Speta drept civil. Decizia 340/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.340/2010-
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarate de pârâtul ,domiciliat în Pitești,-, - 3,.D,.2,.12, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant SC DOI SRL O, cu sediul în O,-, județul B și cu intimatul pârât domiciliat în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1197/LM din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata reclamantă SC SRL O, prin reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.21 din 18.02.2010, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul pârât și intimatul pârât.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, justificate cu delegație de la dosar. În esență, solicită a se constata că, criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond sunt nefondate, în mod corect instanța a stabilit că în perioada 10.12.2005-6.03.2006, când cei doi pârâți aveau calitatea de gestionari, a rezultat un minus în gestiune, în sumă de 13.315,33 lei și că inventarierea s-a dispus în vederea primirii-predării gestiunii între pârâți și, în calitate de gestionar primitor, astfel, în mod corect, Tribunalul a respins apărările pârâților, câtă vreme aceștia nu au produs nici o probă. Referitor la solicitarea de a fi diminuate cheltuielilor de judecată la care cei doi pârâți au fost obligați, solicită ca instanța de recurs că aibă în vedere pretențiile reclamantei, chiar dacă au fost admise doar în parte, prin reactualizarea dispusă începând cu 4.03.2006, se depășește cu mult valoarea despăgubirii cu care investit instanța, cu atât mai mult cu cât judecarea procesului a trenat mai bine de doi ani.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1197/LM din 14 octombrie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamanta DOI, în contradictoriu cu pârâții și.
A obligat pârâții la plata sumei de 5991,8985 lei și la plata sumei de 7323,4315, ambii în favoarea reclamantei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produsa, sumă ce a urmat a fi reactualizată de la data de 04.03.2006 ( data de la care s-a constatat producerea prejudiciului ) până la momentul plății efective a debitului.
Au fost respinse restul pretențiilor solicitate de reclamantă ca fiind neîntemeiate.
A obligat ambii pârâți să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat ambii pârâți la plata în favoarea expertei a sumei de 5120 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contractul individual de muncă încheiat între reclamanta DOI L și pârâtul (fila 42 dosar II ), primul având profesia de vânzător s-a obligat să efectueze în favoarea angajatorului acte de comerț cu începere de la data de 09.08.2004, acesta din urmă obligându-se să-i plătească suma de 2.800.000 rol lei reprezentând salariul lunar brut, fără alte sporuri, indemnizații, adausuri cu excepția orelor suplimentare prestate în afara orelor de program.
La data de 25.08.2005 pârâtul și-a dat acordul de a gestiona bunurile încredințate de reclamantă împreună cu celălalt pârât-fila 38 dosar II, iar la data de 20.02.2006 acesta a solicitat unității încetarea contractului individual de muncă- fila 41 dosar II, cerere aprobată și concretizată prin decizia nr.133/07.03.2006, cu respectarea termenului de preaviz în intervalul 20.02.2006-06.03.2006-fila 40 dosar II.
S-a mai reținut că, prin contractul individual de muncă încheiat între reclamanta DOI L și pârâtul (fila 50 dosar II ), primul având profesia de vânzător s-a obligat să efectueze în favoarea angajatorului acte de comerț cu începere de la data de 28.02.2005, acesta din urmă obligându-se să-i plătească suma de 3.100.000 rol lei reprezentând salariul lunar brut, fără alte sporuri, indemnizații, adausuri cu excepția orelor suplimentare prestate în afara orelor de program.
La data de 25.08.2005 pârâtul și-a dat acordul de a gestiona bunurile încredințate de reclamantă împreună cu celălalt pârât-fila 39 dosar II, iar la data de 20.02.2006 acesta a solicitat unității încetarea contractului individual de muncă-fila 49 dosar II, cerere aprobată și concretizată prin decizia nr.134/07.03.2006, cu respectarea termenului de preaviz în intervalul 27.02.2006-13.03.2006-fila 48 dosar II.
Înainte de plecarea definitivă a pârâților din unitate reclamanta a procedat la efectuarea unei inventarieri amănunțite la punctul de lucru din Pitești constatându-se un minus de inventar de 14.719,92 lei preț de achiziție, respectiv 26.934,36 lei preț cu amănuntul-filele 2-11 dosar
La solicitarea ambelor părți, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile-filele269-288, constatându-se că în perioada 10.12.2005-06.03.2006 a rezultat un minus ca urmare a inventarierii efectuate la punctul de lucru din Pitești al DOI L în cuantum de 13.315,33 lei. S-a mai consemnat că reclamanta a dispus efectuarea inventarierii în vederea predării primirii gestiunii între cei doi pârâți și d-ul în calitate de gestionar primitor.
Prima instanță a mai reținut că, Legea nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor agenților economici, autoritarilor sau instituțiilor publice, prevede la art.25 că gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, art.27 din aceiași lege prevede că în situația în care paguba în gestiune a fost cauzată de gestionar împreună cu alt angajat al agentului economic, autorității sau instituției publice, ei răspund integral, fiecare în măsura în care a contribuit la producerea pagubei, iar alin.2 teza I prevede că dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează între cei în cauza proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia.
Din interpretarea textelor menționate mai sus, raportat la concluziile expertizei contabile-care nu au fost contestate de nici o parte- și interogatoriul luat reclamantei-fila 226 dosar II,instanța de fond a reținut că rezultă faptul că, pârâții și au produs reclamantei cu ocazia exercitării atribuțiilor de gestionar un prejudiciu total în cuantum de 13.315,33 lei, prejudiciu care a fost constatat cu ocazia efectuării inventarierii specifice descărcării de gestiune a pârâților care și-au dat demisia.
Apărarea pârâților în sensul că, presupusul prejudiciu a fost produs în perioada 20.02.2006-04.03.2006 de către cu ocazia predării primirii gestiunii, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită, din moment ce probatoriul administrat în cauză dovedește contrariul, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă aceștia s-au aflat în preaviz.
Altfel zis, pârâții s-au limitat să afirme anumite aspecte privind neprezentarea la serviciu în perioada menționată anterior care au fost înlăturate de reclamantă prin proba cu înscrisuri și în continuare aceștia nu au venit cu o contraprobă care să combată împrejurările dovedite deja de către DOI L.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă măsura în care pârâții au contribuit la producerea pagubei, deși reclamanta a precizat o contribuție de 50% a fiecărui pârât la producerea pagubei fără o susținere probatorie, instanța de fond a repartizat/împărțit despăgubirea între cei doi, proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia.
Astfel, din contractele de muncă ale celor doi pârâți, a rezultat că numitul câștiga mai mult decât cu 10%, respectiv primul avea un salariu de 3.100.000 lei, iar celălalt obținea un salariu de 2.800.00 lei, motiv pentru care instanța de fond a obligat ambii pârâți la plata sumei de 13.315,33 lei, din care la plata sumei de 5991,8985 lei ( mai puțin cu 10% decât următorul ) și la plata sumei de 7323,4315, ambii în favoarea reclamantei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs, sumă ce urmează a fi reactualizată de la data de 04.03.2006 până la momentul plății efective a debitului.
Au fost respinse restul pretențiilor solicitate de reclamantă ca fiind neîntemeiate.
Fiind în culpă procesuală, tribunalul a obligat ambii pârâți să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată din care 1.100 lei onorariu de avocat-conform chitanțelor atașate la dosar și 400 lei avans de expertiză achitat.
Totodată, a obligat ambii pârâți la plata în favoarea expertei a sumei de 5120 lei reprezentând diferență onorariu expert-fila 269 dosar II.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului, recurentul invocând următoarele motive:
-în intervalul de timp 20.02.2006-4.03.2006, recurentul și celălalt pârât s-au aflat în preaviz și nu li s-a mai permis de către intimată să deruleze activitate, fiind desemnată în locul lor o altă persoană care a produs prejudiciul reținut în sarcina pârâților din cauză, și anume;
-prin acțiunea dedusă judecății nu a fost cuantificat cuantumul pretențiilor de la fiecare din cei doi pârâți și nici măsura în care aceștia au contribuit la producerea prejudiciului;
-proba expertizei a fost solicitată de reclamanta intimată, iar admițându-se în parte acțiunea, și onorariul de expert trebuia diminuat proporțional, astfel că recurentul nu trebuia să fie obligat la plata întregii sume reprezentând onorariu expert.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.304 indice 1 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă, prin concluziile depuse a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, reținându-se că, în mod corect prima instanță a stabilit că în perioada în care cei doi pârâți au avut calitatea de gestionari, a rezultat un minus în gestiune în sumă de 13.315,33 lei, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de recursul promovat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Recurentul din cauză și intimatul au avut calitate de gestionari, aceștia exprimându-și acordul să gestioneze în comun bunurile încredințate de societatea reclamantă, astfel cum rezultă din actele intitulate "Acord-Gestiune comună", datate 28.08.2005.
La o dată ulterioară, respectiv 10 martie 2006, în urma unei inventarieri efectuate în ziua de 4 martie 2006, s-a constatat un minus în gestiune în valoare de 23.644,67 lei și respectiv un plus de inventar în valoare de 12.571,65 lei, valoarea totală înregistrată ca fiind minus în gestiune cifrându-se la 11.573,02 lei, aspecte consemnate în procesul-verbal de inventariere nr.168/A din 10.03.2006.
Anterior inventarierilor finalizate prin constatarea neregulilor consemnate în procesul verbal mai sus-arătat, recurentul pârât a formulat cerere pentru încetarea contractului de muncă (fila 41), datată 20.02.2006, urmată de Decizia nr.133 din 7.03.2006, prin care s-a hotărât încetarea contractului individual de muncă la data de 7.03.2006, în decizie fiind specificată și durata preavizului, în intervalul 20.02.2006-6.03.2006 (fila 40). Tot la data de 20.02.2006, a formulat cerere pentru încetarea contractului de muncă și celălalt gestionar (fila 49), față de pârâtul fiind dată Decizia nr.134 din 7.03.2006 în care s-a menționat că, la data de 14.03.2006, încetează contractul individual de muncă al acestuia și că el este beneficiarul preavizului în intervalul 27.02.2006-13.03.2006 (fila 48).
Revenind la problema inventarierii, este de subliniat că, potrivit procesului-verbal nr.164 din 6.03.2006, semnat inclusiv de cei doi gestionari, deci inclusiv de recurentul pârât, aceștia nu au formulat obiecții în legătură cu modul în care s-a făcut inventarierea. Este adevărat că ambii gestionari se aflau sub durata preavizului în perioada în care s- procedat la inventarierea gestiunii punctului de lucru DOI P, însă aceasta nu înseamnă că inventarierea, la care au participat și cei doi pârâți, în calitate de gestionari predători, nu se putea derula, iar aspectul invocat la fond și reiterat în recurs, în sensul că nu li s-ar fi permis să deruleze activitate, se constituie într-o simplă afirmație, lipsită de suport probatoriu. Persoana la care recurentul face referire ( ) a fost desemnată în calitate de președinte al Comisiei de inventare, conform înscrisurilor existente la dosar, și nu să desfășoare activitate de vânzător în locul celor doi pârâți, astfel cum se susține în cererea de recurs.
De altfel, se observă o contradicție în susținerile recurentului, astfel dacă la început acesta afirmă că prejudiciul imputat celor doi pârâți a fost produs de, mai apoi, în cuprinsul aceleași cereri de recurs, afirmă că pretinsul prejudiciu ar fi fost produs de celălalt pârât din cauză,. Cât privește modalitatea de suportare a prejudiciului, este de reținut că instanța de fond a repartizat despăgubirea între cei doi pârâți proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia, în consonanță cu prevederile art.27 alin.1 teza I din Legea nr.22/1969, conform cărora dacă nu se poate determina măsura în care fiecare gestionar a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează între aceștia proporțional cu câștigul mediu al fiecăruia, în același sens convergând și prevederile art.271 (2) din Codul muncii.
În atare situație, este evident că nu se impune casarea cu trimitere spre o nouă judecare a cauzei, în scopul administrării unui probatoriu suplimentar, mai ales că recurentul a avut posibilitatea până în actuala fază procesuală să-și facă apărările pe care le-a apreciat de cuviință, care să fi fost susținute prin dovezi apte a combate pretențiile părții adverse.
Referitor la critica ce vizează dispoziția de obligare a celor doi pârâți la plata sumei de 5.120 lei-reprezentând diferență onorariu expert, este de subliniat că în condițiile în care ambele părți litigante au solicitat proba cu expertiza judiciară, iar pârâții au căzut în pretenții conform prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă, obligarea acestora la plata diferenței onorariu pentru expert în sumă de 5.120 lei este legală.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, partea recurentă va fi obligată să plătească porții intimate SC DOI SRL O, suma de 300 lei-cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât ,domiciliat în Pitești,-, - 3,.D,.2,.12, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant SC DOI SRL O, cu sediul în O,-, județul B și cu intimatul pârât domiciliat în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1197/LM din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească porții intimate SC DOI SRL O, suma de 300 lei-cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:19.02.2010
Jud.fond A,/
Dact.
Data:25.02.2010
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
