Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 342/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.342/2010-R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-/A, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 598/LM din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul contestator -personal,reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 26.01.2010,recurenta pârâtă a comunicat răspunsul solicitat de către instanță, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, învederează instanței că a preluat un exemplar din răspunsul comunicat de către partea pârâtă, nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator, susține recursul contestatorului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul recalculării pensiei contestatorului prin aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, și acordarea retroactivă a drepturilor contestatorului din 9.05.2005, cu cheltuieli de judecată în recurs. În esență solicită a se constata că, recurentul contestator și-a desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art.23 pct.b și art.24 la anexa la Legea nr.226/2006, privind încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale, iar în ceea ce privește capătul de cerere privitor la acordarea retroactivă a drepturilor recurentului, precizează că acesta este admisibil în lumina interpretărilor art.3 din Decretul nr.167/1958. Referitor la recursul formulat de către pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.598/LM din 1 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/18.09.2007 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 07.04.2008, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.
Au fost respinse celelalte pretenții.
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1999, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 45 de ani, 6 lună și 12 zile, din care, 20 de ani, 9 luni și 14 zile în grupa de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la fila 20 dosar, reținându-se totodată că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 18.09.2007, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
În urma analizării copiei carnetului de munca al contestatorului, tribunalul a constatat că rezultă, că aceasta și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea sa profesională (peste 25 de ani) ca forjor.
Înainte de a se stabili în ce măsură activitatea desfășurată de contestator în domeniul siguranței circulației este de natură a determina o reducere a stagiului complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al contestatoarei, s-a apreciat de către instanța de fond că este necesar a se clarifica în prealabil problema actului normativ în raport de care trebuia determinat stagiul complet de cotizare aplicabil în situația contestatorului, în acest sens reținându-se că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, a rezultat că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1999 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă, a apreciat instanța de fond că aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente,tribunalul a reținut că o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultând cu prisosință, prin raportare la considerentele mai sus expuse, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în unul din locurile de muncă ce se regăsesc în Anexa la Legea 226/2006.
Potrivit art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, la punctul 24 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din turnătorii.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Ori în prezenta speță, funcția si locul de muncă al contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și regăsindu-se în anexa Legii nr. 226/2006 este evident că perioada lucrată de acesta ca turnător, maistru turnător și sef secție turnătorie poate fi asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Față de ansamblul considerentelor mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și în consecință a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 07.04.2008, sens in care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului. Drepturile au fost acordate retroactiv cu această din urmă dată, deoarece din actele și lucrările de la dosar rezultă că aceasta este data la care i s-a respins contestatorului cererea de recalculare a pensiei formulată după procedura de recalculare a pensiei reglementată de Legea nr. 226/2006 (fila 3 dosar).
Totodată, s-a reținut de prima instanță că solicitarea contestatorului de aplicare în cazul său a unui stagiu de cotizare de 20 de ani este total nefondată în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere de prevederile art. 20 alin 1 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care, sub acest aspect contestația va fi respinsă ca nefondată.
Instanța de fond nu a reținut ca fiind aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, aspect ce este confirmat de simpla lecturare a celor doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, în urma acestei lecturări, rezultând pentru situația în care s-ar reține că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor constituie stagiu complet de cotizare, că pentru o activitatea prestată în aceeași grupă de munca este reglementat un stagiu de cotizare diferit, respectiv pentru grupa I de munca, la alin.1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 - un stagiu complet de cotizare de 15 de ani, situația fiind identică și pentru activitatea prestată în grupa a II- S-ar ajunge astfel, dacă s-ar accepta teza propusă de contestator, a reținut prima instanță că, asigurații care au prestat un volum de activitate mai redus în oricare din cele două grupe speciale de muncă să beneficieze de o pensie mai mare decât cei care au mai mulți ani lucrați în grupa I sau II, fiind mai mult decât evident faptul că o astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine tuturor principiilor care stau la baza legislației în materie.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației, prin luarea în considerare a unui stagiu legal de cotizare de 20 de ani, cu acordarea retroactivă a drepturilor recurentului din data de 9.05.2005, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele motive:
-activitatea desfășurată de recurent, în calitate de și forjor, este încadrată în locurile de muncă prevăzute de art.23 pct.b și art.24 la anexa la Legea nr.226/2006;
-recursul este admisibil în lumina dispozițiilor Deciziei nr.40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii;
-articolul 14 din Legea nr.3/1977 prevede că pentru asigurații din grupa I de muncă stagiul de cotizare este de 20 de ani, și nu de 30 de ani, cum a stabilit intimata, sau de 25 de ani, cum a dispus instanța de fond;
-capătul de cerere privitor la acordarea retroactivă a drepturilor recurentului este admisibil în lumina dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 și a dispozițiilor art.187 din Legea nr.19/2000.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.23, 24 din anexa la Legea nr.226/2006, art.14 din Legea nr.3/1977.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a deciziei contestate, invocând următoarele motive:
-instanța de fond se găsește în gravă eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale, astfel se face trimitere la faptul că nu s-a aplicat în procesul de recalculare prevederile Legii nr.19/2000, iar în speță sunt incidente prevederile art.8 din Legea nr.3/1977;
-instanța de fond a interpretat eronat prevederile art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, legiuitorul stabilind clar cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual;
-prevederile Legii nr.226/2006 nu sunt aplicabile în speță, reclamantul pensionându-se anterior datei de 1.04.2001, respectiv în februarie 2001;
-reclamantul și-a desfășurat cea mai parte a activității sale ca și forjor, acesta neîndeplinind condiția obligatorie prevăzută de Legea nr.226/2006 și anume nu are un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiții speciale, nefiind îndeplinită nici a doua condiție obligatorie prevăzută de lege, în sensul că unitatea în care acesta își desfășoară activitatea nu se regăsește printre cele prevăzute la anexa 2 din lege.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 27.07.1999, a fost reținut un stagiu de cotizare realizat de 20 ani, 9 luni și 14 zile, în grupa I, respectiv 9 ani 6 luni și 15 zile în grupa a-II-a de muncă, recurentul desfășurând activitate corespunzătoare funcției de forjor.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct.24, respectiv activitatea de forjare. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite greșit și că se impune utilizarea la calcularea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 25 de ani.
Susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță. De asemenea, nici criticile vizând data începând cu care instanța de fond a stabilit să-i fie plătite contestatorului drepturile recalculate nu pot fi acceptate, tribunalul făcând o corectă aplicare în cauza a prevederilor art.169 alin.1 din Legea nr.19/2000, în raport de data la care contestatorul a formulat cererea de recalculare adresată Casei Județene de Pensii B (filele nr.3-4 din dosarul de fond), iar dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat de recurentul contestator, aceasta ar echivala cu conferi putere retroactivă dispozițiilor Legii nr.226/2006, ceea ce contravine prevederilor constituționale.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -9.05.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile și va păstra în tot sentința recurată, iar față de soluția de respingere a ambelor recursuri, nu vor fi acordate nici cheltuielile de judecată pretinse de recurentul contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-/A, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 598/LM din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:19.02.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:25.02.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
