Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(757/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.750
Ședința publică de la 4.05.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 72 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și.
are ca obiect - acțiune în evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurenții pârâți, și, în baza împuternicirii avocațiale, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr.315.842/2 mai 2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele intimatei reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, intimata se legitimează cu Carte de Identitate seria -, nr. -, eliberată de Secția 4 Poliție la data de 09.02.1999, CNP -.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel nu a ținut cont de argumentele invocate de părțile pe care le reprezintă, privind nelegalitatea Dispoziției nr. 692 din 04.05.2006, emisă de Primarul General în baza sentinței civile nr. 2817/08.04.2004, în condițiile în care, la data emiterii deciziei hotărârea judecătorească nu era irevocabilă. Drept urmare, Dispoziția nr. 692 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă practic fără temei legal.
În condițiile în care prin Dispoziția Primarului General se restituie în proprietate intimatelor reclamante imobilul în litigiu, ele dobândind abia în acel moment calitate procesuală față de titularii contractului de vânzare cumpărare nr. 2535/1997 și față de recurenții de astăzi, în ceea ce privește evacuarea, dispoziția respectivă nu are un temei legal existent la data emiterii ei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatelor reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Referitor la Dispoziția emisă de Primarul General, corect a reținut instanța că acest act nu are caracter constitutiv al dreptului de proprietate, ci are caracterul unui act administrativ declarativ al dreptului de proprietate al reclamantelor, neavând nici o relevanță în cauză. În plus, această decizie nu privește corpul A de clădire ce face obiectul prezentei cauze. Chiar dacă Dispoziția contestată a fost emisă înainte ca sentința civilă nr. 2817/2004 să devină irevocabilă, respectiva hotărâre judecătorească era definitivă și deci executorie.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea referitoare la calitatea procesuală a părților pe care le reprezintă, întrucât acestea nu au devenit proprietarele imobilului în litigiu prin hotărârea mai sus menționată, sau prin Dispoziția primarului General, ci sunt proprietare în baza actului inițial de proprietate încheiat înainte de naționalizare.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.94/12.04.2009, pe care o depune la dosar
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 5.02.2007, sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții, iu, solicitând să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în-, corp A,. 1, sector 3, pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2817/2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, s-a admis acțiunea reclamanților și s-a constatat nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a imobilului din-, sector 3, alcătuit din teren în suprafață de 919, 74 mp și corpurile de clădire A,B,C, D, Prin aceeași sentință s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cu plata în rate nr. 2535/2.04.1998, încheiat între G și în calitate de cumpărători și SC Al SA, vânzător, și a actului adițional la contract nr. 147/5.03.1998, obligând pârâții să lase în deplină proprietate și posesie imobilul corp de clădire A împreună cu terenul aferent, situat în-, sector 3. Din procesul-verbal de punere în executare a acestei sentințe rezultă că executarea nu s-a finalizat întrucât în imobil mai locuiesc pârâții în cauză, aceștia având domiciliul la această adresă, sens în care executorul a reținut existența unei împiedicări la executare.
Se arată că pârâții în cauză nu au nici un titlu locativ pentru a ocupa imobilul în cauză, aceștia și-au făcut mutația în imobil în virtutea faptului că soții G și au cumpărat imobilul de la stat, contract care a fost desființat pentru fraudă la lege, conform sentinței civile nr. 2817/2004,pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
În drept, s-au invocat prev. art. 480 cod civil și art. 21 din Legea nr.114/1996.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, motivat de faptul că hotărârea judecătorească invocată ca titlu de reclamanți nu are caracter irevocabil și au solicitat respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată, deoarece ei locuiesc în imobil în calitate de membri de familie ai proprietarilor G și.
Prin sentința civilă nr. 6887/22.07.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis acțiunea formulată de către reclamante, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 3,. 1, corp A și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 710,3 lei.
Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantele sunt proprietarele imobilului în litigiu, situat în B,-, corp A,. 1, sector 3, după cum rezultă din sentința civilă nr. 2817/2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și procesul-verbal de evacuare din 9.11.2006 și dispoziția Primarului General nr. 692/4.05.2006 și că pârâții ocupă imobilul fără un titlu valabil, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 2817/2004 s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2535/1997 și a actului adițional 147/1998.
În cauză, prima instanță a apreciat prin raportare la prev. art. 480 Cod civil, art. 998-999 Cod civil, că fapta pârâților care ocupă imobilul reclamantelor fără vreun titlu îmbracă forma unei fapte ilicite ce produce acestora un prejudiciu și repararea acestui prejudiciu se face prin evacuarea acestora din imobil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, iu la data de 15.10.2008, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 24.10.2008, sub nr-.
În motivele de apel, se reiterează apărarea cu privire la lipsa calității procesuale a reclamantelor în formularea acțiunii în evacuare, motivat de faptul că la data la care acestea au procedat la acțiunea în evacuare, procesul soluționat prin sentința civilă nr. 2817/2004 nu se încheiase. Totodată, prin sentința civilă din 2004, reclamantele nu-și aproprie automat intrarea în proprietate a imobilului, întrucât luarea în proprietate a imobilului se face în condițiile legii prin dispoziția primarului, respectiv dispoziția nr. 692/2006. Or, această dispoziție a fost emisă înainte ca sentința să fi rămas definitivă și irevocabilă.
Instanța de fond a pronunțat o sentință plus petita, prin emiterea unor considerații legate de existența unei fapte ilicite și angajarea răspunderii delictuale a pârâților fără a fi investită cu cercetarea acestor aspecte.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe prev. art. 282 Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor din motivele de apel formulate, a probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra primului motiv de apel invocat, tribunalul a reținut netemeinicia acestuia.
Astfel, reclamantele au dovedit calitatea de proprietare asupra imobilului în litigiu, prin sentința civilă nr. 2817/08.04.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr. 874A/26.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 510/20.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, fiind obligați pârâții G și să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie corpul A de clădire, situat în-, sector 3.
În aceste condiții, reclamantele au dovedit calitatea procesual activă în formularea acțiunii în evacuare, prin care încearcă protejarea dreptului de proprietate recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Faptul că la data formulării acțiunii sentința civilă nr. 2817/08.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B nu avea caracter irevocabil apare fără relevanță, atâta timp cât aceasta a dobândit acest caracter pe parcursul soluționării pricinii, acesta fiind de altfel și motivul pentru care prima instanță a suspendat judecarea cauzei în baza art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a litigiului cu privire la calitatea de proprietari a reclamantelor.
De asemenea, apare fără relevanță faptul că dispoziția de restituire a Primarului General a fost emisă la momentul la care hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii în revendicare nu avea caracter irevocabil, deoarece calitatea de proprietari a reclamantelor este dată de o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, hotărâre care în final nu face decât să valideze legalitatea dispoziției de restituire.
Cu privire la al doilea motiv de apel, tribunalul a reținut netemeinicia acestuia, în condițiile în care pârâții nu justifică un titlu locativ asupra imobilului în litigiu, fiind doar persoane tolerate de foștii proprietari G și, obligați la restituire, iar prima instanță a procedat corect prin aplicarea art. 480 Cod civil coroborat cu art. 998 și 999 Cod civil.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâții, iu, prin decizia civilă nr.72/A/19.01.2009 a Secției a IV-a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâții apelanți iu, și au formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității deoarece greșit s-a apreciat că Dispoziția primarului nr- ar fi fost legală, atât timp cât hotărârea judecătorească în baza căreia a fost dată, respectiv sentința civilă nr. 2817/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B, nu era definitivă și irevocabilă, fapt confirmat de decizia civilă nr.439/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin care s-au admis recursurile. Așadar, dispoziția primarului este nulă absolut, fiind emisă fără temei legal. Atât timp cât dispoziția prin care s-a restituit proprietatea către reclamante, nu avea un temei legal existent la data emiterii sale, calitatea procesuală a reclamanelor, nu era conturată în cauză.
Au solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului.
Și-au întemeiat recursul, pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Au timbrat în mod corespunzător recursul, potrivit art.3 și art.11 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG 32/1995.
Intimatele-reclamante și nu au formulat întâmpinare în cauză, depunând la dosar doar concluzii scrise, prin care au cerut respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi, în sensul art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind dispozițiile art.3 și 299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă:"modificarea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În cauză, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizează de fapt, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, "la speță", în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Întrucât Codul nu cuprinde o definiție a calității procesuale, în doctrină s-au conturat diferite concepții în legătură cu această noțiune.
Astfel, s-a considerat că în procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această justificare nu presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale active) și nici o obligație inclusă în conținutul unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale pasive).
Într-o altă opinie, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
De asemenea, prin calitatea procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport - recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.
Acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune.
S-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Definiția a fost reconfirmată și în jurisprudența actuală.
Or, în speță, Curtea constată la fel ca și tribunalul, că actul care a confirmat calitatea procesuală activă a intimatelor, este sentința civilă nr. 2817/04.04.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B, rămasă astfel irevocabilă prin decizia civilă nr. 510/20.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Este adevărat că inițial, decizia de respingere a apelurilor formulate împotriva sentinței civile, a fost casată prin decizia civilă nr. 439/06.03.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, care a dispus trimiterea spre rejudecare a apelului, însă ulterior, acestea au fost din nou respinse, prin decizia civilă nr. 874/A/26.06.2007 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, recursurile împotriva acestei ultime decizii menționate, fiind respinse prin decizia civilă nr. 510/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Or, prin sentința civilă menționată, s-a recunoscut nelegala preluare a imobilului de către stat, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de G și și au fost obligația aceștia din urmă să lase intimatelor, în deplină proprietate corpul de clădire A și suprafețele de teren de sub și aferent corpului A, în vreme ce Municipiul B și Al au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, celelalte corpuri de clădire (B, C, D, E) și terenul aferent (filele 12-13 dosar fond).
Având în vedere aceste dispoziții concrete ale sentinței, ca și considerentul doctrinar al caracterului declarativ de drepturi, al acțiunii în revendicare, Curtea constată că întradevăr, calitatea de proprietari a intimatelor, asupra imobilului în litigiu, doar a fost recunoscută, confirmată prin respectiva hotărâre judecătorească, aceasta neavând caracter constitutiv de drepturi.
Or, această recunoaștere fiind doar declarativă, produce efecte retroactive (ex tunc), deci pentru trecut. În consecință, împrejurarea că hotărârea a rămas irevocabilă de-abia în 2008, deci mai târziu decât data introducerii cererii de evacuare prezente, nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a intimatelor, atât timp cât efectele sale se produc și pentru trecut, ele coborând chiar mai jos decât data introducerii cererii de revendicare (1999). Deci, la data de 05.02.2007 - data introducerii cererii de evacuare prezente, intimatele-reclamante aveau calitate procesuală activă, și ca urmare a rămânerii irevocabile (chiar ulterior) a sentinței civile care le-a confirmat calitatea de proprietare ale imobilului din care se cere evacuarea.
Aceste considerente referitoare la caracterul declarativ se coroborează cu împrejurarea că titlul reclamantelor intimate, care le justifică dreptul de proprietate, este reprezentat de cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.16656/25.07.1944 de Tribunalul Ilfov, respectiv nr.7095/20.02.1946, de același tribunal, acest titlu fiind grefat în cadrul acțiunii de comparare relative cererii de revendicare.
Așadar, la data introducerii cererii de evacuare, titlul intimatelor exista, el fiind confirmat în mod irevocabil, ulterior, prin decizia civilă nr. 510/2008 a Curții de Apel. Confirmarea ulterioară și retroactivă nu echivalează cu constituirea titlului, ci doar cu recunoașterea sa.
Pe de altă parte, Curtea constată că Dispoziția nr.692/04.05.2006 a Primarului General vizează celelalte corpuri de clădire - B, C, D, E și terenul care nu este aferent corpului A din care se solicită evacuarea, astfel încât eventuala nelegalitate a acestei dispoziții administrative nu poate avea înrâurire asupra soluției de evacuare din apartamentul nr.1 al corpului
Din acest punct de vedere, Curtea constată că argumentul judecătoriei privitoare la împrejurarea că ar rezulta și din această dispoziție administrativă, calitatea de proprietar a intimatelor asupra apartamentului 1 din corpul A, este eronat, el fiind de altfel, înlăturat de tribunal prin considerentele deciziei recurate, considerente pe care Curtea le-a înlocuit parțial, în sensul indicat anterior.
Reținând așadar, că la momentul introducerii cererii de evacuare, reclamantele intimate își justificau dreptul lor de proprietate în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare nr.16656/1944 și 7095/1946 a căror recunoaștere s-a realizat și prin sentința civilă nr. 2817/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B, pe lângă faptul nedesființării lor întretimp, Curtea apreciază că soluțiile de admitere a cererii de evacuare și de respingere a apelului, sunt legale. Curtea constată faptul că sentința civilă nr. 2817/2004 confirmă titlul intimatelor reclamante prin admiterea acțiunii în revendicare, astfel încât este evident că trimiterile reclamantelor-intimate la drepturile lor recunoscute prin această sentință civilă reprezintă în mod intim și individual, trimiteri la însuși titlul lor de proprietate.
Nu mai puțin, Curtea constată că, dacă am avea în vedere în mod-/2004 ca și titlu al reclamantelor, făcând așadar, cu totul, abstracție de caracterul declarativ al unei asemenea acțiuni în revendicare, cât și de conținutul său, care recunoaște preferabilitatea titlurilor de proprietate exhibat de reclamante, deci implicit, în primul rând, existența acestor titluri atunci am putea constata împrejurarea că la data introducerii cererii de evacuare, 05.02.2007, această hotărâre judecătorească era definitivă, prin respingerea apelurilor ca nefondate, prin decizia civilă nr. 671/A/14.04.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Or, potrivit art.300 Cod procedură civilă, "Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege".
Rezultă așadar, din interpretarea rațională a acestui text, precum și din dispozițiile art.377 și 376 Cod procedură civilă prin folosirea argumentului per a contrario, că hotărârile definitive pronunțate în cadrul acțiunilor în revendicare sunt și executorii. În concret, rezultă că acea hotărâre definitivă le recunoaște reclamantelor, calitatea procesual activă, prin recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra imobilului și obligarea la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie. Cum în urma executării silite, s-a constatat prezența pârâților și locuirea lor în imobil, ca și terți față de acțiunea în revendicare, atunci s-a promovat prezenta acțiune în evacuare. Așadar, dacă am avea în vedere situația de drept strict de la momentul introducerii acțiunii, atunci am constata că intimatele își justificau calitatea lor procesual activă. Împrejurarea că ulterior, s-a casat decizia de respingere a apelurilor și s-a trimis cauza spre rejudecare, nu este de natură să înfrângă această concluzie, pentru că, așa cum arătam, într-un final, sentința civilă a rămas irevocabilă în sensul în care a fost pronunțată, caracterul efectelor sale fiind unul retroactiv cel puțin până la data introducerii acțiunii sale (1999), dată anterioară introducerii cererii de evacuare (2007). În intervalul cuprins între data trimiterii spre rejudecare a apelurilor (06.03.2007) și data rejudecării apelurilor, calitatea procesuală activă a fost condiționată de faptul respingerii apelurilor, în rejudecare, tocmai de aceea în prezenta cauză, a operat suspendarea în virtutea art.244 pct.1 Cod procedură civilă. Or, această condiție rezolutorie, a respingerii apelurilor, s-a realizat, rezultă că recunoașterea calității procesuale active a operat retroactiv, inclusiv în acest interval de timp învederat.
Curtea constată așadar, că nici din acest unghi de vedere, criticile recurenților nu sunt fondate.
Așadar, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat în cauză, nu este fondat, astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat și va obliga recurenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa lor procesuală în declararea și promovarea prezentei căi de atac, la cheltuieli de judecată către intimata, în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat ales (chitanță - fila 17 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.72A/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și .
Obligă recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 25.06.2009
Tehnodact. / 2 ex./29.06.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
