Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 475
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 513 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1259 din data de 13 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți moștenitori, și intimații intervenienți SC TE SRL, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat și intimații reclamanți moștenitori, reprezentați de avocat, lipsind intimații intervenienți SC TE SRL,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenții pârâți, și, a depus la dosar note de ședință, comunicând un exemplar apărătorului intimaților reclamanți moștenitori.
Avocat pentru intimații reclamanți moștenitori și, a arătat că nu solicită termen pentru observare, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți, și a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamanților și admiterii cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți moștenitori și a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2468/2005 la Judecătoria Calafat, reclamanta, decedată în timpul procesului, a chemat în judecată pe pîrîtii, și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie evacuați aceștia din imobilul situat în C,-.jud. D, compus din casă de locuit, cu: sufragerie, 3 dormitoare, hol, bucătărie, 2 scări, pivniță și terenul aferent în supraf. de 400 mp. cu vecinătățile: N -, E - str. -, S - - C-tin, V -, cit și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a motivat că este proprietara imobilului menționat mai sus, pe care l-a dobândit prin cumpărare de la TE SRL C prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2646/17.11.2005, facturile nr. - și -/30.11.2005, cât și a bunurilor existente pe teren, respectiv gardul împrejmuitor, porțile metalice, veranda, sobele de teracotă, toate ocupate fără drept de foștii proprietari care sunt pârâți în cauză.
Reclamanta a mai arătat că pârâții, care sunt foștii proprietari, au fost tolerați în imobil de către TE SRL C, după ce imobilul lor a fost adjudecat în contul unei creanțe de 131.000.000 lei vechi, pe care o aveau față de societatea comercială la nivelul anului 2001.
În continuare, reclamanta a arătat că TE SRL C nu a procedat la evacuarea lor, tolerându-i in imobil, acordându-le șansa să facă rost de bani, să-și acopere debitul față de societate și să-și răscumpere imobilul pe care l-au pierdut, fiind adjudecat prin executorul judecătoresc de către societate in contul creanței.
În final, reclamanta a subliniat că pârâtii nu au reușit să-și achite debitul și au încercat să scoată la vânzare imobilul al căror proprietari nu mai erau, astfel încât societatea vânzătoare a fost obligată să procedeze la vânzarea acestuia.
La data de 31.01.2006, pârâții au depus întimpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei precum și cerere reconvențională, prin care au solicitat, în contradictoriu cu intervenienții forțați și TE SRL C, constatarea nulității absolute și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2646/17.11.2005, de Notarul Public din Băilești, constatarea nulității absolute și anularea contractului de concesiune autentificate sub nr. 2056/26.07.2001 de Notarul Public din C, cât și anularea executării silite și a tuturor actelor de executare din dosarul de executare silită nr. 97/E/2001, al executorului judecătoresc de pe lingă Judecătoria Calafat.
Pârâții au motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2646/17.11.2005, vânzătoarea și cumpărătoarea declarau că le-au fost puse in vedere prevederile art. 6 din OG nr. 12/1998, conform cărora este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg printr-un act ascuns, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic.
Totodată, pârâții au arătat că prin actul autentic, părțile au declarat ca preț al vânzării-cumpărării imobilului din C-, suma de 30.000 lei RON iar în realitate, prețul a fost mult mai mare, de cel puțin 78.000 lei RON, ceea ce concordă cu valoarea de circulație a imobilului, care este de 90.000-100.000 lei RON.
Au precizat că prețul real rezultă din factura fiscală nr. -/10.10.2005, precontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3700/26.10.2005, factura fiscală nr. -/30.11.2005, și contractul de credit nr. 573/14.11.2005, subliniind totodată că actul s-a încheiat prin fraudarea legii și încălcarea ordinii publice.
Referitor la actul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 30.11.2005, prin care se pretinde că reclamanta a achitat 18.000 lei RON pentru 4 sobe de teracotă, (în realitate sunt două), o verandă din metal cu geam, (în realitate este o copertină suspendată de 1 mp. deasupra scărilor), anexa din scânduri (in realitate nu există), gard din lemn (aparține vecinilor dinspre S și V), gard din beton (în realitate nu există), porți metalice (sunt uzate), acesta este lovit de nulitate absolută întrucât prețul nu este real(valoarea acestora este de cca. 300-500 lei RON), cauza nu există sau nu este reală sau morală.(obligația vânzătorului este fără obiect, aceste bunuri neexistând in patrimoniul acestuia), prețul este fictiv în raport de valoarea reală și comparativ cu prețul imobilului, este imoral din considerentele susținute și fac parte din imobil, au subliniat pârâții, adăugând că în realitate acest fapt ascunde încă o parte din prețul real al imobilului, față de cel declarat, precizând că ei au posesia și folosința imobilului sub nume de proprietar, nefiind tulburați până în prezent.
Totodată, pârâții au arătat că de existența contractului de cesiune autentificat sub nr. 2056/26.07.2001, au luat cunoștință în data de 25.01.2006, din actele dosarului de față.
Au menționat că prin contractul de cesiune, aceeași persoană, ca cedent, in nume de proprietar și ca cesionar, asociat unic al TE SRL C, a concesionat creanța rezultată din contractul de împrumut nr. 1070/24.07.2001.
În continuare, pârâții au arătat că prin art. 4 din contractul de cesiune, cedentul s-a obligat să le notifice această cesiune prin înștiințare scrisă, dar nu și-a îndeplinit obligația, aceasta nefiindu-le opozabilă.
Prin art. 7 au precizat pârâții, s-a stipulat că transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, se realizează la data achitării integrale a prețului cesiunii, iar prin art. 8, că în cazul în care nu se respectă condițiile și termenele de plată, acest contract este desființat de drept, fără intervenția justiției sau fără altă procedură prealabilă.
Tot pârâții au arătat că prin art. 9 din contract, s-a stipulat că acesta intră în vigoare de la data achitării prețului, după transferul sumei aferente în contul cedentului, or acest contract este nul absolut, neexistând cauză, neplătindu-se prețul ce nu este real.
Au mai arătat că acest contract este afectat de o condiție potestativă, pură, din partea debitorului cesionar, echivalând cu lipsa intenției de a se obliga juridicește.
În continuare, pârâtul a arătat că a luat cunoștință de existența executării silite ce a format obiectul dosarului nr. 97/E/2001 la data de 25.01.2006, din actele acestuia, adăugând că el a plecat din România la data de 11.10.2001, stabilindu-și domiciliul în Spania, împrejurări în care nici un act al executării silite nu s-a comunicat la domiciliul său, concluzionând că sunt lovite de nulitate deoarece a fost privat de un proces echitabil și s-a încălcat dreptul de apărare.
Tot acest pârât a arătat că toate comunicările s-au efectuat prin afișare.
Pe de altă parte, pârâții au precizat că titlul executoriu - contract de cesiune naște obligații doar în sarcina cesionarului, aceea de a plăti prețul corelativ dreptului de a i se remite titlul constatator al creanței, deci numai între cedent și cesionar poate fi folosit ca titlu executoriu.
Contractul de cesiune, au arătat pârâții, nu putea fi folosit ca titlu executoriu împotriva lor, ei fiind terți, ci contractul de împrumut putea fi folosit ca titlu executoriu împotriva lor, în care, prin efectul cesiunii s-a înlocuit creditorul.
Pe lângă nerespectarea normelor legale procedurale de comunicare a actelor de executare, pârâții au învederat efectuarea expertizei tehnice la o altă dată față de aceea la care se făcuse convocarea și lipsa procurii speciale legalizate de reprezentarea creditoarei, prin mandatar la licitație.
La aceeași dată, respectiv 31.01.2006, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtilor la plata unei sume de 20 lei RON /zi sub formă de daune cominatorii, de la data introducerii acțiunii și până la eliberarea imobilului de către aceștia.
Motivând, reclamanta a arătat că pârâtul îi împiedică să intre în posesia imobilului și să-l folosească în scopul în care l-a cumpărat, obligând-o să locuiască cu chirie în alt imobil.
La data de 7.03.2006, au fost introduși în cauză intervenientii și TE SRL C și, la aceeași dată, aceștia au formulat întimpinare la cererea reconvențională, arătând că pârâții nu au interes și calitate procesuală pentru a solicita anularea actului de vânzare-cumpărare, precizând că pârâta nu a fost proprietara imobilului din litigiu.
Referitor la contractul de ipotecă, actele de cesiune, actele de executare, efectuarea expertizei tehnice din anul 2002 și actele de licitație, cât și de adjudecare, au susținut că s-au încheiat cu respectarea și îndeplinirea prevederilor legale, iar pârâții sunt de rea-credința, deoarece, prin formularea cererilor, fac dovada cunoașterii conținutului acestor acte, pârâta semnând de primirea înștiințării pentru efectuarea expertizei tehnice.
De asemenea, intervenienții au arătat că pârâții au efectuat un calcul eronat în ceea ce privește imobilul, întrucât numai casa a fost luată pe credit ipotecar, iar celelalte imobile au fost cumpărate cu factură, întrucât nu puteau fi vândute cu acte autentice, iar pârâții le puteau distruge ori înstrăina.
La aceeași dată, 7.03.2006, reclamanta a formulat întimpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia întrucât pârâta nu are calitate procesuală activă deoarece nu a fost proprietara imobilului în litigiu, pârâții nu justifică un interes și nu au calitate să solicite anularea actelor de cesiune și vânzare-cumpărare încheiate între o societate comercială și persoane fizice, fiind, totodată, de rea-credință în sensul că prin cererile formulate fac dovada că au cunoștință de conținutul acestora acte.
A mai arătat că actele de ipotecă, cesiune și vânzare-cumpărare s-au încheiat cu respectarea procedurilor legale, iar calculul făcut de pârâții în legătură cu prețul imobilului este eronat, fiind vorba numai de imobilul casă care a fost intabulat și cumpărat cu credit ipotecar și acte de vânzare-cumpărare, cu factură a unor bunuri anexe, care nu erau intabulate și nu puteau fi vândute cu acte autentice, și pe care pârâții le puteau distruge sau înstrăina, deoarece, aceștia ocupă fără drept imobilul și refuză să-l elibereze.
Prin sentința civilă nr.438/18.04.2006, Judecătoria Calafata admis cererea reconvențională formulată de pârâți, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2646/17.11.2005, de BNP, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr.2056/26.07.2001 a BNP, au fost anulate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 97/E/2001, de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Calafat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și obligată aceasta împreună cu intervenienții, in solidar, la 300 lei RON cheltuieli de judecată către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și intervenientii și TE SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1342/24.11.2006, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate, a desființat sentința civilă.nr. nr. 438/18.04.2006 a Judecătoriei Calafat, pronunțată în dosarul nr. 2468/2005 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, la Judecătoria Calafats -a format dosarul civil nr-.
În ședința publică de la 20.04.2007, av. a învederat că reclamanta a decedat în timpul procesului și a depus certificatul de deces al acesteia, iar la data de 11.05.2007, și, moștenitori ai reclamantei în calitate de descendenți direcți, au precizat că își însușesc acțiunea introdusă de autoarea lor, înțelegând să se judece cu pârâții a căror evacuare o cer din imobilul in litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1259 din 13 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă pentru evacuare, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții și, reclamantul minor fiind reprezentat de curator, împotriva pârâților, și, din C,- jud.
S- dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în C,- jud. D compus din casă de locuit cu sufragerie, 3 dormitoare, hol, bucătărie, 2 scări, pivniță cu teren aferent în suprafață de 400 mp. cu vecinii: N -, E - str. -, S - - C-tin, V -, sub sancțiunea daunelor cominatorii in cuantum de 20 lei/zi de la data introducerii primei acțiuni și până la eliberarea imobilului de către pârâți.
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții TE SRL și.
Au fost obligați pârâții la 361 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți și 800 lei către intervenienta TE SRL
A fost respinsă cererea reconvențională.
Pentru se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate și dispozițiile legale invocate, reținându-se ca fiind nefondată cererea reconvențională formulată de pârâți, în raport de considerentele expuse detaliat în sentință.
Împotriva sentinței civile nr.1259/13.07.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, au declarat apel pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță a reținut o situație de fapt greșită, fără indica mijloacele de probă pe care își întemeiază aprecierile și fără a motiva de ce a înlăturat apărările formulate de pârâți și capetele cererii reconvenționale introduse de aceștia.
În acest sens, apelanții au susținut că nu a existat nicio probă care să susțină reținerea primei instanțe în sensul că prețul cesiunii de creanță intervenite între și SC TE SRL C, în sumă de 134.000 de lei ar fi fost achitat până la data de 20.07.2001, data autentificării actului, instanța neavând în vedere că o astfel de operațiune juridică trebuia să se reflecte în evidențele contabile, mai ales că una dintre părțile contractante era o societate comercială.
Au mai susținut că prima instanță a reținut greșit că ei ar fi avut cunoștință de încheierea contractului de cesiune și de conținutul actelor de executare contestate, fără a se indica probatoriul pe care se sprijină această afirmație și fără preciza momentul la care au cunoscut respectivele acte, neluând astfel în considerare susținerile lor în sensul că au aflat de respectivele acte abia în cursul judecății.
Apelanții au criticat sentința și pe considerentul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra cererii lor privind anularea actelor de executare silită și că,în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC TE SRL și, pe motivul nerealității prețului, instanța ar fi reținut contrar probelor administrate că prețul din contract este cel real, bazându-și această apreciere pe împrejurarea că ar fi vorba de un singur imobil indivizibil, compus din mai multe corpuri, instanța dezmembrând astfel imobilele accesorii prin natura lor.
De asemenea, au susținut apelanții că este nelegală aprecierea primei instanțe în sensul că nu justifică un interes pentru promovarea acțiunii în nulitate absolută a actelor de cesiune și de vânzare-cumpărare, în condițiile în care interesul lor decurge din necesitatea protejării proprietății.
Față de motivele invocate, au solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, motivând că apelanții au avut cunoștință atât de procedura executării silite în urma căreia imobilul a fost vândut la licitație publică autoarei lor, cât și de celelalte acte pe care le contestă, dovada fiind în acest sens cererile formulate în cadrul prezentului dosar.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 513/20 oct. 2008 respins apelul formulat de către pârâții, împotriva sentinței civile nr. 1259 din 13.07.2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intervenienții SC TE SRL,.
A obligat apelanții, către intimatul -, la 702,65 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile privind modul de soluționare a cererii reconvenționale formulată de pârâți în condițiile în care pârâții nu au contestat actele de executare în condițiile și în termenele prevăzute de art. 399 și art. 401 cod pr.civ, deși aceștia au avut cunoștință de procedura urmăririi silite, fără a justifica un interes legitim în promovarea cererilor în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2646/17.11.2005 și a contractului de cesiune nr. 2056/26.07.2001, în condițiile în care pârâții nu mai sunt titularii unui drept de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului urmărit silit și ulterior vândut.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că hotărârea atacată s-a pronunțat cu încălcarea legii în condițiile în care pârâții recurenți justifică existența unui interes legitim în formularea cererilor privind constatarea nulității celor două contracte încheiate, întrucât în înțelegere cu intervenienții au achitat pârâții o parte a împrumutului, iar pentru restul datoriei, recurentul a lucrat pentru intervenienți fără a fi remunerat.
S-a invocat existența unui scop ilicit și imoral în privința încheierii contractului de cesiune, având în vedere că cedentul și cesionarul sunt una și aceeași persoană, contractul de cesiune fiind desființat de drept prin neachitarea prețului cesiunii, conform art. 8 din contractul nr. 2056/26.07.2001, recurenților nefiindu-le comunicată cesiunea.
În ultimul motiv de recurs s-a susținut că în privința restituirii din debit către intervenienta SC SRL, în calitate de cesionară, recurenții au restituit fără a avea cunoștință de contractul de cesiune, întrucât suma împrumutată le-a fost vărsată în contul unei societăți comerciale pe care o dețineau la acel moment, din contul societății menționate, deși contractul de împrumut s-a încheiat în numele lui, ca persoană fizică.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 cod pr.civ.
La data de 24.09.2009 intimații moștenitori și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și de drept.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Prin contractul de împrumut încheiat la 24.07.2000 între intervenientul și pârâții și prin mandatara lor, pârâta, intervenientul le-a împrumutat pârâților suma de 134.000.000 lei (ROL) plus taxele pentru perfectarea actului care au fost suportate de împrumutător, pentru o perioadă de 12 luni fără dobândă.
La aceeași dată s-a încheiat și contractul de ipotecă, constituindu-se ipoteca în favoarea intervenientului asupra imobilului situat în C-.
După expirarea termenului consimțit de părțile contractante, nefiind restituit împrumutul, între intervenientul, în calitate de cedent și intervenienta SC SRL, în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță, în care s-a stipulat prețul cesiunii ca fiind 134.000.000 lei vechi, care a fost achitat până la data de 26.07.2001, respectiv data autentificării actului, de către cesionar.
Nefiind achitat împrumutul de către pârâți, către noul proprietar al imobilului la data de 18.10.2001 a început procedura executării silite, după evaluarea imobilului executorul judecătoresc organizând licitația publică din data de 5.04.2002, prin actul de adjudecare nr. 97/E/2001 fiindu-le adjudecat imobilul în litigiu reclamantei, decedată în timpul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorii și.
Tribunalul a reținut întemeiat că în raport de art. 401 cod pr.civ. contestația la executare formulată de pârâții contestatori nu a fost introdusă în termenul legal, în condițiile în care executarea silită s-a finalizat prin vânzarea imobilului debitorilor la licitație publică și adjudecarea acestuia la data de 5.04.2002, conform procesului verbal de licitație încheiat, drept de proprietate intabulat în cartea funciară prin încheierea nr.4175/29.04.2005, iar anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 971/E/23001 s-a solicitat prin cererea reconvențională formulată de pârâți la data de 31.01.2006, cu depășirea termenului de 15 zile de la efectuarea vânzării, ori de la data predării silite a bunului.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se susține că pârâții recurenți nu au avut cunoștință de procedura executării silite în condițiile în care pârâta a primit și ca împuternicită a pârâtului actele de executare emise în dosarul nr. 97/E/2001, fiind relevantă semnarea de către pârâtă a recomandatei cu confirmare de primire în privința convocării la efectuarea expertizei pentru evaluarea de către expert a imobilului în litigiu.
De altfel, prin intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarei în cartea funciară, prin încheierea nr. 4175/29.04.2005 a D ce a fost comunicată și către debitori, adjudecarea la licitație a imobilului a devenit opozabilă erga omnes, împrejurare ce confirmă nerespectarea de către pârâți a termenului legal privind formularea contestației la executare.
Așadar, în condițiile în care pârâții recurenți nu au făcut dovada faptului că mai sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, la data formulării cererii reconvenționale de către aceștia, în mod corect au constatat instanțele că aceștia nu mai justifică existența unui interes juridic legitim în formularea cererilor privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de cesiune.
Constatând că în mod corect au fost soluționate aceste cereri în baza excepției lipsei de interes, în recurs nu este posibilă analizarea fondului acestor cereri în privința motivelor invocate de pârâții recurenți privind existența unui scop ilicit sau imoral, privind achitarea în parte a împrumutului sau privind desființarea de drept a contractului de cesiune pentru neachitarea prețului cesiunii, despre care recurenții susțin că nu au avut cunoștință, fiind aplicabile prevederile art. 137alin.1 cod pr.civ.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 513 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1259 din data de 13 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți moștenitori, și intimații intervenienți SC TE SRL,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/24.04.2009
Tehn.red.
Jud. apel
Jud. fond.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
