Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2824/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.563
Ședința publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Cristian Olteanu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr.1800/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- (2540/2008), în contradictoriu cu intimații, și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obiectul pricinii - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal contestatorul și asistat de apărător același apărător reprezentând interesele și a celorlalți contestatori, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 15), intimata prin apărător -, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 14), lipsind intimații și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorilor formulează cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr-, aflându-se înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, având ca obiect cererea de ordonanță președințială formulată privind administrarea de probe, astfel, dezlegarea prezentului litigiu atârnă de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, depune cerere.
Apărătorul intimatei - solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei, întrucât, în opinia sa, nu există raporturi de cauzalitate între dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, având ca obiect - asigurare de dovezi - și prezentul litigiu.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, reține că prezentul dosar se află într-o cale extraordinară de atac - contestație în anulare - motiv pentru care apreciază că soluționarea prezentului litigiu nu depinde de modalitatea de soluționare a dosarului nr-, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.
Apărătorul contestatorilor, și solicită admiterea contestației în anulare, reținându-se următoarele aspecte:
Critica esențială se referă la faptul că cererea formulată în faza de recurs, pentru lipsă apărare, a fost respinsă, motivând instanța că timpul material a suficient pentru a putea pregăti apărarea; ulterior a fost acordat cuvântul asupra dezbaterilor și recursul a fost respins.
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea dreptul la apărare, astfel, în opinia sa, reprezintă rezultatul unei greșeli materiale.
În cazul de față, există un contract de închiriere prelungit prin Legea nr.17/1994, iar chiria aferentă spațiului a fost achitată către SC " NORD" SA, în calitate de locator.
Înțelege să conteste calitatea de proprietar al reclamantei -, întrucât imobilul a fost trecut către stat cu titlu deci, prin expropriere, prin act normativ.
În realitate imobilul deținut de numita - a aparținut autorului acesteia dar, este situat lângă imobilul în litigiu și nu există identitate între cele două locații.
Imobilul în speță a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere.
Mai arată că se impune ca instanța să aprofundeze înainte de a pronunța o hotărâre pentru a nu intra în puterea lucrului judecat.
Concluzionând, consideră că se impune rejudecarea recursului, potrivit motivelor invocate și, în consecință, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Arată că nu există greșeala materială de care a făcut vorbire partea adversă în înțelesul dispozițiilor art.318 din Codul d e procedură civilă, iar recursul promovat a fost judecat temeinic.
CURTEA
La data de 22.01.2009 au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1800/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie petenții, și.
În susținerea contestației, contestatorii au arătat că dezlegarea dată recursului prin decizia sus menționata, este rezultatul greșelii materiale privind dreptul de apărare și privind locațiunea.
Se arata că dreptul de apărare, este un drept de ordin constituțional, prin care se asigură o bună judecată, se dă cauzei o soluție legală și părților, hotărâre legală și temeinică iar în cazul de față, s-a produs o greșeala în această materie, greșeala care afectează decizia atacată și produce persoanei private de acest drept, un prejudiciu moral.
Arata contestatorii că deși au solicitat amânarea cauzei, curtea a respins aceasta cerere chiar înainte de a da cuvântul părții adverse, care s- opus amânării cauzei, apreciind că este încercare de tergiversare soluționării litigiului.
Precizează contestatorii că au reiterat cererea de amânare, insa nu fost primită nici cea de-a doua cerere astfel că i s-a dat cuvântul în fond contestatorilor, acesta vorbind în nume propriu și pentru ceilalți și arătând curții că se impune admiterea recursului, și că este eroare faptul că imobilul proprietate de stat ajuns în proprietatea intimatei reclamante și care, a solicitat amânarea cauzei.
Întrucât recursul a fost respins, arata recurenții că în împrejurările date, hotărârea pronunțată, apare ca fiind rezultatul greșelii materiale arătate, și anume încălcarea dreptului de apărare.
Se mai arata că în cauza contestatorul contestă dreptul de proprietate al intimatei reclamante or, când deținătorul lucrului dreptul celui de la care deține lucrul prin acte de rezistență, la exercițiul acelui drept, ca de pildă, în cazul când chiriașul refuză să plătească chiria contestând dreptul de proprietate al locatorului, în privința lucrului închiriat, se produce intervertirea titlului de posesie.
Susține contestatorul că intimata dobândit imobilul prin inducerea în eroare a instanței care a hotărât scoaterea imobilului din proprietatea Primăriei Municipiului B, în realitate, imobilul fiind trecut la stat cu titlu, și anume prin expropriere. Deci, prin act singular, și nu prin act normativ.
Se arata că instanța de recurs trebuia să exercite un control aprofundat și să privească faptele, pentru a nu intra în puterea lucrului judecat, o hotărâre nelegală și netemeinică. În atare situație, consideră contestatorii că decizia atacată, este rezultatul unei greșeli materiale, și deci, că respingerea recursului apare ca fiind consecința acestei greșeli materiale, prin urmare trebuie să fie retractată și să se judece recursul, potrivit motivelor invocate, să fie admis și ca urmare, să se respingă acțiunea ca nefondată.
Se mai susține că în finalul cererii de recurs, contestatorii au arătat că problema evacuării chiriașilor, din casele foste naționalizate, constituie problemă politică de stat, că există preocupări legislative de a nu se produce, un rău unor oameni care nu au nici o vină că locuiesc și acum în casele restituite proprietarilor, ei fiind oameni de bună - credința iar în prezent exista legislație care îmbunătățește situația creată unor chiriași, ei neputând fi evacuați, pur și simplu, prin faptul că se afla în astfel de locuințe.
Mai arata că în cauza nu exista un debit. Acesta nu s-a format, întrucât nu numai că nu s-a cerut stabilirea unei chirii, alta decât cea care există în contractul contestatorilor dar intimata nu a făcut nimic pentru a se crede că s-a format un astfel de credit, iar contestatorii se găsesc în situația chiriașului care chiar daca fost avizat sa încheie un nou contract, nu l-au încheiat, întrucât se opun intimatei reclamante iar refuzul este justificat conform art. 11 alin. 2.
Contestatorii au invocat în drept prevederile art. 318 alin. (1) proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 Codul d procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cauză, prin decizia civila nr. 1800 /2008 pronunțata de Curții de Apel București Secția III a Civilă s-a dispus respingerea recursului formulat de contestatorii din prezenta cauza, împotriva deciziei civile nr. 988/2008 pronunțata de Tribunalul București Secția a a Civilă, în contradictoriu cu intimata -, ca nefondat.
Prin urmare, este îndeplinită situația premisă impusă de prevederile art. 318 Codul d procedură civilă, în sensul că în cauză obiectul contestației în anulare este reprezentat de hotărâre pronunțată de instanța de recurs, irevocabilă, prin care aceasta cale de atac a fost respinsă.
Totodată, in verificarea petitului acțiunii formulate de către contestatori, rezultă că aceștia își întemeiază contestația în anulare pe teza săvârșirii de către instanța de recurs a unei greșeli materiale.
În considerarea prevederilor art. 318 teza 1 Codul d procedură civilă, în ceea ce privește noțiunea de greșeală materială, curtea reține că, așa cum s-a statuat în mod constant în practica si doctrină, aceasta vizează aspectele formale ale judecării recursului și care ar fi avut drept consecință darea unei soluții greșite, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Motivul prevăzut de art. 318.civ.Cod Penal pentru formularea contestației în anulare, are așadar în vedere, erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu aspect procedural, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Este vorba de acele greșeli de fapt, involuntare, pe care le comite instanța, iar nu despre greșeli ce vizează aprecierea probelor, interpretarea probelor sau a dispozițiilor legale sau de soluționare unui incident procedural.
Așadar, greșeala materială, trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată, cum ar fi anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar s-a depus recipisa de plată a taxei de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv declarat, deși a fost depus în termen la poștă.
A se depăși sfera cazurilor prevăzute de dispozițiile legale sus expuse ar însemna să se ajungă la echivalarea contestației în anulare cu un "recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil în drept, pentru că pe această cale s-ar ajunge la rejudecarea recursului, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Cu alte cuvinte, calea de atac de retractare a contestației în anulare nu creează posibilitatea pentru partea nemulțumită de soluția pronunțată, de a formula critici asupra modului de soluționare a recursului, ceea ce ar echivala cu deschiderea pentru părți unei posibilități de a provoca rejudecarea căii de atac
Analizând cererea contestatorilor, constată că motivul de contestație, reprezentat de săvârșirea unei greșeli materiale de către instanța de recurs, nu se regăsește în speță, întrucât argumentele contestatorilor, astfel cum au fost deja prezentate, vizează exclusiv critici întemeiate pretinsă aplicare eronată în cauza, în opinia acestora, prevederilor art. 156 Codul d procedură civilă și art. 6 din Cedo, respectiv critici de fond, care vizează tocmai pretinsă greșita soluționare a cauzei de către instanța de recurs, relativ la aprecierea asupra deținerii unui titlu locativ de către pârâți asupra imobilului retrocedat printr- hotărâre judecătoreasca reclamantei a raporturilor dintre părți și a modului în care în speță, instanța de recurs aplicat și interpretat legea, în condițiile în care, în speță, prin decizia ce face obiectul contestației, a fost dezlegată problema deținerii unui titlu locativ al contestatorilor asupra imobilului ocupat, instanța de recurs, reținând că nu are aceasta valoare continuarea ocupării imobilului, că titlul, moral", pe care se întemeiază contestatorii nu poate substitui existenta unui titlu legal, și că în cauză nu este incidentă prevederea legală înscrisă în art. 9 din legea nr. 112/1995, întrucât prin sentința civila nr. 3227/1997, definitiva prin neapelare, Primaria Mun. B, a fost obligată să lase reclamantelor - și -, în deplină proprietate și posesie imobilul, curtea făcând totodată aplicarea în cauză interpretării date de CEDO prevederilor OUG 40/1999 în cauzele și împotriva României, și împotriva României și și alții împotriva României.
Or, contestația în anulare nu reprezintă cale de atac de reformare, care să îi permită instanței să procedeze la verificarea temeiniciei si legalității hotărârii atacate ci constituie cale de atac, extraordinara, de retractare, prin intermediul căreia pot fi înlăturate greșeli de ordin formal în judecata recursului, săvârșite involuntar de către instanța de judecata si în legătura cu datele materiale existente în dosar.
Având în vedere motivarea în fapt contestației în anulare de față, curtea constată că prin contestație se invocă greșeli de judecată, de interpretare și apreciere probelor și dispozițiilor legale apreciate de instanța de recurs ca fiind incidente în cauză. Or, aceste critici ar putea fi formulate doar în cadrul unei căi de atac ordinare în măsura în care aceasta ar fi admisibilă, însă nu pot intra în sfera de incidență a contestației în anulare, nereprezentând greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. 1.proc.civ. și care nu ar fi putut fi observate de către instanța de recurs cu prilejul soluționării recursului. A verifica decizia atacată din perspectiva susținerilor contestatorilor, câta vreme în cauză, susținerile formulate prin contestația în anulare au fost invocate și examinate în celelalte faze procesuale, ar constitui cenzură aplicată asupra temeiniciei si legalității hotărârii, care în final ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucura hotărârile pronunțate.
Curtea retine totodată în acest sens jurisprudența CEDO care se impune a fi respectată de către instanțele române, în conformitate cu prevederile art. 46 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului prin care statul Român s- angajat să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care este parte, care, în cauza în cauza Sebastian împotriva României a reținut că este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO anularea unei hotărâri definitive și irevocabile, trecută în puterea lucrului judecat, pentru unicul motiv că instanța investita cu soluționarea unei contestații în anulare are un punct de vedere diferit asupra aprecierii faptelor de cel al instanțelor precedente, fără niciun element de dovadă suplimentară care să poată justifica această diferență de apreciere.
Față de considerentele prezentate, curtea reține că, deși s-au invocat dispozițiile art. 318 Codul d procedură civilă, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de aceasta prevedere legală, considerent pentru care va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr.1800/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații, și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
.
2 ex./15.04.2009.
-3 -;
;
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristian Olteanu
