Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 738/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.738/2009-
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din comuna, sat, nr.213, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1124/LM din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 01.04.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei contestatoare, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1124/LM din 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis contestația formulata de contestatoarei domiciliat în comuna, sat, nr. 213, județul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII B cu sediul în O,- județul B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.03.2005, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/29.05.2008 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei și potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani. Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie al soțului contestatoarei este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea in locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Conform disp. art. 77 din lege stagiul de cotizare în situația acestor asigurați este de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din copia carnetului de muncă rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a, art. 43 alin.1 și art. 77 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea acestor drepturi de la data de 01.03.2005.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii pronunțată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, în primul rând, dispozitivul sentinței atacate este incomplet, deoarece nu este precizată decizia de pensionare pe care recurenta este obligată să o modifice, situație în care se impune lămurirea dispozitivului acestei hotărâri.
Pe de altă parte se susține că, instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din HG. Nr.1550/2004, reținând că stagiul complet utilizat cu ocazia recalculării pensiei nu este cel impus de art. 8 din Legea nr.3/1977, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
De asemenea, recurenta mai susține că, nu se poate vorbi de aplicarea art. 20 sau 43 din Legea nr.19/2000, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.04.2001, în caz contrar, s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin decizia nr. 66588/08 mai 1979, soțul intimatei, în prezent decedat, a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.07.1979, reținându-se că acesta are o vechime totală în muncă de 36 de luni.
Din copia extras a contractului de muncă al defunctului, rezultă că, acesta a lucrat la Exploatarea Minieră, în calitate de ajutor miner subteran și vagonetar minier, în perioada august 1955 - 30 iunie 1979.
Prin decizia nr.-/29 mai 2008, ca urmare a decesului numitului, s-a stabilit pensia de urmaș în favoarea intimatei - reclamante, în calitate de soție supraviețuitoare, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie al acestuia, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I-a și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din lege.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că, dispozitivul sentinței atacate este incomplet și nu se poate executa, este de relevat că în considerentele hotărârii se indică numărul deciziei de pensionare, care este de altfel și ultima emisă de către recurentă, decizie care, urmează a fi modificată
Mai este de relevat că, potrivit art. 281 indice 1 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, se adresează instanței care a pronunțat hotărârea, care în speță este Tribunalul Bihor.
Este însă de precizat că, pe perioada 01 martie 2005 - 01 aprilie 2008 intimatei i se cuvine diferența dintre pensia încasată de către defunct și pensia recalculată cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în calitate de succesoare legală a defunctului, iar după data de 01 aprilie 2008, respectiv după decesul soțului (26.03.2008), acesteia i se cuvine 50 % din pensia recalculată, în calitate de urmaș.
Față de considerentele mai sus evocate, apreciem că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din comuna, sat, nr.213, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1124/LM din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec. - /06.05.2009
Jud.fond. -.
Dact./11.05.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
