Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/2010-
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, satul de, nr. 86, județul B, împotriva sentinței civile nr. 115 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că la data de 08.01.2010 prin registratura instanței, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar completare la întâmpinare prin care a răspuns celor solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 115/LM din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a ad mis excepția lipsei capacității de exercițiu a CASEI LOCALE DE PENSII B și în consecință s-a respins contestația față de aceasta.
S-a admis contestația formulata de contestatoarea domiciliată în, sat de, nr.86, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul În O,-, județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.43803/04.08.2008 emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului instanța a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a acesteia și a respins acțiunea fața de această intimată.
Prin decizia nr.43803/04.08.2008 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,64971 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr.3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai, instanța a constatat că din adeverința emisă de Compania Naționala a - B -Sucursala B nr.2291/10.06.2008, rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, respectiv în perioadele 01.01.1962 - 06.02.1968, 04-05.1972 - 01.10.1987, astfel încât în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 alin. 3 din Legea 19/2000 s-a admis contestația și s-a dispus anularea deciziei nr.43803/04.08.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserată mențiunea:"in situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005", instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
In ce privește modalitatea de calcul a pensiei astfel stabilite, instanța a apreciat că punctajul total realizat la data primei recalculări, respectiv cel stabilit prin decizia nr.43803/30.11.2005, a fost împărțit la un stagiu complet de cotizare de 15 ani și se vor acorda drepturile astfel calculate începând cu data de 01.12.2005, iar drepturile conferite de nr.OUG19/2007 vor fi acordate începând cu pensia aferentă lunii iulie 2007.
Instanța a luat act că nu au mai fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta arată în esență că, prin decizia 19447/22.09.1987 soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, așadar drepturile de pensie ale antecesorului contestatoarei s-au deschis sub imperiul Legii nr.3/1977.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, învederând instanței de recurs că instanța de fond a fost în eroare când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică în cauză alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei.
De asemenea recurenta invocă faptul că, nu poate fi aplicatprincipiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,întrucât art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepțiile de la acest principiu în sensul că, pentru cei pensionați în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei, ori art. 14 alin. 4 al acestei legi acordă doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I-a sau a II-a de muncă.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Ulterior, prin înscrisul depus la dosar la data de 08.01.2010, recurenta prezintă un calcul estimativ al pensiei contestatoarei, din care rezultă că îi este favorabil stagiul de cotizare de 15 ani.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse de recurentă sunt nefondate.
Potrivit deciziei nr. 43803/17.01.2000 emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatei contestatoare i-a fost calculat dreptul de pensie de urmaș după antecesorul său, căruia la rândul său i-au fost stabilite drepturile de pensie în baza deciziei 19447/1987, așadar sub imperiul Legii nr.3/1977.
Trebuie menționat, că ulterior prin mai multe decizii de recalculare a pensiei s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru determinarea punctajului mediu anual al contestatoarei.
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv copia carnetului de muncă și adeverința 2291 din 10 iunie 2008 emisă de Compania Națională a - Sucursala B, rezultă că soțul intimatei a desfășurat activitate ca miner subteran peste 21 ani, la Exploatarea Minieră Dr., activitatea acestuia încadrându-se în grupa I de muncă, respectiv în condițiile speciale prevăzute de art.20 alin.1 lit. b din Legea nr.19/2000.
Este de netăgăduit împrejurarea că, reclamanta a beneficiat de pensie de urmaș în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, soțului contestatoarei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă la stabilirea și recalcularea pensiei de urmaș, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri, dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai, la data promovării litigiului -03.10.2008 -, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, satul de, nr. 86, județul B, împotriva sentinței civile nr. 115 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.01.2010
Jud.fond. -
Dact./15.01.2010
Ex.2
2 com./11.02.2010
1. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B
2. intimata contestatoare domiciliată în comuna, satul de, nr. 86, județul
Președinte:Cigan Dana Galeș MariaJudecători:Cigan Dana Galeș Maria, Popa Aurora
