Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 341/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.341/2010-R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 325/LM din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 26.01.2010,recurenta pârâtă a comunicat răspunsul solicitat de către instanță, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, învederează instanței că a preluat un exemplar din răspunsul comunicat de către partea pârâtă, nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator, susține recursul contestatorului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul recalculării pensiei contestatorului prin aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu menținerea celorlalte dispoziții, cu cheltuieli de judecată. Referitor la recursul formulat de către pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.325/LM din 18 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/27.08.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care s- emis o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1998, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 58 de ani, din care, 37 de ani, 10 luni și 27 zile în grupa de muncă, prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la fila 21 dosar.
Totodată, prima instanță a mai reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatorului s-a făcut cu începere de la data de 01.12.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 27.08.2008, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
În urma analizării copiei carnetului de munca al contestatorului, rezultat că aceasta și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea sa profesională ca angajat în cadrul Regionalei CFR C pe funcția de impiegat de mișcare, funcție care, prin raportare la prevederile Ordinului nr. 447/2003 și ale Legii nr. 226/2006, îl plasează pe contestator în categoria personalului cu responsabilități în domeniul siguranței circulației îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 226/2006.
Înainte de a se stabili în ce măsură activitatea desfășurată de contestator în domeniul siguranței circulației este de natură a determina o reducere a stagiului complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al contestatoarei, s-a apreciat de instanța de fond necesitatea clarificării în prealabil a problemei actului normativ în raport de care trebuia determinat stagiul complet de cotizare aplicabil în situația contestatorului, reținându-se în acest sens că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, prima instanță a reținut că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1998 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă, a apreciat instanța de fond că aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000, Tribunalul a reținut că era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, s-a apreciat de prima instanță că o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, a rezultat cu prisosință, prin raportare la considerentele mai sus expuse, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în unul din locurile de muncă ce se regăsesc în Anexa la Legea 226/2006.
Potrivit art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, la punctul 7 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Ori, în prezenta speță, instanța de fond a reținut că, funcția si locul de muncă al contestatorului, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și făcând parte, prin raportare la prevederile Ordinului nr. 447/2003, din categoria celor care privesc siguranța circulație, este evident, în măsura în care se apreciază că enumerarea de la punct 7 din Anexa la Legea nr. 226/2006 este exemplificativă și nu exhaustivă, că perioada lucrată de acesta ca angajat al Regionalei CFR C poate fi asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Față de ansamblul considerentelor mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte prezenta contestație și în consecință a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
Totodată,s-a reținut total nefondată solicitarea contestatorului de aplicare în cazul său a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere de prevederile art. 20 alin 1 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care, sub acest aspect contestația a fost respinsă ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu corespunzător de 20 de ani, menținând celelalte dispoziții.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-recurentului trebuie să i se recalculeze pensia cu un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 25 de ani, având în vedere vechimea în muncă în grupa I de peste 37 de ani, el îndeplinind condiția vechimii în grupa I cerută de art.14 din Legea nr.3/1977;
-în raport cu data pensionării recurentului, 1998, acestuia trebuie să i se aplicare un stagiu de cotizare de 20 de ani;
-Legea nr.3/1977 nu face distincție între tratamentul juridic al mecanicului de locomotivă și cel al revizorului de vagoane, referindu-se la aceeași egalitate de tratament pentru asigurații din grupa I;
-recurentului îi sunt aplicabile dispozițiile din anexa cu "unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile nr.HG1025/2003" nr.crt.17, 18.
-recurentul a desfășurat activitate în grupa I de muncă peste 37 ani, fiind îndreptățit la acordarea unui stagiu de 20 de ani;
-În drept sunt invocate dispozițiile art.304 (9) Cod procedură civilă, art.11 și 14 din Legea nr.3/1977, combinat cu art.19, 20, 43 și 77 din Legea nr.19/2000, nr.OUG4/2005, nr.HG1550/2004, Ordinul nr.50/1990, Ordonanța nr.94/a M, anexa nr.1 pct.123, Decizia nr.40 din 22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a României.
Recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței.
În motivarea cererii, sunt invocate următoarele motive:
-în cauză sunt incidente prevederile art.8 din Legea nr.3/1977 care prevederea vechimea de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei;
-prevederile Legii nr.226/2006 nu sunt aplicabile în speță, deoarece reclamantul s-a pensionat anterior datei de 1.04.2001, respectiv în anul 1998, or beneficiază de recalcularea drepturilor, conform art.14 din legea menționată, persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis după această dată;
-activitatea desfășurată de către reclamant, chiar dacă implica o responsabilitate în siguranța circulației, ea nu se regăsește printre cele strict reglementate de lege la pct.7 din anexa 1 la Legea nr.226/2006, astfel că, prin acordarea de către instanța de fond de drepturi și altor categorii decât cele expres și limitativ prevăzute în lege, instanța de fond și-a depășit atribuțiile.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, Ordinul nr.447/2003, Legea nr.226/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 25 iulie 2007, fost reținut un stagiu complet de cotizare de 30 ani, recurentul desfășurând activitate la CFR în meseria de impiegat de mișcare.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7, respectiv activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite greșit și că se impune utilizarea la calcularea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 25 de ani.
Cât privește problema datei de la care contestatorul este îndrituit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, acestea sunt întemeiate, într-adevăr în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 1.09.2005, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr.226/2006, impunându-se modificarea în parte a hotărârii sub aspectul datei de la care vor fi acordate drepturile în favoarea contestatorului, și anume data de 1.06.2008, având în vedere prevederile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, aplicate în raport de data la care acesta a formulat cerere de recalculare adresată Casei Județene de Pensii B (filele 4-5 din dosarul de fond).
Susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -9.05.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de contestator și va admite recursul pârâtei, în sensul că drepturile stabilite prin sentința recurată vor fi acordate începând cu 1 iunie 2008, celelalte dispoziții ales hotărârii urmând a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 325/LM din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că: drepturile stabilite prin sentința recurată se acordă începând cu data de 1.06.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de recurentul contestator, împotriva aceleași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:19.02.2010
Jud.fond /,
Dact.
Data:25.02.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
