub singura critică care a fost formulată și susținută (pentru că s-a renunțat la critica privind evacuarea) se constată că aceasta este nefondată.
În instanța de apel tribunalul a compensat integral cheltuielile de judecată efectuate de părți în condițiile în care apel împotriva sentinței a declarat numai pârâtul Spitalul de Boli căruia i s-a și admis apelul.
În condițiile în care reclamanta nu a declarat apel care să-i fi fost admis, împrejurare în care s-ar fi putut aplica compensarea, reclamanta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelantul pârât Spitalul de Boli.
O atare soluție însă ar înrăutăți situația reclamantei în propria cale de atac pentru că s-ar vedea în situația de a fi obligată la plata unor cheltuieli de judecată mai mari decât cele stabilite de tribunal (5 lei), lucru care nu este posibil, motiv pentru care recursul declarat de aceasta este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Privitor la recursul declarat de pârâtul Spitalul de Boli se constată că și acesta este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a formulat acțiunea inițială de revendicare a imobilelor în litigiu nu pe dispozițiile Legii nr.10/2001 ci pe dispozițiile dreptului comun, pârâta fiind obligată să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul și în discuție.
În această situație, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 și art.16 alin.1 și 2din Legea nr.10/2001, după cum nu sunt aplicabile nici prevederile HG 1886/21 decembrie 2006 așa cum susține această recurentă, ori ale HG nr. 244/2004 care a fost abrogată prin HG 1886/2006.
Lipsa de folosință calculată de experți, așa cum a fost acordată de instanță a fost calculată în raport de dispozițiile HG nr.1886/2006 ajungându-se ca pârâta recurentă să fie obligată la plata sumei de 270.480 lei lipsă de folosință pentru terenul de 2940 mp. și la 26.019,91 lei lipsă de folosință pentru conform expertizelor efectuate în cauză.
În condițiile în care imobilele în litigiu nu au fost retrocedate în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001, lipsa de folosință pentru acestea nu se calculează conform HG 1886/21 decembrie 2006 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul dispozițiilor art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În această situație s-ar fi impus ca pârâta să fie obligată la plata lipsei de folosință așa cum au calculat experții în rapoartele de expertiză inițiale conform Hotărârii Consiliului local oraș unde s-au stabilit sume mai mari ca reprezentând lipsa de folosință, respectiv sumele de 56.394,65 lei (în situația în care s-a calculat lipsa de folosință și la anexele ) sau 43.084,25 lei (când nu s-au avut în vedere anexele ei) pentru teren pe perioada solicitată în acțiune s-a stabilit pe baza aceluia mod de calcul lipsa de folosință la suma de 540.960 RON.
Deci sumele reprezentând lipsa de folosință a imobilelor calculate în raport de dispozițiile legale aplicabile imobilelor în litigiu sunt mai mari decât sumele la care a fost obligată această pârâtă recurentă cu titlul de lipsă de folosință.
A modifica însă hotărârile în acest sens ar însemna de asemenea a se crea pârâtei recurente o situație mai grea în propria cale de atac, situație nepermisă de lege, astfel că și recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârilor prev.de art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de reclamanta, prin procurator și de pârâta Spitalul de Boli împotriva deciziei civile nr. 595/19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Localitatea prin primar, Primăria și Consiliul local.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red. EM/BA
2 ex./12.03.2008
2118/2006 Jud.Câmpina
a- Trib.prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Gherasim ElisabetaJudecători:Gherasim Elisabeta, Marin Eliza, Grecu Mioara
