Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 733/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.733/2009-
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, sat Dumbrăveni, nr.2, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1137 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1137/LM din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea domiciliată în, sat. Dumbrăveni, nr. 2, județul B prin mandatar domiciliat în sat Dumbrăveni, nr. 2, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 51433/14.05.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 35,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.51433/14.05.2008 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,72156 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr.3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 a rezultat în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din adeverința emisă de Compania Naționala a - B -Sucursala B nr.435/31.08.2008, rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, respectiv în intervalele 09.04.1954-01.02.1961 și 01.09.1962-18.04.1981, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 alin. 3 din Legea 19/2000 a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.51433/14.05.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a emis o noua decizie de pensionare.
In temeiul art.274 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata aflată în culpă procesuală să plătească contestatorului 35,7 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu notarial pentru întocmirea procurii judiciare (fila 16).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din HG. nr.1550/2004, deoarece a apreciat că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei, nu este cel impus de art. 8 din Legea nr.3/1977 )în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie ale soției intimatului, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Pe de altă parte s-a susținut că, instanța de fond a făcut o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I-a sau a II-a de muncă).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Soțul intimatei G în prezent decedat, a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. 13288/10.03.1981, reținându-se că acesta avea o vechime totală în muncă de 42 de ani.
Ulterior decesului acestuia, prin decizia nr.9584/20.11.2003, s-a stabilit pensia de urmaș în favoarea intimatei în calitate de soție supraviețuitoare a acestuia.
Din adeverința nr.1012/5.03.2008 (fila 6 fond) emisă de Compania Națională a SA. B - Sucursala B, reiese că soțul intimatei a fost angajatul unității în perioadele 9.04.1954-01.02.1961, 4.11.1961-18.04.1981, lucrând ca fochist locomotivă, muncitor specialist II, mașinist subteran și subteran.
Din adeverința nr.435/31.01.2008 emisă de aceeași companie a (fila 64 fond), reiese că activitatea desfășurată de defunct în perioadele 9.04.1954 - 01.02.1961 și 01.09.1962 - 18.04.1981, se încadrează în procent de 100 %, în zona I de radiații, grupa I de muncă, (condiții speciale), în baza prevederilor HG. nr.407/1990, HG. nr.1025/2003 și art. 20 alin. (1) lit. "b" din Legea nr.19/2000.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie al acestuia, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I-a și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din lege.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea de Apel Oradea, în temeiul articolului 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, sat Dumbrăveni, nr.2, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1137 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihorp e care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /07.05.2009
Jud.fond. C-
./12.05.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
