Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 757/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 757
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 8 iulie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- -- judecător
- --- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.521/AC din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurentul-reclamant avocat, iar pentru intimații-pârâți s-a prezentat avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, are ca obiect revocare donație, procedura este completă și că nu s-a depus taxa judiciară de timbru dispusă la termenul anterior.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar procura specială autentificată sub nr.1582/3.06.2009, chitanța nr.- din 08.07.2009 în cuantum de 1706 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în sumă de 5 lei, precum și chitanța onorariu avocat. Motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Apărătorul intimaților-pârâți precizează că nu mai are de formulat cereri.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului susținând motivele invocate prin cererea de recurs, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi judecate toate cererile solicitate și să se judece acțiunea așa cum a fost precizată. Deși s-a solicitat prin acțiunea precizată revocarea donației pentru nerespectarea clauzelor de uzufruct asupra casei și terenului, instanța de fond nu a apreciat asupra tuturor capetelor de cerere. Cele două acte de donație nu și-au îndeplinit condițiile și sunt și nule pentru că ele nu s-au întocmit în prezența unui traducător sau interpretat autorizat de limbă italiană, acesta nefiind cunoscător al limbii române. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți solicită respingerea recursului în baza motivelor invocate prin întâmpinare. Motivarea recursului în baza art.304 pct.5,6,7,8 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză. Este vorba despre o căsătorie încheiată în Italia, iar cei doi soți au ales la încheierea căsătoriei un regim al comunității de bunuri. Referitor la faptul că recurentul nu ar cunoaște limba română este de asemenea greșit întrucât acesta locuiește în România de 16 ani, a mai fost căsătorit cu o româncă și este cunoscător al limbii române. În concluzie solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1894/3.10.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu -N în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect revocare contract donație autentificat sub nr. 1451/2007 și constatare nulitate absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1452/2007 formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și prin procurator.
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: se va
Reclamantul. cetățean italian si pârâta I, cetățean R, s-au căsătorit la data de 02.01.2002 in localitatea din Italia, conform certificatului de căsătorie nr.1 partea 1/2.01.2002 eliberat de Oficiul Stării Civile al Primăriei, cei doi soți au optat pentru regimul comunității de bunuri, căsătoriei lor fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.105/22.09.1992 care guvernează raporturile de drept internațional privat.
În timp, între părți au apărut neînțelegeri care vizau motive financiare fapt care a determinat-o pe pârâtă să se prezinte notar și să declare că înțelege ca începând cu data de 11.10.2006, căsătoriei lor să se aplice regimul separației de bunuri, declarație despre care s-a făcut mențiune pe certificatul de căsătorie în care se precizează expres că începând cu data de 11.10.2006 soții au ales regimul separației de bunuri, conform art. 191 din Codul civil italian Articolul 20 din Legea nr. 105/1992 prevede ca: "relațiile personale si patrimoniale dintre soți sunt supuse legii naționale comune, iar in căzui în care au cetățenii diferite, sunt supuse legii domiciliului lor comun."
Domiciliul comun al soților a fost in orașul, nr. 20, Italia, astfel încât in cauza sunt incidente dispozițiile legii italiene în ceea ce privește regimul juridic al bunurilor dobândite in timpul căsătoriei. De la data de 11.01.2006 regimul juridic aplicabil bunurilor dobândite în timpul căsătoriei este cel al separației, adică orice bun dobândit de fiecare dintre ei are caracterul unui bun propriu.
Prin contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2297/29.11.2006 parata a cumpărat de la un apartament cu o camera si dependințe, in suprafața totala de 28,99 mp, situat in orașul Târgu N, dul. - -. -.. 24, jud. N, apartament pe care aceasta l-a donat fiului său prin contractul de donație autentificat sub nr.1451/18.07.2007.
Acest contract de donație este perfect legal deoarece a fost încheiat în conformitate cu prevederile art. 813 Cod civil, bunul transmis fiului pârâtei, a aparținut în exclusivitate pârâtei. Că este așa o confirmă și faptul că în acest contract reclamantul nu a figurat ca donator deoarece el nu avea calitatea de proprietar iar constituirea unui drept de uzufruct viager în favoarea reclamantului nu are altă semnificație decât aceea că i se permitea să locuiască în acel imobil nu însă să și dispună de el.
Reclamantul nu a probat că acest apartament a fost închiriat și că pârâta a obținut venituri din închiriere.
La data de 20.10.2003, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2394/20.10.2003, pârâta a cumpărat de la, personal și în calitate de mandatar pentru, - și, suprafața de 3639 mp teren (522 mp teren construcții și 3117 mp teren arabil), pe care este construita o casa compusa din 2 camere și dependințe,
În contractul de vânzare - cumpărare se face mențiunea că reclamantul, fiind cetățean italian, dobândește drept de proprietate comuna, împreuna cu soția sa, numai asupra construcțiilor cumpărate și un drept de superficie asupra terenului, ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, terenul trecând în proprietatea exclusiva a cumpărătoarei I."
Reclamantul nu putea dobândi proprietatea terenului, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 41 (2) din Constituția României, "cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." interdicție care a devenit caduca la 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană.
În aceste circumstanțe, terenul în suprafața de 3639 mp. este proprietatea exclusiva a paratei, care putea dispune de acest bun, inclusiv printr-o liberalitate.
Reclamantul este coproprietar al construcțiilor edificate pe acest teren și beneficiar al unui drept de superficie pe teren.
Contractul de donație privind terenul și construcțiile îndeplinește toate condițiile de validitate cerute de lege art. 813 și 948 Cod civil, fiind încheiat in forma solemna, în baza consimțământului liber ai pârtilor, are o cauza reala, licita si morala, iar.părțile aveau capacitatea juridica de a dispune.
Motivul invocat de reclamant - necunoașterea limbii române - atunci când a semnat, in fața notarului contractul de donație, nu constituie un motiv de nulitate. Astfel art.. 47 din Legea notarilor publici nr. 36/1995 prevede: "actele solicitate de părți si orice alte acte de procedura notariala se întocmesc în limba româna. Persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română, li se acorda posibilitatea de a lua cunoștința de cuprinsul actului printr-un interpret", deci, notarul nu are obligația de a asigura traducător decât pentru cetățenii care declară în mod expres că nu cunosc limba română și solicită asistența unui interpret.
Din cererea de autentificare a donației, (fila 66 dosarului) rezultă că reclamantul este cunoscător al limbii române și nu a solicitat interpret pentru traducerea contractului, în situația în care reclamantul nu a invocat nici cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2394/20.10.2004, necunoașterea limbii române la semnarea acestui contract.
O caracteristică a liberalitățile intre vii este aceea că ele sunt irevocabile, art. 822 -824 Cod Civil.
contractului de donație are un caracter special, mai accentuat decât forța obligatorie a oricărui alt contract, deoarece privește nu numai efectele, ci însăși esența contractului, fiind o condiție de validitate pentru formarea lui.
Printre elementele esențiale pentru validitatea contractului, art. 948-Cod Civil prevede și existenta unei "cauze ilicite", deoarece obligația fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect.
Conform art. 948 cod civil "cauza este nelicita când este prohibita de lege, când este contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice."
Bunurile donate, așa cum s-a reținut anterior, erau proprietatea donatoarei, nu erau grevate de sarcini și se aflau în circuitul civil.
În consecința, motivele precizate în acțiune referitoare la ilicitul convenției, sunt nedovedite și nu reprezintă nulitatea.
În cauză nu se poate dispune nici revocarea contractelor de donație. deoarece nu subzista nici una din condițiile prevăzute de art. 829 - 830 Cod civil.
Apelul declarat împotriva acestei soluții de către reclamant a fost respins de Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr. 52/AC din 3 martie 2009; a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimații pârâți.
În motivarea soluției instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune a reclamantului privind revocarea contractului de donație autentificat sub nr.1451/18.07.2007 și constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.1452/18.07.2007 întrucât pe de o parte aceste două donații au fost făcute pentru cauză ilicită cât și pentru faptul că el deși nu cunoștea limba și legislația română nu a beneficiat de traducător autorizat la întocmirea actelor.
Judecata fondului a stabilit că aceste 2 contracte s-au întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie. În argumentarea hotărârii, judecătoria s-a întemeiat în mod corect pe probele administrate, respectiv pe înscrisurile de la filele 29 - 41, din care rezultă fără dubiu faptul că începând cu data de 11.10.2006, căsătoriei părților li s-a aplicat regimul separației de bunuri, astfel încât din acel moment orice bun dobândit de către soți are caracterul unui bun propriu. Faptul că divorțul s-a pronunțat ulterior datei de 18.07.2007 nu are relevanță asupra contractelor de donație întocmite, atât timp cât soților li se aplica deja regimul separației de bunuri. Ca atare susținerea apelantului precum că contractul de donație ar fi nelegal pentru acest motiv nu poate fi primit cum de altfel nu poate fi primit nici motivul precum că acesta nu cunoștea limba română atunci când a semnat în fața notarului. Astfel, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei se atestă fără dubiu că apelantul la data întocmirii contractelor de donație cunoștea limba română, fapt consemnat în cererea de donație pe care a semnat-o și ca atare nu a necesitat prezența vreunui interpret autorizat.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Neamțs -a formulat recurs de către apelantul-reclamant, în termen, motivat și legal timbrat cu timbru judiciar de 5 lei și taxă timbru de 1706 lei ( anulate la dosar ), înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate - încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 Cod procedură civilă, au vizat în esență următoarele aspecte:
- nepronunțarea asupra acțiunii precizate cu toate capetele de cerere, respectiv deși s-a solicitat revocarea donației autentificată sub nr. 1451/2007 și anularea actelor de donație autentificate sub nr. 1452/2007 și 1451/2007 pentru nerespectarea clauzelor de uzufruct asupra casei și terenului din Vânători - N și asupra apartamentului din str. - -, -, Sc. B, Et. 2, Ap. 24 indicându-se temeiul în drept 829, 830, 832 raportat la 1020 Cod civil, instanța nu a apreciat asupra tuturor capetelor de cerere și i-a respins acțiunea.
- greșita reținere a faptului că are cunoștințe de limba română în condițiile în care nu s-a prezentat în instanță și a fost asistat de apărător, iar în anul 2003 avut nevoie de reprezentare printr-un alt avocat în scopul încheierii vânzării asupra imobilului casă și instituirii superficiei pentru terenul de sub aceasta;
- contradictorialitatea mențiunilor din contractul de donație 1451/2007 cum că donatoarea donează bunul soțului care era coproprietar și-i instituie și un drept de uzufruct, respectiv contradictorialitatea acestora cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare 2297/2006 conform cărora ambii soți erau cumpărători dobânditori.
- încălcarea dispozițiilor imperative privind necesitatea formei solemne a actelor și a prezenței unui traducător autorizat, respectiv privind cauza licită care în cauză a fost ilicită constând în scoaterea de la partaj a imobilelor cumpărate pe numele pârâtei dar cu suportul său financiar; greșita nereținere a erorii în care a fost indus la data încheierii actelor de către pârâtă, el având convingerea că bunurile sunt comune.
Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond pentru pronunțarea pe toate capetele de cerere și completarea probatoriilor, iar în subsidiar admiterea recursului, reținerea cauzei, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii.
În termen legal, intimații pârâți, prin apărător, au formulat întâmpinare ( filele. 17-18 ) solicitând respingerea recursului ca nefundat, susținând că dispozițiile art. 304 pct.5, 6, 7 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, iar hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și față de dispozițiile art. 304, 312 Cod procedură civilă, prezenta instanță constată caracterul său neîntemeiat, justificat de considerentele ce succed:
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere și obține numai pentru motive de nelegalitate.; în cazul în care cauza beneficiază de două grade de jurisdicție în căile de atac - apel și recurs -, aceste motive de nelegalitate trebuie să se plieze pe situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Deși recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 Cod procedură civilă în susținerea recursului declarat, doar cele ale punctului 9 ar putea fi analizate de instanța de recurs; aceasta întrucât celelalte texte au doar un caracter pur formal în absența invocării și argumentării vreunei situații concrete care să se regăsească în cele vizate de legiuitor prin inserarea acestor texte normative;
Astfel, art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă acoperă situația încălcării formelor de procedură - specifice procesului declanșat prin investirea instanței cu acțiunea de față - prevăzute sub sancțiunea nulității relative ( art. 105 alin.2 Cod procedură civilă), deci pentru a opera sancțiunea trebuie ca,în mod cumulativ, partea să invoce neregularitatea înlăuntrul termenului de decădere, să dovedească vătămarea ce i s-a produs și faptul că efectele sale nu pot fi înlăturate decât prin aplicarea sancțiunii; în ceea ce privește eventuale încălcări a formelor de procedură care să fie de ordine publică ( sancționate cu nulitatea absolută ) nu s-au sesizat din oficiu de către instanță. Nu intră deci, în sfera acestui text, eventualele neregularități de la încheierea actelor supuse controlului de legalitate în cauză.
De asemenea, eventualele mențiuni contradictorii din cuprinsul unor acte autentice, nu pot constitui motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pentru că textul este clar și limitativreferindu-sedoar la contradictorialitatea motivelor hotărâriicriticate pentru nelegalitate, și nu la orice alte aspecte apreciate ca fiind contradictorii de către părți.
Nu în ultimul rând, punctul 6 al art. 304 Cod procedură civilă acoperă situația când instanța de judecată adat mai mult decât s-a cerut ori ceva ce nu s-a cerut;ori eventuala neanalizare a tuturor capetelor de cerere nu se regăsește în această normă.
Sub acest aspect - al neanalizării tuturor capetelor de cerere ( confundat de recurent cu neanalizarea tuturor motivelor invocate, recte nerespectarea dreptului său de uzufruct ) -, este de menționat că instanța de recurs îl poate analiza prin prisma motivului prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, însă numai în măsura în care a fost susținut și în apel ( din moment ce privește hotărârea de fond ); ori, din cererea de apel și din concluziile formulate de această parte prin apărător în respectiva fază procesuală, rezultă că nu s-a susținut o astfel de neregularitate; totuși din considerentele hotărârilor de fond, prezenta instanță desprinde clar concluzia că ambele instanțe au analizat atât motivele de revocare, cât și cele de nulitate ale donației autentificate sub nr. 1451/2007, respectiv de nulitate a donației autentificate sub nr. 1452/2007, făcându-se trimitere și la dispozițiile legale indicate de reclamant în susținerea acțiunii ( Ex:"nu subzistă nici una din condițiile prevăzută de art. 829- 830 ac.civ."," contractul de donație- 1451, 1452 -,este perfect legal deoarece a fost încheiat în conformitate cu prevederile art. 813, 948 Cod civil" - alin.3 pag.3, alin.2 pag. 4 hotărâre fond; " tribunalul va confirma soluția apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat --- care își găsește fundamentul juridic în dispozițiile legale în materie"). Mai mult, este de observat că pentru imobilele ce au format obiectul donației autentificate sub nr. 1452/2007 ( filele 12-13 dosar fond ) reclamantul nu a avut și nici nu i s-a constituit vreun drept de uzufruct, astfel încât să se pună problema verificării modului în care i se respecta de către pârâți; într-adevăr prin contractul de donație autentificat sub nr. 1451/2007, reclamantului i se constituise un drept de uzufruct asupra apartamentului, ca liberalitate și nu ca și condiție pentru încheierea donației; prin urmare, protecția acestui drept nu se putea face pe calea urmată în cauză - în condițiile art. 829 Cod civil -, din moment ce reclamantul nu a avut calitatea de donator ( deci nu a fost în postura de a impune condiții pentru încheierea donației ), ci doar de beneficiar în baza voinței donatarului I și a donatarului; deci, în această calitate avea deschisă eventual calea răspunderii civile contractuale, și nu cea valorificată în cauză.
În ceea ce privește susținerea privind nereținerea erorii în care a fost indus de către pârâta I, aceasta nu va putea fi analizată pentru prima dată în recurs, având în vedere că nu a constituit temei al acțiunii și nici nu a fost invocată și susținută până în această fază procesuală; ori în recurs nu poate fi schimbat temeiul acțiunii prin formularea de noi apărări pentru că s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție și caracterul nedevolutiv al recursului.
Nici criticile privind nereținerea neîndeplinirii condițiilor de formă prin neasigurarea traducerii autorizate din moment ce nu cunoștea limba română vor fi înlăturate întrucât: - neprezentarea sa în instanță și asistarea de apărător nu eod ovadă a necunoașterii limbii române, ci o opțiune a sa în valorificarea drepturilor sale procesuale; de altfel, sub acest aspect nu s-a creat nici măcar o prezumție în sensul necunoașterii limbii române prin probarea faptului că și în relațiile cu apărătorul a uzat de serviciile unui traducător autorizat, ori că apărătorul are cunoștințe suficiente de limba italiană - s-ar fi răsturnat astfel măcar dovada făcută de cererea de la fila 34 dosar tribunal; - constatările notarului fac dovadă deplină până la înscrierea în fals, ori nici un demers în acest sens nu a fost probat.
Referitor la susținerile privind regimul comunității de bunuri ca un argument al cauzei ilicite, prezenta instanță constată că în mod legal au fost înlăturate atât timp cât s-a dovedit de către pârâți regimul separației de bunuri adoptat începând cu 11.10.2006, iar scopul ilicit nu a fost probat; eventuala contribuție financiară a reclamantului la dobândirea imobilelor în litigiu deschid acestuia cel mult un drept de creanță, valorificabil pe o altă cale decât cea urmată.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere și că nu s-a constatat existența vreunor motive de ordine publică de nelegalitate a deciziei, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de intimați, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.521/AC din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurent.
Obligă recurentul să plătească intimaților 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
- - - -
- --
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./16.07.2009.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
