Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 727/R/2009
Ședința publică din 20 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta (), împotriva deciziei civile nr. 289/A din 19 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații -, și - jr. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților intimați și, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar- fila 32, pârâtul intimat jr. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat intimaților.
Se constată că la data de 12 martie 2009 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 214,7 lei și 5,15 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen recursul este legal timbrat.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat pârâtului intimat.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, excepț ie invocată de reclamanț ii intimaț prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității, pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Pârâtul intimat lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Nefiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține i oral. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului formulat.
CURTEA:
Reține că prin sentința civilă nr. 2074 din 08.10.2007, Judecătoria Sighetu Marmațieia admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
- s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în SMs tr. - -. 30,. 20, jud. M;
- s-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata unei sume de 200 Euro lunar începând cu luna martie până la părăsirea imobilului, ca nedovedită;
- s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință s-a constatat că pârâta a dobândit un drept de creanță în cuantum de 4400 lei, constând în îmbunătățiri aduse apartamentului, obligând pârâții în solidar la plata acesteia. Totodată, s-au respins cererile privind stabilirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei și cererea privind înscrierea în evidențele de carte funciară a dreptului de creanță și celui de retenție a imobilului, până la plata creanței.
În sfârșit, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la temeiul de drept invocat de către pârâtă.
Prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietari ai imobilului, că se impune evacuarea pârâtei (fosta lor noră), că pârâta a dovedit efectuarea la imobil a unor investiții în valoare totală de 4400 lei, fiind îndreptățită la restituirea sumei. Cererea pârâtei privind constatarea unui drept de retenție în favoarea sa a fost respinsă, prima instanță constatând că reclamanții sunt de acord să o achite pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat recurs, ulterior calificat ca fiind apel, pârâta.
Prin decizia civilă nr.289/A din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtă, sentința fiind schimbată în parte în sensul că s-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și obligarea reclamanților de a plăti pârâtei, suma de 310,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, referitor la inadmisibilitatea acțiunii, că acțiunea principală a fost motivată pe dispozițiile Legii nr.114/1996. În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, s-a apreciat că, deși a fost indicat în mod greșit, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă încadrare în drept a pretențiilor reclamanților, aspect permis instanței și chiar impus de dispozițiile art. 129 alin. 5 din proc.civ.
În ceea ce privește susținerea apelantei că în cauză reclamanții intimați ar fi avut la îndemână ca singur mijloc de apărare acțiunea în revendicare, cu achitarea unei taxe de timbru, în cauză nu subzistă motivele invocate. Reclamanții intimați sunt proprietarii imobilului în litigiu, iar acest drept le conferă și atributul de folosință al imobilului. În condițiile în care recurenta nu poate justifica un drept locativ, aceasta este obligată să se abțină de la orice faptă de natură a restrânge drepturile proprietarilor.
Cu privire la dezlegarea dată cererii reconvenționale, s-a reținut că din expertiza efectuată în apel a rezultat o valoare a investițiilor efectuate de pârâta apelantă, de 3912 lei, valoare inferioară celei reținute de prima instanță. Cum apelantei nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, s-a menținut dispoziția primei instanțe privind obligarea reclamanților la plata sumei de 4400 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea pârâtei apelante.
Referitor la dreptul de retenție solicitat a fi constatat de apelantă, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod corect a respins cererea apelantei, raportat la cuantumul relativ redus al sumei ce reprezintă creanța acesteia și la împrejurarea că reclamanții au fost de acord cu plata despăgubirilor stabilite. În cazul neexecutării benevole de către reclamanți în situația rămânerii irevocabile a hotărârii, pârâta își poate realiza dreptul său de creanță pe calea executării silite.
Cu privire la dispoziția primei instanțe, de compensare în totalitate a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a apreciat că se impune schimbarea în parte, în cauză neputându-se efectua compensarea totală a cheltuielilor. Astfel, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională au fost admise în parte. Pentru cererea admisă reclamanții au achitat o taxă de timbru de 36,6 lei (cu privire la care sunt îndreptățiți la restituire), iar pârâtei i se cuvine restituirea sumei de 317,26 lei reprezentând taxa achitată la nivelul sumei de 4400 lei, în limita în care cererea sa a fost admisă. Între cele două sume, în temeiul art. 276.proc.civ. se poate realiza operațiunea de compensare parțială, rămânând o diferență de 310,66 lei, pe care reclamanții trebuie să o achite pârâtei apelante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Maramureș, pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare.
În motivarea recursului s-a arătat că expertul în mod nereal a consemnat în raportul de expertiză faptul că măsurătorile s-ar fi efectuat în prezenta părților; cu ocazia efectuării expertizei, expertul a permis participarea și a unor persoane, rude expertul a permis participarea și a unor persoane, rude ale reclamanților și ale pârâtului, care nu au nici o calitate procesuală în dosar, iar aceștia au declanșat la fața locului un scandal. Susține că deși a fost prezentă, expertiza s-a efectuat în condițiile în care pârâtei nu i s-a permis să participe la măsurători, acestea fiind efectuate de către expert împreună cu intimatul.
Contestă măsurătorile în ceea ce privesc suprafețele pereților și tavanelor ce au fost gletuite și zugrăvite, expertul incluzând 59,35. în realitate fiind 70. De asemenea, expertul nu a respectat obiectivul fixat de instanță, respectiv evaluarea la preț de circulație a îmbunătățirilor efectuate la acest imobil, aspect ce rezultă din Nota întocmită la final de către expert, în care menționează că aceste valori corespund pentru executarea lucrărilor în regie proprie și sunt valori la zi.
Mai contestă, apoi, valorile incluse de către expert în expertiză, pentru că a dovedit cu probele testimoniale existente la dosarul cauzei că valoarea manoperei plătită de pârâtă pentru o parte din lucrările executate, respectiv suma de 3.000 lei plătită soțului martorei; valoarea parchetului cumpărat și montat în apartament ca fiind de 1.000 lei, iar expertul include la capitolul pardoseli parchet în holuri și bucătărie 567,20 lei.
Arată că expertul a omis să includă și să evalueze anumite operațiuni care au fost efectuate, fără de care nu puteau fi executate anumite lucrări incluse, sau nu a inclus anumite materiale ce erau necesare din moment ce a inclus manopera.
Contestă valorile/unitate de măsură utilizate de către expert, sens în care arată că expertul nu menționează la care Buletine tehnice de prețuri în
construcție face referire, având în vedere valorile extrem de mici.
inând seama de faptul că este vorba de prețul de circulație, expertul trebuia să ia ca referință o medie a prețurilor pe piață. pentru fiecare tip de material și de asemenea. o medie a prețului de pe piață pentru manopera pentru fiecare operațiune în parte și nu prețurile din Buletinele tehnice de prețuri.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii formulată de către reclamanți privind evacuarea recurentei din imobil.
Consideră că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamanților, fiind respinsă excepția ridicată de pârâtă, în sensul inadmisibității acțiunii formulată de către reclamanți, în raport de temeiul de drept invocat în acțiunea introductivă întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 114/1996, temei de drept menținut de reclamanți și după punerea în discuție a acestei excepții, prin întâmpinarea formulată și comunicată cu reclamanții.
Susține că instanța de fond, încălcând principiul disponibilității, a procedat în mod nepermis, din oficiu, la recalificarea în drept a acțiunii reclamanților, fără a motiva în drept această recalificare și a menționa care este temeiul de drept corect raportat la speță. Procedând în acest mod, recalificând prin hotărârea dată temeiul de drept al acțiunii reclamanților, consideră că a fost încălcat și dreptul la apărare al pârâtei. Acțiunea în evacuare este o acțiune specifică drepturilor locative, între recurentă și reclamanți neexistând vreun contract de închiriere, contract ce, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 114/1996, republicată, se consemnează în mod obligatoriu prin contract scris, care se înregistrează la organele fiscale teritoriale, iar temeiul de drept invocat de către reclamanți art. 25 din Legea nr. 114/1996, republicată, vizează astfel de raporturi locative.
Apreciază că acțiunea promovată de către reclamanți pe acest temei de drept este și nefondată; reclamanții nu au avut faptic niciodată folosința imobilului, acesta nefiindu-i încredințat de aceștia, ci de soțul pârâtei, cu titlu de domiciliu comun, după căsătorie.
Solicită admiterea cererii reconvenționale, în principal, recunoașterea în favoarea sa a unui drept de creanță în sumă de 10.000 lei și a diferenței de 5600 lei, 10.000 lei fiind suma la care urmează a fi obligați în solidar intimații, fiind dovedite îmbunătățirile efectuate la această sumă și nu doar o sumă de 4.400 lei.
În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs consideră ca fiind insuficiente probele testimoniale administrate la instanța de fond solicită ca, raportat la expertiza tehnică judiciară efectuată în apel, admițând recursul, să se recunoască în favoarea recurentei un drept de creanță dovedit în valoare de 6.624.97lei și obligarea reclamanților la plata acestei sume, potrivit calculelor efectuate în Notele de ședințe depuse în apel.
Solicită să se stabilească în favoarea recurentei un drept de retenție asupra imobilului căruia i-a adus îmbunătățirile dovedite și în legătură cu care îi este recunoscut și un drept de creanță până la plata de către intimați a sumei de bani ce constituie dreptul său de creanță.
Totodată, solicită să se dispună notarea în CF a dreptului de creanță al recurentei și a dreptului de retenție stabilit în favoarea recurentei.
Consideră că instanța de fond și instanța de apel în mod nelegal au respins cererea recurentei privind stabilirea unui drept de retenție în favoarea recurentei și înscrierea în CF a dreptului de creanță și a dreptului de retenție considerând că valoarea mică a sumei de 4.400 lei a îmbunătățirilor aduse apartamentului nu o îndreptățește la stabilirea unui drept de retenție și nici notarea acestei sarcini în evidențele de carte funciară.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
În ședința publică din 20 martie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, excepț ie invocată de reclamanț ii intimaț prin întâmpinarea depusă la dosar.
Asupra acestei excepții, Curtea reț ine că prin unele motive recurenta invocă erori în aprecierea probelor, de natură a determina o greșită stabilire a stării de fapt. În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304.proc.civ.; prin urmare, atunci când criticile formulate împotriva unei hotărâri, alcătuind motivele recursului nu se circumscriu celor prevăzute de art. 304.proc.civ. ele apar ca inadmisibile și nu ar putea fi cercetate de către instanța de recurs.
Astfel, motivele ce se referă la: măsurătorile efectuate de expert cu ocazia efectuării expertizei, respectiv la suprafețele pereților și tavanelor ce au fost gletuite și zugrăvite, expertul incluzând 59,35. când în realitate sunt 70. valorile incluse de către expert în expertizăpentru cădovedit cu probele testimoniale existente la dosarulauzei că valoarea manoperei plătită de pârâtă pentru o parte din lucrările executate, respectiv suma de 3.000 lei plătită soțului martorei; apoi, valoarea parchetului cumpărat și montat în apartament ca fiind de 1.000 lei, expertul incluzând la capitolul pardoseli parchet în holuri și bucătărie 567,20 lei, stabilirea valorilor și prețurilor de către expert, contravaloarea îmbunătățirilor efectuate, precum și alte asemenea critici referitoare la aprecierea probelor, sunt inadmisibile în recurs. Aceasta deoarece, a reaprecia probele cauzei pentru a conchide în sensul pretins de pârâtă, ar implica o nelegală încălcare a limitelor impuse judecății în recurs prin dispozițiile art. 304.proc.civ.
Referitor la excepția ridicată de pârâtă, respectiv inadmisibitatea acțiunii formulată de către reclamanți, în raport de temeiul de drept invocat în acțiunea introductivă, întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 114/1996, prima instanță a procedat la recalificarea acțiunii, făcând o corectă încadrare în drept a pretențiilor reclamanților, cu aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 din proc.civ. astfel încât nici această critică nu este întemeiată.
În ce privește solicitarea recurentei de modificare a deciziei în sensul de a se stabili în favoarea sa un drept de retenție asupra imobilului căruia i-a adus îmbunătățirile dovedite și în legătură cu care îi este recunoscut și un drept de creanță până la plata de către intimați a sumei de bani ce constituie dreptul său de creanță, precum și notarea în CF a dreptului de creanță al recurentei și a dreptului de retenție stabilit în favoarea recurentei, Curtea apreciază corectă soluția dată acestor cereri, raportat la cuantumul relativ redus al sumei ce reprezintă creanța acesteia și la împrejurarea că reclamanții au fost de acord cu plata despăgubirilor stabilite, rămânând ca în cazul neexecutării benevole de către reclamanți, pârâta să-și realizeze dreptul său de creanță pe calea executării silite.
În sfârșit, în ce privește cererea recurentei, de casare a deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Maramureș, pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare, trebuie observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5.proc.civ. casarea cu trimitere, fiind o soluție de excepție, este posibilă numai când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Față de această dispoziție procedurală, cu caracter imperativ este evident că în speță nu se impune această soluție, având în vedere vastul probatoriu administrat, respectiv probe testimoniale, interogatorii și expertiză tehnică de specialitate.
Reținând că decizia recurată este legală sub aspectul tuturor criticilor aduse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimaților și suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța depuse la dosar ( 32 -33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta () împotriva deciziei civile nr. 289/A din 19.11.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților și suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
Red.
Dact. Sz./2ex.
17.04.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
