Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 373
Ședința publică din data de 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și G, ambii domiciliați în comuna, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 408 pronunțată la data de 14 decembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 7,55 potrivit chitanței seria - 10-23 nr.-/20.03.2008 și timbru fiscal de 50 bani.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare de la ora 9,50, a răspuns intimatul-reclamant G asistat de avocat din Baroul Buzău, lipsind recurenții-pârâți și G, împrejurare față de care instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, a răspuns intimatul-reclamant G asistat de avocat din Baroul Buzău, lipsind recurenții-pârâți și G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul intimatului arată că nu mai are alte cereri iar curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant G, arată că motivul invocat de recurenți - art.304 pct.7 cod pr.civilă - nu subzistă, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm. S, jud.B, sub nr-, reclamantul G chemat în judecată pe pârâții și G-, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul proprietatea exclusivă a reclamantei, arătând că în anul 1968 construit împreună cu defuncta, soția sa, un imobil casă
-2-
de locuit pe un teren atribuit de fostul CAP și pentru care ulterior s-a emis titlul de proprietate nr.20568/81/09.11.1993.
Reclamantul a mai arătat că după decesul soției sale, la 01.11.1974 a devenit proprietarul exclusiv al imobilului conform certificatului de moștenitor nr.414/1975, că în anul 1978 s-a căsătorit cu pârâta, din căsătoria acestora rezultând trei copii, în prezent toți majori și dintre aceștia numai pârâtul G- mai locuiește în imobilul proprietatea sa.
A mai arătat că de 6 ani este despărțit în fapt de pârâta, locuind în camere separate și pe acest fond pârâții îi adresează cuvinte jignitoare, îi sustrag din recoltele obținute, i-au închis o parte din camere și nu contribuie la cheltuielile gospodăriei.
Pârâții au formulat cerere reconvențională și întâmpinare, prin care au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamantul tinde să-și valorifice un drept real printr-o acțiune personală, pârâții fiind soția și respectiv fiul reclamantului, reclamantul ar trebui să asigure celuilalt soț o suprafață locativă fie în imobilul ce-l ocupă fie în altă clădire, având în vedere și contrubuția pârâților atât la definitivarea construcției cât și la renovarea în timp a acesteia cât și la edificarea unor noi corpuri, respectiv camere, bucărătie, garaj, anexe gospodărești, solicitând instituirea unui drept de retenție asupra părții de imobil în care aceștia locuiesc.
Pârâții și-au evaluat îmbunătățirile efectuate la imobilul în litigiu la suma de 8.000 lei.
Judecătoria Rm. S, prin sentința civilă nr.967/23.08.2007 a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea principală având ca obiect evacuare, formulată de reclamanmtul G, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în com. jud,B aparținând reclamantului, care a fost obligat să plătească pârâților 10.210 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri.
S-a instituit în favoarea pârâților un drept de retenție asupra a 2 dormitoare, hol, bucărărie din imobilul reclamantului, până la achidarea de către reclamant a sumei de 10.210 lei pârâților și reclamantul a fost obligat la 1016,3 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâta sunt soți iar pârâtul G- este unul din fii majori, că anterior căsătoriei reclamantului cu pârâta, acesta a fost căsătorit cu defuncta, edificând împreună un imobil casă de locuit pe terenul aparținând reclamantului și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.20568/81/09.11.1993, imobil care, urmare dezbaterii succesiunii, a devenit proprietatea exclusivă a reclamantului conform certificatului de moștenitor nr.414/1974 eliberat de notariatul de Stat
Reclamantul și pârâta sunt despărțiți în fapt, locuind în același imobil în camere separate iar din declarațiile martorilor, s-a reținut că pârâții au un comportament necuviincios față de reclamant, ceea ce justifică acțiunea în evacuarea pârâților și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare.
Tribunalul Buzău, prin decizia nr.408/14.12.2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și G-, reținându-se că în lipsa unui titlu legal care să confere pârâților dreptul de a locui în imobil, aceștia au
-3-
doar calitatea de tolerați iar această îngăduință din partea reclamantului nu generează un drept propriu de folosință a locuinței pentru pârâți.
Dat fiind că pârâta ocupă casa proprietatea reclamantului fără titlu, la cererea acestuia, care nu înțelege să-i mai tolereze, pârâții pot fi evacuați, motiv pentru care acțiunea în evacuare este admisibilă.
Cât privește dreptul de proprietate al reclamantului, s-a reținut că deși certificatul de moștenitor nu constituie prin el însuși titlu de proprietate, reclamantul a făcut dovada că este proprietarul terenului aferent imobilului prin titlul de proprietate nr-, iar conform art.492 cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contra.
Instanța de apel a mai reținut că deși pârâții sunt soția și respectiv fiul reclamantului, acesta nu are obligația să le asigure un drept de locație întrucât pârâții nu au făcut dovada că se află în vreuna din situațiile prevăzute de art.86 codul familiei iar pe de altă parte, pârâtul G-, fiul reclamantului, nu are niciun drept asupra bunurilor tatălui său, după cum nici părintele nu are un drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui în afară de dreptul la moștenire și la întreținere, potrivit art. 106 codul familiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, incovând disp. art.304 pct.7 cod pr.civilă, susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv prin motivarea hotărârii, instanța de apel lasă să se înțeleagă că evacuarea se impune motivat de împrejurarea că imobilul este în integralitate proprietatea reclamantului, iar pârâții ocupă o parte din imobil fără niciun titlu, opunându-se la restituirea lui.
Această concluzie se desprinde inclusiv din faptul că instanța a apreciat dreptul pârâților de a mai locui în imobil doar în considerația faptului că aceștia au adus o serie de îmbunătățiri și, în consecință, au un drept de retenție asupra a două camere, hol și bucătărie.
Astfel între obiectul pricinii și motivarea hotărârii există o vădită contradicție, prin obiect acțiunea fiind de evacuare, iar motivarea aparținând acțiunii în revendicare după natura dreptului și scopul urmărit, deși cele două acțiuni prezintă deosebiri esențiale.
Motivele contradictorii constau în faptul că, pe de o parte, instanța de apel apreciează că între părți au existat raporturi de drept real (cum de altfel a interpretat și prima instanță) constând în exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului iar pe de altă parte consideră că pârâții pot fi evacuați pe baza dispozițiilor ce reglementează raporturile de locațiune.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Cum însă reclamantul a înțeleles să utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii (art.129 alin.ultim cod pr.civilă) instanța avea obligația de a respinge ca inadmisibilă acțiunea în evacuare.
-4-
Recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis deoarece:
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune în evacuarea pârâților din casa și terenul proprietatea acestuia, dovedită cu titlul de proprietate nr.20569/1981/09.11.1993 eliberat în baza legilor fondului funciar unit cu certificatul de moștenitor nr.414/03.07.1975, în motivarea acțiunii arătând că evacuarea se impune prin aceea că pârâta, care este soție și de care este despărțit în fapt de 6 ani, locuind în camere separate, îl jignește permanent, la fel și pârâtul, care este fiul său, că aceștia îi sustrag din recoltele obținute din munca sa, de pe terenul proprietatea sa, că ocupă o parte din imobil fără niciun titlu, nemaifiind dispus să-i tolereze în imobil.
Față de împrejurarea că pârâții ocupă o parte din imobil fără niciun titlu și că se opun la restituirea lui, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare și nu pe calea acțiunii în evacuare, așa cum s-a stabilit în practica judecătorească.
Aceasta, deoarece acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune în care locatarul este un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia - ceea ce nu este cazul în speță, în timp ce acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care reclamantul solicită instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
În speță, instanțele au motivat diferit respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare invocată de pârâți, în esență motivarea fiind specifică acțiunii în revendicare și nicidecum acțiunii în evacuare, fiind astfel întemeiate criticile recurenților-pârâți.
Prin urmare, reținându-se că în mod greșit a fost respinsă excepția invocată de pârâți privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare formulată de reclamant, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 cod pr.civilă să fie admis recursul, modificată în tot decizia, admis apelul și schimbată în tot sentinaț în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pe cale de consecință, cererea reconvențională formulată de pârâți a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și G, ambii domiciliați în comuna, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 408 pronunțată la data de 14 decembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul B și în consecință:
-5-
Modifică în tot sus-menționata decizie în sensul că admite apelul declarat de pârâții și G- împotriva sentinței civile
nr.967 din 23.08.2007 pronunțată de Judecătoria Rm.S, schimbă în tot sus-menționata sentință în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, invocată de pârâți și respinge ca inadmisibilă acțiunea în evacuare formulată de reclamantul . G împotriva pârâților și G-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
--- - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
3 ex./08.04.2008
f- Judecătoria Rm.
a- Tribunalul Buzău
, -
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța