Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.734/2009-
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din O,-, - 23,. 33, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 904/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 31.03.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului contestator, după care:
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că a lucrat în siguranța circulației.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.904/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în loc. O,-, -23,. 33, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B și în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. -/06.11.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligă intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/15.12.2007 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea 226/2006, în speță de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din actele de la dosar rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea în funcții în cadrul CFR ce implică siguranța circulației, mecanic de locomotivă, o perioadă de peste 25 de ani.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in grupa I condiții speciale respectiv 28 de ani, 7 luni și 29 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, hotărârea atacată este nelegală, deoarece instanța de fond a apreciat că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei nu este cel impus de art. 8 din Legea nr.3/1977 (în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie ale intimatului), ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentă pe o anumită dispoziție legală.
Recurenta a mai susținut că de dispozițiile Legii nr.226/2006 beneficiază doar persoanele care s-au pensionat după data de 01.04.2001, or, intimatul s-a pensionat în anul 1997, în temeiul Legii nr.3/1977.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Intimatul reclamant a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.-/09.09.1997, reținându-se că acesta are o vechime în grupa I de muncă, de 28 ani, 7 luni și 29 zile și 3 ani, 9 luni și 5 zile, în grupa a III-a de muncă.
Din adeverința nr.2917/15.10.2007 (fila 21 fond), emisă de de Exploatare Marfă - O, reiese că, intimatul a fost angajatul acesteia în perioada 1969 - 1997.
Faptul că intimatul a prestat activitate în domeniul siguranței circulației, (mecanic de locomotivă), nu este contestat nici de către recurentă, aceasta susținând că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006.
Este adevărat că, reclamantul intimata a fost pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977, însă în conformitate cu art. 81 din Legea nr.19/2000 și HG. nr.1550/2004, recurenta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articolele introductive ale Legii nr.19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Așa fiind, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.226/2006, (art. 2, 3 și 5) și a reținut corect pentru petent un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, raportat la activitatea desfășurată de acesta, la care se face referire la pct.7 din anexa 1 actului normativ mai sus evocat.
Textul de lege evocat, se referă nu doar la activitățile de mecanic de locomotivă, mecanic ajutor și mecanic instructor, ci și la orice activitate desfășurată de personalul din siguranța circulației, cum este cazul intimatului.
Este posibilă aplicarea acestui act normativ nou persoanelor pensionate anterior apariției lui, tocmai datorită apariției Legii nr.19/2000, care a fost edictată cu scopul înlăturării tuturor discriminărilor și discrepanțelor din sistemul public de pensii.
Ar putea fi vorba de o retroactivitate a legii în situația în care petentului i s-ar aplicat dispozițiile Legii 226/2006 de la data ieșirii la pensie, ori nu este cazul în speță, recalcularea acestuia urmând a se face doar pentru viitor.
Față de cele relatate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 al.(1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din O,-, - 23,. 33, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 904/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /07.05.2009
Jud.fond. -
Dact./12.05.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
