Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.336/2009-R
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-, - 4,.B,.58, județul B, împotriva sentinței civile nr.781/LM din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimatul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanța anexată împuternicirii avocațiale. În concluzie solicită a se constata că în mod corect prima instanță a reținut că, recurenta intimată avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat la însumarea punctajelor anuale la 25 ani, potrivit notelor de ședință depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.781/LM din 29 septembrie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.-/27.07.2006 emisa de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A fost obligată intimata sa plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/31.08.2005 fost recalculată pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale,prima instanță a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, a rezultat că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri punctul 20, respectiv punctul 21 lit.c, măcinarea, prăjirea, aglomerarea, etc. a minereurilor neferoase.
Așa fiind însemnă că anii lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prev.art.1 alin.3 "locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)".
Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
În consecință, activitatea desfășurată de contestator timp de 33 de ani 9 luni si 21 de zile într-o unitate ce avea activitatea care în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul contestatorului trebuia să se facă potrivit prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr.226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare și nu prin împărțirea la 30 cum greșit a procedat intimata, apărările intimatei fiind irelevante.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/27.07.2006 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
In temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă instanța a obligat intimata la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea articolului 2 alin.1 din nr.HG1550/2004;
-principiul invocat de instanța de fond "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" nu poate fi aplicat în cazul de față, intimatul desfășurând activitate în grupa II-a de muncă care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare;
-intimatului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.226/2006, iar din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul nu a desfășurat activitate în vreuna din funcțiile și locurile de muncă enumerate în anexele 1 și 2 din legea menționată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și nr.HG1550/2004.
Intimatul contestator, prin concluziile reprezentantul său,precum și prin notele de ședință depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului au fost stabilite prin decizia nr. - cu începere din 1.04.1997, având un stagiu de cotizare realizat de 48 de ani 8 luni și 4 zile, din care 33 de ani 9 luni și 21 zile în grupa a II-a de muncă, intimatul desfășurând activitate corespunzătoare funcției de operator chimist la SC "" SA
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 20, respectiv punctul 21 lit."c" și anume activitatea de preparare de minereuri: măcinare, flotare, filtrare și cea de prăjire, aglomerare, șarjare precum și topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale intimatului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se utiliza la calcularea punctajului mediul anual stagiul de 25 de ani are fundament legal, fiind astfel respectate de către tribunal normele de drept enunțate mai sus.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 alineatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va păstra în tot sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr.781/LM/2008 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte Judecător pt.Judecător Grefier,
- - - - - -
în concediu medical,
semnează,
președintele instanței
Red.concept decizie - -
Data:10.03.2009
Jud.fond /
dact.
data:13.03.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
