Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.320
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - " " SRL T împotriva deciziei civile nr.943 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamantul intimat Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, pârâta intimată - SRL T și intervenientul intimat G, pentru evacuare și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul intimat Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, lipsă pârâta recurentă - " " SRL, pârâta intimată - SRL T și intervenientul intimat
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea ca temeinică a deciziei civile atacate.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr- ( nr. vechi 4188/17.03.2006), reclamantul Municipiul a chemat in judecata pe parata - SRL și - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună evacuarea necondiționata a paratelor din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuința situat în T, B-dul 16 decembrie 1989, nr. 3, înscris în ind. nr. - T nr. top 12157/VIII, ocupat în mod abuziv, fără forme legale; obligarea paratelor la plata sumei de 14.984,96 lei, cu titlu de despăgubire pentru folosința fără titlu a spațiului mai sus indicat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca spațiul in litigiu a fost închiriat domnului, pe baza unui contract de încheiere pe o perioada de 5 ani, acesta fiind beneficiarul Legii 341/2004, în baza nr. 270 /28.06.2005, dar nu i se poate încheia contractul necesar, întrucât paratele ocupa spațiu fără forme legale, prejudiciind astfel statul de încasarea chiriei. Reclamantul mai arata ca prin recipisa nr. 1019/-/18.10.2005 a fost achitata suma ce reprezenta un drept de retenție in favoarea paratei - SRL stabilit in baza Deciziei Civile nr. 891/R/31.05.2002, pronunțată de Tribunalul Timiș și totodată prin Dispoziția Primarului Municipiului nr. 2346/24.10.2005 s-a dispus evacuarea acestor parate din imobilul ce îl ocupau fără titlu. Se mai arată ca pe perioada 01.06.1998 - 31.01.2006, reclamantul a fost prejudiciat de cele doua societăți, prin faptul că nu a încasat suma de 14.984,96 lei, astfel ca se solicită și obligarea acestora la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei / zi de întârziere în favoarea statului, până la eliberarea spațiului susmenționat.
La termenul de judecată din data de 12.06.2006, parata - - SRL a formulat cerere de suspendare a prezentei cauze, în baza art. 244 pct. 1 Cod. Pr. Civ. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr. 898/C/2006 a Tribunalului Timiș, nr. 3030/C/2006 al Tribunalului Timiș si al dosarului nr. 7013/2006 al Judecătoriei Timișoara.
Ulterior prin întâmpinarea depusă la dosar, această pârâtă a solicitat disjungerea cauzei și tratarea în mod separat, pentru fiecare societate în parte și scoaterea din culpă a - SRL și neobligarea ei la plata sumelor solicitate și ce vor rezulta din acțiunea de chemare în judecată, formulata de reclamant, întrucât societatea a plătit în întregime către parata - SRL sumele ce le datora prin contractul de asociere, respectând toate obligațiile contractuale.
Prin completarea formulata de parata - la cererea de suspendare s-a arătat ca toate cele 3 dosare menționate au ca obiect anularea somației de evacuare emisa de Primăria Municipiului și menținerea spațiului de către cele două societăți. Se mai arata ca Primăria a achitat paratei - SRL contravaloarea investițiilor, dar cu întârziere și nu a achitat suma de 3.097,17 lei, reprezentând actualizarea acestei sume cu rata inflației, pe rolul instanței existând dosarul nr. 7013/2006 care are ca obiect stabilirea unui drept de retenție la achitarea acestei sume.
- SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea ca are pe rolul instanței un proces de cumpărare spațiului în litigiu, acest proces fiind înregistrat anterior atribuirii acestui spațiu, in mod ilegal, către, având totodată pe rolul instanței și un proces pentru stabilirea unui drept de retenție, înregistrat sub nr. 7013/10.05.2006. Totodată pârâta mai arată ca suma solicitată de reclamant este greșit calculată, solicitând totodată și respingerea obligării la plata unei amenzi civile ca fiind nelegala. Totodată prin completare la întâmpinare invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata chiriei începând cu anul 1998, iar prin precizarea formulată la completare a arătat în fond că această societate nu are de achitat către reclamantă decât suma de 570,08 lei cu titlu de chirie restantă.
La termenul de judecată din data de 09.10.2006, numitul Gaf ormulat o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, prin care a solicitat evacuarea pârâtelor din imobilul în litigiu, cu motivarea că are calitatea de chiriaș pentru acest spațiu și nu îl poate folosi.
La același termen de judecată, reclamantul și -a precizat cererea de chemare în judecată, arătând ca pârâta - SRL s-a dizolvat de drept prin încheierea nr. 3720/24.03.2005 a Tribunalului Timiș, solicitând astfel citarea acesteia prin lichidatorul desemnat - - Realizare Active SRL și a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei - SRL invocata prin întâmpinare, întrucât cele două pârâte sunt părți în contractul de asociere încheiat la data de 10.12.1994 și care are ca obiect spațiu în litigiu și respingerea excepției prescripției capătului de cerere privind obligarea pârâtei - SRL la plata despăgubirilor ca neîntemeiată, deoarece pârâta a folosit spațiul fără titlu, iar aceste despăgubiri reprezintă echivalentul prejudiciului produs.
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2006, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul G și a respins cererea de suspendare în baza art. 244 pct. 1 Cod. Pr. Civ. formulată de pârâta - SRL până la soluționarea dosarelor nr. 3030/C/2006 și nr. 898/2006 ale Tribunalului Timiș, întrucât aceste dosare au fost soluționate în mod irevocabil.
Reclamantul a precizat cuantumul pretențiilor față de pârâte, arătând ca suma este de 12.860 lei, la termenul de judecată din 20.11.2006 și ulterior, la termenul de judecată din 04.12.2006 a solicitat suma de 3.043,82 lei, ce reprezintă cuantumul pretențiilor față de pârâta - SRL.
La termenul de judecată din15.01.2007 a fost respinsă si cererea de suspendare formulată în baza art. 244 pct. 1 Cod. Pr. Civ. de pârâta - SRL până la soluționarea dosarului nr. 7013/2006 al Judecătoriei Timișoara, deoarece aceasta nu este parte în acel dosar.
Prin întâmpinarea la precizarea acțiunii, formulată de pârâta - SRL, aceasta a arătat că suma corectă ce o poate solicita reclamantul este de 2.860,58 lei.
La termenul de judecată din 08.01.2007, instanța de fond în baza art. 165 Cod. Pr. Civ. a disjuns cererea principală precizată și cererea de intervenție accesorie formulate împotriva paratei - SRL, iar această cerere a fost înregistrata ca dosar separat.
Prin sentința civilă nr. 316/15.01.2007 pronunțată în dosarul nr- ( nr. vechi 4188/2006) Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea precizată formulată de reclamantul Municipiul T, prin Primar și în contradictoriu cu pârâta - SRL
A fost admisă cererea de intervenție accesorie in interesul reclamantului formulată de intervenientul G, dispunându-se evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație situat în T,-, înscris în ind. nr. - T, nr. cadastral 12157/VIII.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.043,82 lei pretenții și 10,3 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească intervenientului suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut din extrasul nr. - T că Statul R este proprietarul spațiului comercial 1 de la subsolul corpului A din imobilul situat in T-, nr. cadastral 12157/VIII, compus din 3 camere, coridor si WC cu 8,57 % părți comune din corpul, 4,76 % părți comune indivize generale și 48/1017 mp. teren in folosință.
In baza contractului de închiriere nr. 1472/2005, reclamantul a închiriat acest spațiu intervenientului
Prin Decizia Civilă nr. 891/ R / 2002 Tribunalului Timiș s-a admis acțiunea formulată de - SRL și reclamantul din prezentul dosar a fost obligat să-i plătească suma de 61.844.630 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiție efectuate în spațiul în litigiu și i s-a recunoscut un drept de retenție până la achitarea acestei sume.
Cu recipisa nr. 1019/-/18.10.2005, reclamantul a făcut dovada achitării acestei sume, dar prin - nr. 8048 / 2006 pronunțată în dosarul nr. 7013/2006 al Judecătoriei Timișoara, i s-a recunoscut paratei - SRL, un nou drept de retenție până la achitarea de către Municipiul Tas umei de 3.097, 17 lei, reprezentând despăgubiri pentru achitarea cu întârziere a debitului stabilit prin Decizia Civilă nr. 891/R/2002 a Tribunalului Timiș.
Contractul de asociere încheiat de pârâta - SRL cu - SRL la data de 10.12.1994, are ca obiect, printre altele, și punerea la dispoziția primei societăți a spațiului în litigiu, de către cea de a doua societate.
Însă, în raport cu proprietarul spațiului, nu se poate reține că acest contract constituie un titlu ce ii conferă pârâtei un drept de folosință asupra spațiului în litigiu, întrucât nu s-a făcut dovada că societatea care s-a obligat să pună la dispoziție acest spațiu, deține în prezent vreun titlu ( contractul de asociere cu - SA fiind expirat începând cu data de 01.03.2003, iar din adresa nr. 1613/2006 emisă de T rezultă că perioada de valabilitate a punctului de lucru al - SRL a expirat la data de 15.04.2004). Pârâta - SRL nu beneficiază de un drept de retenție, nefiind parte în dosarul nr. 7013/2006 al Judecătoriei Timișoara, iar retentorul beneficiază de un drept real de garanție imperfect, ce ii conferă doar o detenție precară asupra imobilului.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederii art. 480 cod civil instanța de fond a admis primul petit, dispunând evacuarea paratei - SRL, din spațiul în litigiu, pentru lipsă de titlu.
În baza prevederilor art. 49 și 55 Cod. Pr. Civ. instanța de fond a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul G.
În privința despăgubirilor care i se cuvin reclamantului pentru folosirea de către pârâta a spațiului în litigiu, fără titlu, pentru perioada 01.06.2005 - 01.02.2006 s-a calculat suma de 1303,04 lei, conform tarifelor prevăzute în HCL 42/2000, zona B, categoria 9, iar pentru intervalul 01.02.2006 -31.10.2006, s-a calculat suma de 1.740,78 lei potrivit tarifelor prevăzute în HCL nr. 27 /2006, zona B, categoria 9.
Reclamantul fiind prejudiciat cu aceste sume pentru lipsa de folosință a spațiului și văzând achiesarea parțială a pârâtei, a fost admis și acest capăt de cerere, pârâta fiind obligată la plata sumei de 3.043,82 lei, cu titlul de despăgubire.
În baza art. 274 Cod. Pr. Civ. pârâta a fost obligată să - i plătească reclamantului suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată și intervenientului suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
Împotriva sentinței menționate, pârâta - SRL a declarat calea de atac a apelului, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, precum și a cererii de intervenție accesorie formulată în cauză de intervenientul
aduse instanței de fond s-au referit la faptul că în mod greșit a fost obligată pârâta apelantă la plata sumei de 3.043,82 lei, de vreme ce raporturile contractuale s-au perfectat între - SA și - SRL, iar consecințele închirierii perfectate între aceste societăți nu privesc societatea apelantă. S-a susținut că dacă reclamantul are pretenții vizând plata unor sume de bani, aceste pretenții derivă din contractul încheiat între proprietar și chiriaș și nu pot fi obligate alte persoane străine de contract, să plătească sume rezultând din contractul de închiriere. Apelanta susține că este terț față de contractul respectiv și, ca atare, nu-i sunt aplicabile clauzele stipulate într-un contract pe care nu l-a semnat și, deci, nu și l-a însușit, convențiile legal făcute având putere între părțile contractante, cum prevede art.969 civ.
Apelanta a menționat că între ea și - SRL există raporturi juridice derivate din contractul de asociere în participațiune, achitându-și toate obligațiile față de această societate și că nu înțelege să răspundă de încălcarea sau nu a obligațiilor acestei societăți în raport de Municipiul T, care trebuie să-și clarifice cu - SRL, care beneficiază de un drept de retenție, neînțelegerile.
S-a mai precizat că atât timp cât apelanta are încheiat un contract de asociere în participațiune cu - SRL, iar aceasta beneficiază de un drept de retenție asupra spațiului în litigiu, nu se poate dispune evacuarea din spațiu a pârâtei apelante decât dacă s-a dispus și evacuarea lui - SRL. Mai susține apelanta că atât timp cât - SRL nu a fost evacuată din spațiu, nici ea, prevalându-se de contractul de asociere în participațiune - contract accesoriu la contractul de închiriere pe care - SRL îl are cu. SRL -, nu poate fi evacuată.
S-a invocat în final excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, susținând că legitimare procesuală în cauză are numai - SRL înraport cu acțiunea reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul intimat a invocat excepția tardivității apelului declarat în cauză, arătând că s-a promovat după investirea cu formulă executorie a sentinței pronunțate.
Prin decizia civilă nr. 943 din 14 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâta - SRL T împotriva sentinței civile nr.316/15.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.4188/2006- nr. vechi, nr-- nr. nou, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul T, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, reținându-se că, excepția tardivității apelului invocată prin întâmpinare, s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece, examinând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței atacate, s-a constatat că a fost comunicată apelantei la adresa din T,-,.13,.A,.130, pe dovadă figurând mențiunea agentului procedural în sensul că firma funcționează la altă adresă.
În adevăr, studiind actele procedurale de la dosarul de fond, precum și declarația de apel, s-a constatat că adresa corectă a apelantei este T,-, -.3 (și nu 13),.130, context în care tribunalul a apreciat că hotărârea judecătoriei nu a fost comunicată pârâtei apelante, astfel că aceasta se afla în termenul de depunere a cererii de apel, potrivit art.284 alin.1 pr.civ.
Prezumția necomunicării hotărârii primei instanțe pârâtei derivă, așadar, tocmai din nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței, dată de menționarea greșită a adresei, cu pârâta apelantă.
Trecând de excepția tardivității apelului, tribunalul a procedat la examinarea sentinței atacate prin raportare la motivele de apel și la dispozițiile art.294-298.pr.civ. și a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Soluția primei instanțe vizând evacuarea apelantei s-a constatat a fi temeinică și legală, căci, prin expirarea contractului de asociere în participațiune încheiat cu - SRL, la 01.03.2003 (fila 68 din dosarul de fond) și cum această din urmă societate nu mai deține la rândul ei vreun titlu care să-i confere folosința asupra imobilului în litigiu, beneficiind doar de un fragil drept de retenție, ce nu-i conferă folosința, ci doar o detenție precară a imobilului, rezultă cu evidență că apelanta nu mai poate opune vreun titlu care să o îndreptățească a folosi spațiul în discuție.
Împrejurarea că - SRL este titulara actualmente a unui drept de retenție asupra imobilului, nu-i oferă acesteia posibilitatea de a efectua în vreun fel acte de administrare privind spațiul în litigiu, el fiind un drept real de garanție imperfect ce ia naștere datorită existenței unei conexiuni între o creanță și bunul în legătură cu care se naște și, de altfel, raporturile juridice dintre societatea apelantă și - SRL s-au încheiat din moment ce a expirat durata contractului de asociere în participațiune, astfel că nu se mai poate pune problema folosirii imobilului de către cea dintâi.
Nici criticile apelantei în legătură cu obligarea ei la plata sumei de bani aferentă perioadei 01.06.2005-01.02.2006, ca echivalent al lipsei de folosință a spațiului, nu a fost primită, deoarece cea care a folosit efectiv imobilul fără titlu în perioada menționată este însăși apelanta, iar despăgubirile vizând lipsa de folosință derivă din prerogativele alcătuind conținutul dreptului de proprietate opozabil erga omnes al reclamantului asupra imobilului în litigiu, în virtutea aceluiași art.480 civ. în speță și nu dintr-un raport juridic contractual cum tinde a sugera apelanta,ce a luat naștere între reclamant, - SA și - SRL.
Chiar și dacă, însă, s-ar admite că în virtutea raporturilor contractuale, trebuia să se procedeze la obligarea - SRL la plata acestei sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului de către proprietar, finalmente, în baza acelorași raporturi izvorâte din contractul perfectat între - SRL și - SRL și a dispozițiilor art.969 civ. de care însăși apelanta se prevalează în calea de atac, aceasta din urmă ar fi fost obligată să suporte aceste cheltuieli, ea nemaiputând să exhibe vreun titlu care să-i confere folosința asupra spațiului încă din anul 2003.
Împotriva deciziei civile sus amintite, pârâta - " " SRL Tad eclarat recurs, înregistrat sub nr- din 20 februarie 2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9. pr.civ. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Din motivele de recurs, se reține că instanța de apel a reținut corect că titulara contractului de închiriere este - SRL, dar, soluția a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât recurenta nu se găsește în raporturi contractuale cu intimata, iar pretențiile derivând din contractul încheiat între antecesoarea intimatei și - SRL, trebuie rezolvate prin prisma contractului respectiv.
S-a mai arătat că, chiria, trebuie reglementată între părțile contractului, recurenta având contract de asociere cu - SRL și orice pretenții derivând din acest contract, se rezolvă numai între acestea, fără participarea proprietarului spațiului, că din moment ce recurenta a achitat către - SRL toate sumele de bani, inclusiv cele cu titlu de chirie, nu poate fi obligată la plata chiriei convenită între cei doi contractanți.
De asemenea, s-a mai arătat că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că - SRL are un drept de retenție asupra spațiului, în raport cu Primăria T, iar recurenta nu poate fi obligată să achite eventualele datorii ale - SRL, întrucât cu aceasta Primăria are raporturi contractuale.
Cu privire la evacuarea din spațiul în litigiu, s-a arătat că - SRL, care este beneficiara unui drept de retenție, aceasta poate să dețină spațiul până la achitarea datoriei, iar evacuarea nu poate avea loc, decât odată cu evacuarea - SRL.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304 pct. 8 și 9. pr.civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece soluția primei instanțe vizând evacuarea recurentei se privește a fi temeinică și legală, căci, expirarea contractului de asociere în participațiune încheiat cu - ""SRL s-a produs la 01.03.2003, iar această din urmă societate, nu mai deține la rândul ei vreun titlu valabil care să-i confere folosința asupra imobilului în litigiu, beneficiind doar de un fragil drept de retenție ce nu-i conferă folosința, ci doar o detenție precară a imobilului, deci, rezultă cu evidență faptul că, recurenta nu mai poate opune vreun titlu care să o îndreptățească a folosi spațiul în litigiu.
Mai mult, împrejurarea că - "" SRL este titulara actualmente a unui drept de retenție asupra imobilului, nu-i oferă acesteia posibilitatea de a efectua în vreun fel acte de administrare privind spațiul din litigiu, raporturile juridice dintre recurentă și - ""SRL s-au încheiat din moment ce a expirat durata contractului de asociere în participațiune, astfel că nu se mai poate pune problema folosirii imobilului de către recurentă.
Cu privire la critica recurentei în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de bani aferentă perioadei 01.06.2005-01.02.2006 ca echivalent al lipsei de folosință a spațiului, nu poate fi primită, deoarece cea care a folosit efectiv imobilul fără titlu în perioada menționată, este chiar recurenta, iar despăgubirile vizând lipsa de folosință derivă din prerogativele alcătuind conținutul dreptului de proprietate opozabil erga omnes al reclamantului asupra imobilului în litigiu, în virtutea art. 480. civ. în speță ci nu dintr-un raport contractual cum tinde a sugera recurenta ce a luat naștere între reclamant, - """ SA și - "" SRL.
Se mai reține că, intervenientului i s-a încheiat contract de închiriere nr.1472/2005 pentru spațiul în litigiu, însa nu îl poate folosi, deoarece recurenta îl ocupă fără forme legale, prejudiciind astfel Statul Român de încasarea chiriei asupra acestuia.
Mai mult, prin recipisa nr.1019/-/18.10.2005, reclamantul a achitat suma de 61.844.630 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate la spațiul în litigiu, astfel cum s-a stabilit prin decizia civilă nr.891/R/31.05.2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă - " " SRL T împotriva deciziei civile nr.943 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamantul intimat Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, pârâta intimată - SRL T și intervenientul intimat G, pentru evacuare și pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. 16.04.2008
Tehnored. 2 ex./21.04.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
