Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/R/2008
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul G domiciliat in O,str. -,nr.18- scara A,.35, județul B și intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 808/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator, lipsă recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului în sensul admiterii contestației,recalculării pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 1decembrie 2005, respingerea recursului formulat de intimată, fără cheltuieli de judecată
CURTEA DE APEL
DELIBERAND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 808/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte contestația formulata de contestatorul G in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/30.11.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 27 de ani 2 luni, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani nu de 20 de ani cum in mod neîntemeiat a solicitat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotrivaacestei sentințe a formulat recurs atât recurenta Casa Județeană de Pensii B cât și recurentul, ambele recursuri fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Prin recursul formulat recurentul contestator a solicitat desființarea sentinței recurate și, în fond admiterea contestației în totalitate în sensul recalculării pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01 decembrie 2005 respectiv obligarea intimatei la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. -.
În motivare susține că, întrucât drepturile sale la pensie s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, recalcularea drepturilor sale la pensie se impune a se face in conformitate cu prevederile acestei legi, sens în care au fost invocate dispozițiile HG 1550/2004. Mai menționează că dispozițiile Legii 226/2006 nu sunt incidente în speță cu atât mai mult cu cât nu erau în vigoare la data recalculării pensiei sale.
Consideră că, în condițiile în care a desfășurat activitate în grupa I de muncă peste 27 de ani stagiul de cotizare în cazul său este de 20 de ani și nu de 25 de ani cum eronat a dispus instanța de fond.
În drept sunt invocate prevederile art. 304.pct.9, art. 312, 319, 296 cod procedură civilă, Legea 19/2000 și HG 1550/2004, depunând în probațiune hotărârea judecătorească nr. 406/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Recurenta Casa Județeană de Pensii, prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestator.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că, din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, recalcularea drepturilor la pensie urmează a se face în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum stabilesc prevederile HG 1550/2004.
Prin urmare consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani și nu de 25 de ani cum incorect a reținut Tribunalul.
Subliniază totodată că Legea 226/2006 nu este aplicabilă în cazul contestatorului având în vedere faptul că acesta s-a pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001 sens în care au fost invocate dispozițiile art. 14 din lege.
În drept sunt invocate prev. art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu,instanța o apreciază ca legala și temeinică urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate având în vedere următoarele considerente.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauza,respectiv HG nr. 1550/2004,OUG nr.4/2005, Legea 19/2000, Legea 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale-27 ani și 8luni.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis in anul 2000 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Lg.3/1977.
Prin decizia nr.-/30.11.2005 au fost recalculate drepturile la pensie cuvenite contestatorului utilizându-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 ani.
Acest stagiu a fost reținut însă greșit de către intimată,corect dispunând tribunalul recalcularea pensiei prin luarea in considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani,în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în grupa I de muncă le îndeplinind activități ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare în această situație devin incidente dispozițiile art. 1 alin.1, art.3 și art.5 din Legea 226/2006 care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii pentru o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani,iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Susținerile recurenților din motivele de recurs potrivit cărora stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea 3/1977,sub imperiul căruia acesta s-a pensionat nu pot fi acceptate,sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii,astfel încât să fie respectat principiul;la condiții egale de pensionare pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie;.
Este adevărat faptul că prin art.2 alin. 3 din HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001,stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977,însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate,care este un act normativ cu forță juridică superioară,și care așa cum s-a subliniat in aliniatele precedente a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public,indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, criticile recurenților axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii fiind nefondate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse,în temeiul art. 312 cod procedură civilă instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de contestatorul G domiciliat in O,str. -,nr.18- scara A,.35, județul B și intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 808/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.04.2009
Jud fond,
dact IC
2ex /17.04.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
