Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 349
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 67 din 4.02.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții, lipsă fiind reprezentantul intimatei B
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură chitanțele nr. -, -/21.08.2008 reprezentând dovada achitării de către recurenți a taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, s-au comunicat intimatei motivele de recurs.
Se prezintă instanței o cerere de intervenție în interesul recurenților.Instanța constată că nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și se restituie pentru a se complini timbrajul până la sfârșitul ședinței.
Recurenții depun la dosar motive de recurs, cu duplicat și înscrisuri-copii xerox (adresa nr. 14031/01.07.2008, certificatul medical nr. 2177/01.07.2008, certificatul medical nr. 2817/01.07.2008, adeverința emisă de Casa Județeană de Pensii I), cu duplicat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților nulitatea cererii de recurs, motivat de nedepunerea motivelor de recurs în termenul procedural prevăzut de lege.
dacă solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător, recurenții și învederează că nu intenționează acest lucru datorită situației financiare.
Cu privire la excepția invocată de instanță, interpelați, recurenții arată că au motivat recursul în termen legal.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind nulitatea cererii de recurs.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2396 din 6.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamanta "B " în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Pârâții în vârstă de 74 de ani, au locuit în calitate de chiriași în imobilul proprietatea reclamantei, pe baza de contract de închiriere din anul 1971, precum si după ce s-au pensionat ca lucrători ai si, pensia lunară a acestora totalizând suma de 591 lei, ambii fiind bolnavi cronici, diabet zaharat si cardiopatie ischemică ( filele 47 si 60 dosar ) și nu au alte posibilități pentru a-și procura un imobil proprietate personală și nici să-și închirieze un spațiu de locuit, iar Primăria I nu le-a dat un răspuns favorabil la intervențiile ce le-au făcut pentru închirierea unei locuințe sociale.
Reclamanta nu mai dorește să închirieze pârâților imobilul, motivat de faptul că acesta este șubred si urmează să fie demolat pentru construirea unor spații necesare parohiei invocând de asemenea motive legate de nivelul mic al chiriei, de lipsa de grijă a pârâților pentru întreținerea imobilului precizând că în cauză nu sânt aplicabile dispozițiile modificatoare ale OG 40/1999 prin OUG 8/2004, care se referă numai la imobilele proprietate de stat.
Imobilul din litigiu, proprietatea reclamantei are caracter de locuință si a fost închiriat pârâților în baza calității acestora la data închirierii, de salariați ai si, care este organ ierarhic superior pentru reclamantă și de la care pârâții sau pensionat, astfel că și-au păstrat dreptul de a locui în imobilul închiriat si după pensionare.
Închirierea imobilului s-a efectuat conform dispozițiilor legale în vigoare în perioada de dinainte de 1989 iar la data apariției Legii 17/1994 contractul de închiriere a fost prelungit conform disp. acestui act normativ.
Reclamanta, deși solicită să fie evacuați pârâții în baza disp. art. 23 din Legea 114/1996, invocă drept motive pentru evacuare, pe cele prevăzute de disp. art. 24 din același act normativ.
Nu a făcut reclamanta nici o dovadă că pârâții nu si-au îndeplinit obligațiile care le revin în calitate de chiriași ai imobilului.
Susținerea reclamantei că imobilul este în stare de degradare si urmează să fie demolat pentru ca pe terenul respectiv să fie construit un alt edificiu, nu a fost dovedită în nici un fel, după cum nici afirmația cum că, pârâților le-a fost oferită o altă locuință care a fost refuzată de aceștia.
Concluzionează instanța, că pârâții au folosit nestingheriți imobilul reclamantei, din anul 1971 și până după apariția Legii 17/1994, care a prevăzut ca măsură de protecție prelungirea contractelor de închiriere, pentru suprafețele locative cu destinație de locuință, indiferent de proprietar.
Nu există o cauză că această locațiune să înceteze dintr-un motiv imputabil pârâților si care să justifice solicitarea evacuării lor din respectivul spațiu.
Evacuarea pârâților nu se poate dispune atât timp cât contractul nu a fost reziliat pe cale judecătorească sau prin acordul părților, pârâții justificând un titlu locativ asupra spațiului închiriat, iar ei continuând să locuiască în imobil beneficiază în continuare de disp. OUG 40/1999, si a actelor normative completatoare, emise în domeniu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta "B ", criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 67 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis apelul formulat de reclamanta "B " I prin reprezentanții săi legali împotriva sentinței civile nr. 2396 din 6.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași sentință pe care a schimbat-o în tot.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta "B " I în contradictoriu cu pârâții și, dispunându-se evacuarea pârâților din imobilul situat în I,- B, luându-se act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Imobilul situat în I,- B este proprietatea reclamantei B
Pârâții și au ocupat locuința din anul 1976, în baza contractului de închiriere încheiat cu B I, contract prelungit succesiv în baza actelor normative care au prevăzut prelungirea de drept contractelor de închiriere încheiate în baza dispozițiilor Legii nr. 5/1973.
Ultimul act normativ care a prevăzut prelungirea de drept a contractelor de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuințe proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pentru o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ a fost OG40/1999.
Astfel contractul de închiriere al pârâților pentru locuința în litigiu a fost în vigoare până la data de 08.04.2004.
Prin OUG nr. 8/2004 privind prelungirea contractelor de închiriere a fost limitată sfera de aplicabilitate a prelungirii de drept a acestor contracte doar la cele care au fost încheiate pentru suprafețele locative cu destinația de locuințe din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale.
Cum imobilul din care se solicită evacuarea pârâților nu s-a aflat niciodată în proprietatea statului, ci în proprietatea și și ulterior în proprietatea Parohiei B, instanța constată că pârâții nu mai beneficiază de prelungirea de drept a contractului de închiriere ulterior datei de 4 08.04.2004.
Mai mult decât atât, la data de 12.01.2006 între reclamanți și pârâți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1 pentru o perioadă de 4 luni, valabilitatea contractului încetând la 14.05.2006.
Anterior datei expirării contractului, la 14.03.2003 pârâții au fost notificați că reclamanta nu mai înțelege să prelungească contractul de închiriere (filele 49 - 50 dosar fond).
În aceste condiții nu se poate reține nici că a intervenit tacita relocațiune reglementată de disp. art. 1437 - 1438 Cod civil, contractul de închiriere pe perioada determinată încheiat între părți încetând la 14.05.2006.
Pârâții ocupă în prezent fără nici un titlu imobilul proprietatea reclamantei astfel încât acțiunea în evacuarea formulată de aceasta este întemeiată, apelul fiind admis.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, motivele de recurs urmând a fi prezentate ulterior.
La termenul de judecată din 19.09.2008 s-au prezentat reclamanții și au depus la dosar motivele de recurs, termen la care instanța de judecată din oficiu a pus în discuția părților excepția privitoare la nulitatea recursului având în vedere dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă combinat cu art. 303 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 303 al. 1 și 2 Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, cererea de exercitare a căii de atac urmând a cuprinde motivele de recurs și dezvoltarea lor.
În cauza de față, recurenții -pârâți au primit comunicarea deciziei civile nr. 67 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 23 iunie 2008 conform dovezilor de primire semnate de către aceștia și aflate la filele 29-30 din dosarul tribunalului.
De la această dată a început să curgă termenul de 15 zile înlăuntrul căruia recurenții puteau și trebuiau să motiveze în fapt și în drept calea de atac exercitată.
Faptul că recurenții au prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 19.09.2008 motivele de recurs nu satisface exigențele imperative instituite de art. 303 al. 1 și 2 Cod procedură civilă, depunerea motivelor de recurs realizându-se cu depășirea termenului de lege sus menționat ceea ce nu înlătură sancțiunea instituită prin articolul 306 Cod procedură civilă.
În consecință, neexistând motive de ordine publică pentru a se aplica dispoziția înscrisă în art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, urmează ca în raport de dispozițiile art. 306 al. 1 Cod procedură civilă să se constate nul recursul declarat de pârâții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 67 din 4.02.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.10.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Mona Maria
