Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, și împotriva deciziei civile nr. 401 din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și avocat pentru intimata SC " " SA I,lipsă fiind recurenții, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei,nu se solicită judecata și în lipsă.
Avocat pentru intimata SC " " SA I depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în vedere recurentului să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei.
Recurentul precizează că va achita diferența de taxă judiciară de timbru până la terminarea ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri sub rezerva achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei de către recurentul.
Recurentul având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și prelungirea contractului de închiriere.
Avocat pentru intimata SC " " SA I având cuvântul,solicită respingerea recursului,având în vedere că la instanța de apel apelanții au primit citația cu 15 zile înainte de termenul de judecată acordat,citație prin care li se aducea la cunoștință și obligația timbrării,însă aceștia nu și-au îndeplinit această obligație,astfel încât în mod corect Tribunalul Iașia dispus anularea ca netimbrat a apelului.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997,taxa de timbru se achită anticipat sau până la primul termen de judecată.
Solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași, în data de 21 martie 2007 I cheamă în judecată pârâții, și pentru a se dispune evacuarea din imobilul pe care îl ocupă fără drept din I,-, 837 scara C, etaj 1, apartament 4 și obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință în sumă de 94 RON pentru lunile ianuarie și februarie 2007 și pe viitor câte 47 lei RON/lună, până la părăsirea efectivă a apartamentului.
În fapt reclamanta arată că este proprietara apartamentului, că la data de 31 decembrie 2006 încetat contractul de închiriere nr. 2013/2006 încheiat cu pârâtul, nefiind făcut dovada relocațiunii sau a reînnoirii convenției, în condițiile art. 23 din Legea nr. 114/1996 și art. 2, art. 10 lt. c din contract.
Pârâtul a fost notificat asupra obligaților sale, nu le-a îndeplinit datorând și lipsa de folosință pentru deținerea locuinței fără titlu locativ până la predarea efectivă.
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 1307 din 5 februarie 2008 admite în parte cererea reclamantei și dispune evacuarea pârâților din apartament. Ia act că pârâții au achitat lipsa de folosință pentru perioada ianuarie 2007 - februarie 2008
Pentru a da hotărârea instanța de fond a constatat că ulterior chemării în judecată pârâții au achitat lipsa de folosință pentru lunile ianuarie - februarie 2007 și pe durata procesului inclusiv luna ianuarie 2008, data pronunțării fiind 5 februarie 2008. În capătul de cerere ce are ca obiect evacuarea reține judecătoria că la data introducerii acțiunii se împlinise termenul de închiriere, că pârâții au recunoscut suma de 94 RON cerută ca lipsă de folosință de reclamantă. Evacuarea s-a solicitat pentru ajungerea la termen și nu ca urmare a nerespectării obligației de plată se arată în considerentele sentinței. Costată instanța de fond că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 1452 cod civil a înștiințării pârâților asupra denunțării contractului care nu a fost reînnoit prin acordul părților potrivit clauzelor acestuia, acțiunea în evacuare fiind întemeiată.
La data de 17 martie 2008 pârâții au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Iași înaintat spre soluționare Tribunalului Iași la 24 aprilie 2008, înregistrat și repartizat aleatoriu cu prim termen la 4 iunie 2008.
Prin rezoluție administrativă s-a dispus citarea pârâților - apelanți cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar 0,3 RON. Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași la data de 23 aprilie 2008 împotriva aceleiași sentințe a declarat apel reclamanta I înaintat spre soluționare Tribunalului Iași și atașat la același dosar înregistrat sub nr- pentru același termen de judecată - 4 iunie 2008.
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași la data de 3 iunie 2008 pârâții și au solicitat acordarea unui nou termen de judecată la 4 iunie 2008 în vederea angajării apărătorului ales, avocat.
Tribunalul Iași, la termenul din 4 iunie 2008, invocă din oficiu excepția "nulității cererii de apel ca netimbrată" "formulată" de pârâți, lipsă la judecată, și acordă cuvântul cu privire la excepția intimatei.
În baza art. 156 Cod procedură civilă tribunalul admite cererea apelanților și de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, respectiv la apelul disjuns formulat de I cu privire la care - față de precizările reclamantei - stabilește taxa de timbru judiciar și acordă termen pentru a fi achitată. Instanța de apel rămâne în pronunțare asupra excepției nulității apelului declarat de pârâți.
Prin decizia civilă nr. 401 din 4 iunie 2008 Tribunalul Iași anulează ca netimbrat apelul promovat de către pârâții, și contra sentinței civile nr. 1307/5 februarie 2008 Judecătoriei Iași.
Disjunge judecarea cererii de apel formulată de reclamanta I prin reprezentanți legali și acordă termen la 3 septembrie 2007 pentru soluționarea acesteia.
Partea introductivă a hotărârii tribunalului cuprinde modificări cu privire la consemnarea dezbaterilor, a măsurilor dispuse de parte, certificate de judecătorul redactor al deciziei.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a constatat că pârâții - apelanți au fost citați cu mențiunea de a achita taxele de timbru conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar că nu s-au conformat obligației legale, instanța aplicând art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea din 29 octombrie 2008 Tribunalul Iași suspendă judecata apelului declarat de reclamantă în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 401/2008.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași au declarat recurs, și - încadrând motivul de recurs în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și au susținut:
- încălcarea dreptului la apărare conform art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 24 din Constituia României și art. 15 din Legea nr. 304/2004;
- încălcarea principiului contradictorialității și rolului activ al judecătoriei;
- din oficiu instanța trebuia să pună în discuție excepția necompetenței materiale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța nu a verificat actele dosarului, pentru stabili învestirea cu două cereri, una de apel și una de recurs, în condițiile art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, actele de procedură săvârșite de un judecător necompetent fiind nule.
Se arată,în ipoteza în care instanța necompetentă a analizat cu prioritate timbrajul, în condițiile în care a admis această excepție, hotărârea sa este atacată cu apel sau cu recurs în condițiile art. 304 pct. 5 ori art. 318 Cod procedură civilă, instanța aplicând art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă poate trimite pricina instanței competente material fie a respinge cererea ca inadmisibilă.
Recurenții susțin că instanța are obligația de a verifica în prealabil compunerea legală a completului pentru a se putea pronunța asupra oricărei chestiuni referitoare la litigiu.
Invocă recurenții încălcarea principiului contradictorialității și a rolului activ al judecătorului motivată de faptul că excepția nu a fost pusă în discuția părților, iar apelanții - pârâți au formulat la primul termen de judecată cerere de apărare în conformitate cu art. 156 Cod procedură civilă. Partea nu a fost prezentă la dezbateri, rolul apărătorului este de a preîntâmpina orice greșeală sau violare a legii, dreptul la apărare are o valoare constituțională consacrat prin art. 24 din Constituție și art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară de Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile, a Convenției Drepturilor Omului ca o garanție a dreptului la un proces echitabil.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanța de prim grad cu acțiune având un capăt de acțiune principal, neevaluabil în bani, evacuare și capete de cerere accesorii, fiind incidente dispozițiile art. 17 din Codul d e procedură civilă, care prevede că "cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Curtea reține că tribunalul a calificat corect calea de atac ca fiind apel și a soluționat cauza în complet legal constituit, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, format din 2 judecători.
Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, conform art. 282 Cod procedură civilă, condiție îndeplinită de sentința civilă nr. 1307/2008, pronunțată de Judecătoria Iași.
În art. 282 ind. 1 alin. 1 și 2 Codul d e procedură civilă, expres și limitativ stabilește ce hotărâri nu sunt supuse căii de atac a apelului, categorie în care nu sunt incluse și acțiunile în evacuare, al căror obiect este nepatrimonial.
Faptul că prin apelul declarat de reclamantă sunt aduse critici sentinței în ce privește soluția dată în capetele de cereri accesorii nu impune calificarea căii de atac - numai în cererea I - ca fiind recurs cum greșit susțin recurenții.
Curtea constată că cererea privind despăgubirile pentru lipsa folosinței imobilului este accesorie celei privind evacuarea, deoarece soluționarea ei depinde de modul de rezolvare a cererii în evacuare. Prorogarea legală de competență în temeiul art. 17 Cod procedură civilă are caracter de normă specială, derogă nu numai de la dispozițiile de drept comun, privind competența materială, dar și a celor privind calificarea căii de atac, chiar dacă obiectul lor nu depășește valoarea de 100.000 RON, conform art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În partea introductivă a deciziei sunt consemnate: prezența părților, cererile formulate, măsurile luate în ședință publică, fiind inserate modificări cu privire la dispozițiile instanței.
Tribunalul a soluționat cauza la primul termen de judecată, pe excepția pusă în discuție din oficiu, în absența pârâților apelanți ce au cerut termen de apărare, și disjungerii cererii de apel formulate de reclamantă.
Dispozițiile privind judecata în primă instanță sunt aplicabile și la judecata apelului, dacă nu sunt potrivnice celor înscrise în Titlul IV (Apelul) Cartea II din Codul d e procedură civilă.
Astfel, art. 156 Cod procedură civilă prevede că: "Instanța va putea acorda un singur termen de judecată pentru lipsă de apărare temeinic motivată. Dispoziția citată este aplicabilă și în instanța de apel, asupra căreia tribunalul s-a pronunțat prin admitere în partea introductivă a deciziei, consemnare modificată și limitată de redactorul deciziei "numai la apelul disjuns modificarea nu este certificată de "judecători" conform art. 147 Cod procedură civilă".
Concluziile părților prezente nu sunt consemnate cu privire la cererea de amânare pentru lipsă de apărare apelanților - pârâți, disjungerii, ci numai la excepția invocată din oficiu, părțile fiind supuse unui tratament juridic diferit în ce privește obligația fiecăreia de a achita taxele judiciare de timbru.
Faptul că s-a certificat modificarea în succesiunea măsurilor procedurale dispuse cu privire la fiecare parte în proces, ce au calitatea de reclamant - pârâții și, respectiv, de apelanți - intimați, nu înlătură încălcarea dreptului de apărare al recurenților - pârâți la judecata în apel și al egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Dreptul la apărare este garantat prin art. 24 din Constituție, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile pot fi asistate sau reprezentate de avocat ales sau numit din oficiu, în condițiile legii, în orice fază procesuală, primă instanță și căi de atac.
Solicitarea amânării cauzei pentru angajarea apărătorului, în speță, trebuie reținută de instanță ca o imposibilitate părții de a pune concluzii, oral și în contradictoriu, în calea de atac, dar și a excepției invocate din oficiu la primul termen de judecată la care tribunalul a aplicat și sancțiunea anulării.
În art. 6 alin. 1 prevede că:
"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa".
Noțiunea de proces echitabil impune ca părțile și în cauzele civile să beneficieze de asistență juridică prin apărător ales, când o solicită, ori din oficiu desemnat în cazurile prevăzute de lege.
Instanțele de judecată au obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea apărării efective în proces, a dispune măsuri procedurale fără a încălca drepturile părților și a exercitării rolului activ.
Prin anularea apelului ca netimbrat, în condițiile în care apelanții - pârâți au solicitat termen pentru lipsă de apărare - calea de atac fiind aceeași,unică ca și hotărârea atacată de cele două părți, tribunalul nu a asigurat pârâților o apărare efectivă.
Hotărârea atacată s-a pronunțat cu nerespectarea formelor procedurale care atrag nulitatea, fiind încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
Curtea are în vedere locul primordial al dreptului la apărare în tot cursul procesului iar pentru realizarea unei protecții eficace a drepturilor omului, nu este suficientă numai consacrarea legislativă, ci este necesar de a fi însoțită de garanții fundamentale de ordin procesual și procedural.
Soluționarea cauzelor în termen rezonabil nu poate avea loc prin încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, a legalității, contradictorialității, a egalității depline a părților în proces.
Sancțiunea anulării apelului în aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, din succesiunea măsurilor dispuse de instanță în ședința publică din 4 iunie 2008 cu privire la fiecare apelant nu încalcă numai dreptul de apărare și cel al egalității părților în proces, dar este și disproporțională.
Verificarea timbrajului reprezintă pentru instanțele judecătorești o sarcină legală administrativă conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și Normelor metodologice de aplicare. Deși este o chestiune care nu constituie obiect al judecății, care precede orice act de procedură, anularea acțiunii sau cererii ca netimbrată nu poate fi dispusă prin încălcarea dreptului de apărare al părților și a egalității în fața legii, a dispozițiilor imperative privind judecarea apelului.
Relevant în cauză este și faptul că, investit cu judecarea a două apeluri împotriva aceleiași hotărâri, tribunalul, în aplicarea și interpretarea art. 290 Cod procedură civilă, are obligația de a le judeca odată, printr-o hotărâre unică și nu prin două decizii, ca efect al disjungerii.
Curtea are în vedere că dispozițiile privind judecata în primă instanță sunt aplicabile în calea de atac a apelului (art. 298 Cod procedură civilă) numai dacă nu sunt potrivnice celor privind "judecata apelului".
Astfel "disjungerea" ca măsură poate fi dispusă conform art. 165 Cod procedură civilă în orice stare a pricinilor întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată, reunire dispusă potrivit art. 164 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a judecat oacțiune unică, cu capete de cerere accesorii și un capăt principal, acțiune în evacuare, și nu "pricinii" în sensul de cauze diferite, dosare înregistrate la instanțe deosebite de același grad, în care sunt aceleași părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Judecata în apel are ca obiect legalitatea și temeinicia numai a sentinței civile nr. 1307/2008 a Judecătoriei Iași, oricare ar fi numărul declarațiilor de apel și părților ce au exercitat calea de atac, astfel că nu pot fi disjunse.
Dispoziția art. 290 Cod procedură civilă este imperativă, derogă de la judecata în primă instanță, nu există identitate între "cerere" și pricină, care sunt noțiuni distincte, în sens procesual art. 290 Cod procedură civilă fiind normă de strictă interpretare și imperativă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța admite recursul, casează decizia tribunalului și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, instanța urmând a face și aplicarea art. 290 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de, și împotriva deciziei civile nr. 401 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecare la ribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Valeria Cormanencu Stanciu, Viorica
