Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 482/R/2008
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator domiciliat în O,-, --43,.8,județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 929/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 17 martie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru;la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrata, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, obligarea intimatei la recalcularea pensiei recurentului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani retroactiv din data de 30 noiembrie 2005, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERAND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 929/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. -/09.05.2008 a fost recalculată pensia contestatorului.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de instalator sanitar in cadrul si la O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul contestator, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate respectiv pronunțarea unei hotărâri în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani retroactiv din data de 30 noiembrie 2005, cu obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că a lucrat ca instalator sanitar în grupa II de muncă vreme de 28 ani, 1 lună și 29 de zile și că, întrucât s- pensionat sub imperiul Legii 3/1977 îi sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, potrivit cărora pensia integrală și pentru limită de vârstă se determină în procente din retribuția tarifară, diferențiate și că procentele corespunzătoare grupelor I și II se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa II.
În drept sunt invocate prevederile art. 11, 14 din Legea 3/1977, art. 19, 20, 43 și 77 din Legea 19/2000, depunând în probațiune practică judiciară în materie.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este nefundat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1997 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
Susținerile recurentului din motivele de recurs potrivit căruia stagiul de cotizare ce trebuia luat în considerare la calculul pensiei este de 25 de ani se constată a fi nefondate, eronat apreciind acesta că recalcularea trebuie făcută în conformitate cu prevederile Legii 3/1977, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile sale la pensie, din moment ce această lege a încetat să-și producă efectele, urmare a abrogării sale.
O eventuală recalculare a drepturilor la pensie cuvenite recurentului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de 25 de ani solicitat s-ar fi putut realiza în temeiul OUG 4/2005, însă pentru a beneficia de un astfel de stagiu de cotizare, recurentul trebuia să desfășoare una din activitățile prevăzute de art. 20 din legea 19/2000, însă acesta a desfășurat activitate de instalator sanitar activitate ce nu se regăsește printre cele reglementate de textul de lege mai sus menționat.
De asemenea nu pot fi reținute în cazul acestuia nici incidența prevederilor legii 226/2006, din moment ce activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează în categoria locurilor de muncă enumerate în anexa 1 din lege.
Constatându-se așadar a fi nefondate criticile recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefundat, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator domiciliat în O,-, --43,.8,județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 929/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.04.2009
Jud fond,
dact IC
2ex /17.04.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
