Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 689
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 233/9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei a răspuns recurentul-pârât prin procurator -, conform procurii speciale autentificată sub nr. 350/9.10.2009 de BNP, aflată la fila 13 dosar, lipsind recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recursul este netimbrat și la dosar nu a fost depusă întâmpinare.
Procurator - pentru recurentul-pârât depune chitanța seria - nr. -/12.10.2009 în valoare de 924 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 5 lei, ce au fost anulate de instanță la fila 12 dosar, învederând instanței că apărătorul pe care intenționau recurenții să-l angajeze a avut în după-amiaza zilei de vineri un accident de mașină, împrejurare față de care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. De asemenea, la solicitarea, instanței învederează că nu a fost încheiată o împuternicire avocațială pentru aop utea depune în fața Curții.
Curtea, constatând că recursul a fost declarat la data de 14.07.2009, iar citația a fost primită de recurenți la data de 11.09.2009, la dosar neexistând nici un fel de dovezi în sensul susținerilor procuratorului recurentului-pârât privind amânarea cauzei motivat de faptul că apărătorul ales al recurenților a suferit un accident de mașină, iar intimata-reclamantă nu s-a prezentat în instanță, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei a răspuns recurentul-pârât prin procurator -, lipsind recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă.
Față de împrejurarea că intimata-reclamantă nu s-a prezentat în instanță, nefiind depusă la dosar nici împuternicire avocațială pentru aceasta, dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei au răspuns recurentul-pârât prin procurator - și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul
D, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului ales al intimatei-reclamante cererea de amânare formulată de procuratorul recurentului-pârât, pe care o pune în discuție.
Avocat pentru intimata-reclamantă, față de data declarării căii de atac de către pârâți se opune amânării cauzei, în final lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei cereri.
Curtea, având în vedere data declarării recursului, respectiv 14.07.2009, în raport de data primirii citației de către recurenți, respectiv 11.09.2009, respinge ca neîntemeiată cererea recurentului de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător ales, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 alin.1 Cod proc.civilă.
La solicitarea instanței, avocat învederează că a reprezentat interesele intimatei-reclamante numai în fața instanței de apel.
Curtea, constatând că intimata-reclamantă a achitat în faza de judecată a apelului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 924 lei, pentru diferența de valoare datorată cu acest titlu în procesul de la instanța de fond, respectiv suma de 1848 lei, aduce la cunoștința părților că, în baza art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, urmează a dispune darea în debit a acesteia cu suma menționată anterior.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, declară că nu au de formulat cereri, solicitând judecarea pricinii.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, prin procurator -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului declarat de pârâți, ca nefondat, apreciind că în cauză nu-și găsesc aplicarea disp.art. 304 pct.6 și 9 Cod proc.civilă, invocate de recurenți în susținerea căii de atac exercitate.
Învederează instanței că, în raport de obiectul cererii reconvenționale formulată de intimata-reclamantă, nu se poate afirma că s-a mărit câtimea pretențiilor, cu referire la valoarea celor două construcții edificate.
Apreciază că nu se poate vorbi de o încălcare a principiului disponibilității de către tribunal, deoarece instanța de fond a fost în eroare la momentul primei judecăți, deși obiectul acțiunii era foarte clar prezentat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acesteia din imobilul în care locuiește, situat în comuna, sat, jud. D, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâta le este noră și a locuit provizoriu împreună cu soțul său în gospodăria proprietatea lor până la momentul când urmau să-și găsească o nouă locuință, însă la data de 8 nov.2007 fiul acestora a dispărut fără a se mai ști ceva despre el, iar pârâta refuză să părăsească imobilul, deși i-au solicitat în mod expres acest lucru.
Având în vedere că, îngăduința pe care au manifestat-o față de pârâtă, în sensul de a locui o perioadă în imobilul ce le aparține nu generează pentru aceasta un drept propriu de folosință în lipsa unui contract de închiriere, iar conviețuirea dintre ei este imposibilă datorită comportamentului agresiv al norei lor, reclamanții au apreciat că se impune admiterea acțiunii.
În baza art. 115 -119 Cod proc.civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu a fost tolerată împreună cu soțul său în gospodăria reclamanților, ci imobilul în litigiu a reprezentat domiciliul părților pe perioada căsătoriei. Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata despăgubirilor pentru construcțiile edificate în timpul căsătoriei cu soțul său la imobilul reclamanților, cu acordul acestora din urmă, a îmbunătățirilor efectuate la construcția în litigiu, instituirea unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului până la momentul achitării despăgubirilor de către reclamanți, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâta a precizat că în intervalul cât a fost căsătorită cu fiul reclamanților, respectiv începând cu anul 1986 și până în prezent, la solicitarea socrilor săi și cu acordul exclusiv al acestora au locuit în casa părintească unde au făcut o serie de construcții și îmbunătățiri expres menționate în reconvențională, contribuția sa la realizarea acestora fiind mai mare, întrucât a avut serviciu în permanență, în timp ce soțul său nu a realizat venituri o perioadă.
Totodată, a învederat pârâta că dispariția fiului reclamanților (adică a soțului său), în condiții necunoscute, i-a determinat pe aceștia să o acționeze în instanță pentru a nu moșteni nimic din respectiva gospodărie și în atare situație solicită admiterea cererii sale, evaluând provizoriu construcțiile și îmbunătățirile la suma de 10.000 lei, urmând ca după efectuarea expertizelor prin care se va stabili valoarea reală a acestora, să completeze taxa de timbru.
Ulterior, reclamanții au invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pe considerentul că lucrările solicitate fiind edificate de pârâtă împreună cu soțul său în perioada căsătoriei, promovarea unei atare acțiuni numai de către aceasta apare ca inadmisibilă, excepție respinsă de instanță, motivat de faptul că demersul pârâtei are valoarea unui act de administrare și în virtutea prezumției de mandat tacit reciproc, reglementată de art. 35 alin.2 Cod fam, aceasta este prezumată că avea consimțământul soțului său pentru introducerea unei astfel de cereri (dispariția soțului nepunând capăt căsătoriei).
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr. 251/10.02.2009, Judecătoria Găeștia admis cererea principală, a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul proprietatea reclamanților, situat în com., sat, jud. D, a admis în parte cererea reconvențională, în limita taxei de timbru achitate, și în consecință, a dispus obligarea reclamanților- pârâți la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile către pârâta- reclamantă, instituind un drept de retenție în favoarea acesteia asupra gospodăriei reclamanților-pârâți până la momentul plății despăgubirilor ce-i erau datorate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții și dețin în proprietate o casă de locuit construită în anul 1963 și grajduri în suprafață de 41. plus teren aferent construcțiilor, iar din anul 1986 pârâta a locuit efectiv împreună cu soțul său (unicul fiu al reclamanților), cu acordul acestora din urmă în gospodăria socrilor.
Pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză și a interogatoriilor părților, s-a stabilit că părțile au efectuat o serie de lucrări și îmbunătățiri la imobilul în litigiu, iar evaluarea acestora prin raportul de expertiză constructor efectuat în cauză a fost de 44.416,40 lei.
Având în vedere că pârâta-reclamantă nu a declarat că își mărește câtimea obiectului cererii și nu a timbrat la valoarea corespunzătoare, instanța a soluționat acțiunea acesteia în limita taxei de timbru ce a fost achitată, dispunând obligarea reclamanților-pârâți să-i plătească suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, urmând a se institui în favoarea sa un drept de retenție până la achitarea efectivă a despăgubirilor.
Totodată, ținând cont că pârâta nu are un drept de proprietate asupra construcției în discuție, iar relațiile dintre aceasta și reclamanți sunt tensionate, nemaifiind posibilă conviețuirea, Judecătoria Găeștia apreciat că este în interesul tuturor să locuiască separat și în atare context a admis cererea principală, dispunând evacuarea sa din imobilul situat în com. sat.
Împotriva sentinței a declarat apel (intitulat greșit recurs) pârâta- reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a admis în parte cererea reconvențională prin care a solicitat să fie despăgubită cu contravaloarea îmbunătățirilor și construcțiilor conform raportului de expertiză întocmit de expert la suma de 44.416,40 lei. În opinia sa, instanța de judecată nu a avut rol activ și nu a pus în discuție o taxă de timbru mai mare decât cea achitată, iar din conținutul dispozitivului hotărârii rezultă că s-a admis doar în parte cererea reconvențională în limita sumei de 10.000 lei conform taxei de timbru achitate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, în limita sumei stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 44.416,40 lei.
Prin întâmpinarea formulată reclamanții pârâți și au solicitat respingerea căii de atac ca nefondată, deoarece instanța i-a acordat acesteia suma de 10.000 lei-despăgubiri civile, cerută prin reconvențională, iar pârâta nu a declarat personal sau prin apărător că își mărește câtimea obiectului cererii și nu a timbrat corespunzător.
Prin decizia civilă nr.233 din 9.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de pârâta-reclamantă și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul obligării reclamanților-pârâți să-i plătească acesteia suma de 44.416,40 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în condițiile în care prin cererea reconvențională reclamanta-pârâtă a evaluat provizoriu pretențiile urmând ca după efectuarea expertizei să completeze taxa de timbru, aceasta înțelegând să pretindă suma ce va reieși din expertiză, nu mai trebuia să-și mărească câtimea pretențiilor, iar instanța de fond era datoare să-i pună în vedere să timbreze la valoarea stabilită prin expertiză.
Împotriva deciziei mai sus menționate au formulat recurs reclamanții-pârâți și, în cuprinsul căruia au invocat împrejurarea că deși prin cererea reconvențională intimata și-a rezervat dreptul de a mări câtimea pretențiilor în funcție de valoarea constatată prin raportul de expertiză, ulterior, după întocmirea lucrării ea nu a declarat că-și mărește câtimea obiectului și nici nu a timbrat la valoare, iar în atare situație, instanța de fond nu putea să-i pună în vedere să timbreze, din moment ce obiectul cererii nu fusese majorat.
S-a precizat totodată că, soluția instanței de apel este dată cu încălcarea principiului disponibilității, care statuează că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Sub acest aspect s-a arătat că din moment ce nu și-a însușit în mod expres valoarea raportului de expertiză, instanța nu a fost investită cu soluționarea unei cereri de despăgubiri în sumă de 44.416,40 lei, ci rămăsese investită cu cererea al cărei obiect inițial era evaluat la suma de 10.000 lei.
Considerând că în speță sunt incidente prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, iar pe fond menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Găești.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Din lecturarea motivelor de recurs instanța constată că nemulțumirile reclamantului vizează o singură împrejurare și anume faptul că instanța de apel prin soluția pronunțată a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând totodată principiul disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil.
Art.132 alin.2 pct.2 Cod pr. civilă reglementează cazul în care, pe parcursul procesului are loc o mărire sau o micșorare a câtimii obiectului acțiunii introductive și întrucât în această situație determinată de lege substanța apărării rămâne neschimbată o atare cerere poate fi formulată în tot cursul judecății până la închiderea dezbaterilor asupra fondului.
Referitor la acest aspect în practica instanței supreme s-a statuat că nu se poate reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în cazul în care reclamanta, după efectuarea expertizelor în cauză și-a mărit verbal, în cursul dezbaterilor câtimea obiectului cererii ( deciziile nr.76/1999 ale Curții Supreme de Justiție - secția civilă și decizia nr.1530/1999).
În pricina dedusă judecății este de remarcat că prin cererea reconvențională formulată (filele 13-15 dosar fond) pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamanților să-i plătească despăgubiri pentru construcțiile edificate în perioada căsătoriei cu soțul său în gospodăria acestora, precum și pentru îmbunătățirile efectuate la construcția lor, precizând că evaluează provizoriu aceste lucrări la suma de 10.000 lei, urmând, ca după efectuarea expertizei care să stabilească valoarea lor reală, să complete taxa de timbru.
Ulterior, în ședința din 2 octombrie 2008 (fila 63 dosar fond) apărătorul pârâtei-reclamante a învederat că obiectul cererii sale reconvenționale este cel menționat anterior (fără a preciza o valoare a lucrării, întrucât nu era întocmită expertiza) însă, după efectuarea expertizei constructor de către ing., care a evaluat lucrările pretins a fi executate de la suma 44416 lei ( fila 71 dosar fond), aceasta din urmă a depus o precizare la dosar ( fila 80 dosar fond) în baza căreia solicita respingerea obiecțiunilor formulate de reclamanți la acest raport și omologarea lucrării astfel cum a fost întocmită.
Câtă vreme, astfel cum s-a expus anterior, evaluarea de 10000 lei din cererea introductivă a avut doar un caracter provizoriu, învederând că stabilirea valorii reale a lucrării se va realiza după efectuarea expertizei, iar prin precizările ( intitulate " precizări la expertiză") ea a solicitat omologarea raportului de expertiză ( care stabilea valoarea lucrărilor la suma de 44416 lei) este de necontestat că, în această modalitate a determinat câtimea obiectului cererii sale în cadrul căruia urma să se soluționeze litigiul. În acest context, instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece nu a depășit limitele obiectului fixat de părți, ci manifestând rol activ a asigurat soluționarea pricinii în cadrul legal pretențiilor formulate și a procedat la examinarea atentă a solicitărilor părților raportat la natura dreptului și scopul urmărit de acestea.
Pe cale de consecință, nu se poate vorbi nici de faptul că s-ar fi încălcat principiul disponibilității, instanța fiind învestită cu soluționarea unei cereri de despăgubiri a cărei valoare rezultând din expertiză era de 44416 lei.
În raport de toate aceste argumente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente prev.art.304 pct. 6 și 9 Cod pr. civilă, motiv pentru care în baza art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul formulat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
Având în vedere că datorită modului de soluționare a pricinii în fața primei instanțe taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal aferent pretențiilor formulate, instanța, în baza disă.art.20 alin 5 din Legea 146/1997 modificată, va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 1848 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, datorate ca atare în procesul de la instanța de fond.
Deși recurenții sunt în culpă procesuală instanța urmează să respingă cererea intimatei privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată,având în vedere că nu s-au depus la dosar dovezi privind cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 233/9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, jud.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Dă în debit pe reclamanta cu suma de 1848 lei, reprezentând
taxă timbru și respectiv 5 lei reprezentând timbru judiciar, datorate ca atare în procesul de la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - - -
GREFIER,
VG/CC
5 ex/.20. 10.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
