Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(408/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.539
Ședința publică de la 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1540 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la prima strigare a cauzei, recurenții-pârâți și, personal, lipsind intimatele-reclamante și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea dispune lăsarea dosarului la doua strigare pentru a fi prezente și intimatele-reclamante.
La reluarea cauzei, se prezintă recurenții-pârâți și, personal și avocat, în calitate de reprezentant al intimatelor-reclamante și, în baza împuternicirii avocațiale nr.64765/18.03.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat, pe care o depune la dosar.
Recurenții-pârâți depun la dosar chitanța nr.-/6.03.2009, în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe care au fost anulate de instanță.
Recurentul-pârât se legitimează cu provizorie seria - nr.-, eliberată de SPCEP S4/B1, la data de 26.03.2008.
Recurenta-pârâtă se legitimează cu provizorie seria - nr.-, eliberată de Poliția B1/, la data de 08.02.2008.
Recurenții-pârâți solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, arătând că avocatul ales nu a mai dorit să le reprezinte interesele în instanță.
Avocatul intimatelor-reclamante nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurenții-pârâți, în condițiile art.156 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că recursul a fost declarat la data de 9.02.2009 chiar de către avocatul care i-a asistat de pârâți în calea de atac a apelului, și anume d-na avocat, astfel că aceștia au avut posibilitatea ca până la această dată să-și angajeze un alt avocat.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-pârâți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, hotărâre prin care s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector4.
Arată că între părți nu a existat nici un contract de închiriere. Instanța de apel a reținut că recurenții de astăzi au fost parte în contractul de închiriere alături de SC SA, având ca obiect închiriere acestui imobil, începând cu data de 09.03.1995, termenul expirând la data de 18.04.1999; contractul a fost prelungit de drept, pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de 18.04.2004, iar după această dată recurenții chiriași erau obligați a restitui în proprietate imobilul, neputând să mai invoce un titlu în baza căruia să ocupe acest spațiu.
Depune la dosar note scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.46/18.03.2009 și facturii nr.318/18.03.2009, înscrisuri atașate acestor concluzii.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 B, la data de 17.01.2008 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța că dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 4.
În motivarea cererii reclamantele au arătat, în esență, că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 4 le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr.4731 /20.06.1997 a Judecătoriei Sectorului 4 B, fiind puse în posesie prin procesul verbal din data de 21.03.2001. Pârâta a avut încheiat contract de închiriere cu "" pentru perioada 18.04.1994 - 18.04.1999, în prezent nemaijustificând niciun titlu locativ.
Au fost atașate în copie sentința civilă nr.4731/20.06.1997 a Judecătoriei Sectorului 4 B, notificarea adresată de reclamante pârâților și procesul verbal întocmit de BEJ la data de 10.01.2008.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii avându-se în vedere faptul că nu au refuzat niciodată încheierea unui contract de închiriere cu reclamantele, însă chiria stabilită de acestea a fost foarte mare. De fapt, reclamantele nu au dorit decât să obțină evacuarea, neîndeplinind cerințele art.10 alin.1 din nr.OUG40/1999, fapt ce atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere încheiat de pârâți cu "" Au fost atașate copii ale contractului de închiriere întocmit cu "" la data de 09.03.1995 și cuponul de pensie al pârâtei.
Prin sentința civilă nr.3790 din 01.07.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis cererea de chemare în judecată, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 4 și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 1010 lei, către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.4731/20.06.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 Baf ost obligat Consiliul General al Municipiului B să lase reclamantelor, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în B,-, sector 4; reclamantele au fost puse în posesie conform dispoziției din data de 21.03.2001, iar chiriașii au fost înștiințați despre încetarea contractelor încheiate cu ""; pârâții au încheiat un contract de închiriere pentru spațiul în litigiu cu "" la data de 09.03.1995, valabil până la data de 18.04.1999.
A mai reținut prima instanță că nr.OUG40/1999 a prevăzut ca măsură de protecție a chiriașilor prorogarea legală a contractului de închiriere pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv până în martie 2004. Art.1 din nr.OUG40/1999 se referă la contractele de închiriere prelungite sau reînnoite conform Legii nr.17/1994 și aflate în curs de executare la data prezentei ordonanțe. Prin nr.OUG8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, legiuitorul nu a mai prevăzut o prelungire prin efectul legii a contractelor de închiriere care au ca obiect imobile ce nu se mai află în proprietatea statului, fiind restituite foștilor proprietari.
Astfel, după expirarea termenului pentru care a operat prorogarea legală, respectiv martie 2004, chiriașul nu beneficiază de reînnoirea de drept a contractului, ordonanța prevăzând prelungirea contractului pe cel mult perioada prorogării legale. Nu mai poate, deci, interveni prelungirea de drept a contractului de închiriere ca și sancțiune. Așa fiind, notificarea pentru încheierea unui contract de închiriere cu plata unei chirii la cursul pieței, nu contravine dispozițiilor legale.
Masurile adoptate cu caracter de urgență în anul 1999 au fost destinate să prelungească valabilitatea contractelor de închiriere în curs și urmăreau protecția chiriașilor în vederea realizării unui echilibru intre drepturile chiriașilor statului și drepturile proprietarilor, lipsiți o perioada îndelungată de posesia bunului imobil. Soluția pronunțată de CEDO în cauza Radovici și împotriva României din 02.11.2006 este relevantă în speța de față și se impune a fi avută în vedere cu putere de lege. Astfel, a sancționa proprietarii, impunându-le o obligație de a păstra locatarii în imobil timp de 5 ani, fară posibilitatea de a obține o chirie egală cu cea practicată pe piața imobiliară, întrerupe justul echilibru dintre interesele aflate în joc și creează o protecție disproporționată a intereselor chiriașilor în detrimentul proprietarilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelanții - pârâți solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de apel apelanții - pârâți au arătat că nu au ocupat imobilul în mod abuziv ci au avut contract valabil încheiat cu statul, contract care nu a fost reînnoit din culpa intimaților - reclamanți care nu i-au notificat conform dispozițiilor art.10 alin.1 din nr.OUG40/1999.
Cu referire la notificarea ce le-a fost transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc, apelanții - pârâți au arătat că s-au prezentat la data de 10.01.2008 la biroul executorului judecătoresc și și-au exprimat intenția de a încheia un contract de închiriere dar nu în condițiile impuse de intimatele reclamante referitoare la durata contractului și cuantumului chiriei.
Au concluzionat apelanții - pârâți că în temeiul dispozițiilor art.11 alin.1 din nr.OUG40/1999 a operat prelungirea vechiului contract de închiriere.
Prin decizia civilă nr.1540 A din 02.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul, ca nefondat, și i-a obligat pe apelanții - pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 595 lei.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bucureștia reținut că apelanții - pârâți au avut contract de închiriere încheiat cu Primăria Municipiului B prin "" de la data de 09.03.1995, până la data de 18.04.1999; în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile nr.OUG40/1999 nu-și găsesc aplicabilitatea întrucât aceste dispoziții au încetat în aprilie 2004, dată până la care contractul de închiriere a fost prelungit de drept.
În această situație, procedura notificării chiriașilor de către proprietarul căruia i s-a restituit în proprietate imobilul era obligatorie până în aprilie 2004, după această dată apelanții - pârâți nu pot să mai invoce un titlu în baza căruia să ocupe imobilul în litigiu.
Totodată, după expirarea termenului prevăzut de nr.OUG40/1999, raporturile locative sunt reglementate de dreptul comun, astfel că intimatei reclamante nu poate să i se impună obligația păstrării în imobil a chiriașilor, deoarece prin această măsură s-ar aduce atingere dreptului său de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă recurenții - pârâți și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă recurenții - pârâți au reiterat considerațiile privitoare la situația de fapt și au criticat modalitatea de interpretare a probelor administrate în fața primei instanțe respectiv răspunsul la interogatoriul propus reclamantelor, notificarea transmisă prin executor judecătoresc și depoziția martorului.
Au mai arătat recurenții - pârâți că în mod greșit instanța de apel le-a respins cererea de administrare a probei testimoniale și că în mod greșit aceasta a reținut că "notificarea pentru încheierea unui contract de închiriere cu plata unei chirii la cursul pieței nu contravine dispozițiilor legale" întrucât intimatele reclamante nu i-au notificat în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 din nr.OUG40/1999, nu au dorit să încheie cu recurenții - pârâți un contract de închiriere; acestea au solicitat plata unei chirii (500 Euro/lună) care era mai mare chiar decât prețul pieței.
S-a mai arătat că în speță s-a făcut greșita aplicare a legii și aceasta deoarece nu se poate considera că dispozițiile nr.OUG40/1999 și-au încetat efectele în anul 2004, această ordonanță, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.241/2001 fiind edictată pentru protejarea chiriașilor; mai mult, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.1 din nr.OUG40/1999.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei achitată cu chitanța nr.-/06.03.2009 emisă de Trezoreria sectorului 4 B; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatele - reclamante nu au formulat întâmpinare în condițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, dar prin concluziile orale expuse cu prilejul dezbaterii motivelor de recurs și prin notele scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, care se subsumează dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținerilor părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit situației de fapt reținute de instanțele de fond, intimatelor - reclamante le-a fost restituit imobilul în litigiu, prin sentința civilă nr.4731/20.06.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, rămasă definitivă și irevocabilă.
Recurenții - pârâți erau beneficiarii contractului de închiriere încheiat cu Primăria Municipiului B prin "" și înregistrat sub nr.22962/09.03.1995) contract valabil pentru perioada 18.04.1994 - 18.04.1999.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 din nr.OUG40/08.04.1999, recurenții-pârâți au beneficiat de prelungirea contractului de închiriere pe o perioadă de cinci ani, calculată de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (respectiv până la 08 aprilie 2004).
Aplicarea dispozițiilor art.10 și 11 din nr.OUG40/1999 putea fi analizată exclusiv cu referire până la data de 08.04.2004; recurenții - pârâți au beneficiat de aplicarea prevederilor art.11 alin.1 din nr.OUG40/1999 modificată însă, ulterior datei de 08.04.2004, aceștia nu se mai pot prevala de aceste dispoziții legale având în vedere că nr.OUG8/2004 reglementează exclusiv situația contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinație de locuință, din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, aflate în curs de executare la data de 11.03.2004.
Prin urmare, instanța de apel (ca și prima instanță) au făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale.
Curtea reține, de asemenea, că față de data restituirii imobilului către intimatele - reclamante, prin hotărâre judecătorească (20.06.1997), și data formulării cererii de evacuare (07.01.2008) în lipsa încasării contravalorii lipsei de folosință, acestea au suportat o sarcină disproporționată în legătură cu exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, de natură a rupe justul echilibru care trebuie să existe între interesele foștilor chiriași și cele ale proprietarilor.
Față de natura extraordinară a căii de atac a recursului, care vizează exclusiv controlul de legalitate al hotărârii atacate, criticile referitoare la stabilirea situației de fapt și interpretarea probatoriului nu pot fi examinate în această fază procesuală.
Cu referire la critica prin care s-a susținut că cererea de administrare, în apel, a probei testimoniale, a fost greșit respinsă, Curtea reține că față de obiectul cererii de chemare în judecată (evacuare pentru lipsă de titlu) de dispozițiile legale incidente în speță și de considerentele care au condus la admiterea cererii de chemare în judecată, (lipsa unui titlu locativ, iar nu distrugeri aduse imobilului) instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.167 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.316, 298 și 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea îi va obliga pe recurenții - pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către intimatele - reclamante, reprezentând contravaloare onorariu de avocat conform chitanței nr.46/18 martie 2009 eliberată de Cabinetul de Avocat " -" și facturii fiscale nr.318/18 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1540 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și.
Obligă pe recurenții-pârâți la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatele - reclamante.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/11.05.2009
Secția a III-aCiv. -
-
Jud.sector 4. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
