Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2076/2007)
Completul 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 851
Ședința publică de la 19.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - pârâți, împotriva deciziei civile nr. 1539 din 03.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SA.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepției de perimare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, la data de 28.04.2006, sub nr-, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să dispună evacuarea pârâților din camera în suprafață de 16,95 mp din apartamentul nr. 1, din imobilul situat în B,-, sector 5.
La termenul din data de 10.05.2006, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, nefiind îndeplinite condițiile privitoare la vremelnicia și neprejudecarea fondului.
La data de 15.05.2006, reclamanta a depus cerere modificatoare, în sensul transformării ordonanței președințiale în acțiune pe calea dreptului comun. În cuprinsul acestei cereri, reclamanta a precizat cererea și sub aspectul numelui pârâtei, devenită, precum și al introducerii în cauză, în calitate de pârât, a soțului acesteia,. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 560 lei și dobânda legală, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, aferentă perioadei 01.06.2003 - 30.04.2006.
Prin sentința civilă nr. 3902/06.06.2006, pronunțată de către Judecătoria sectorului 5 B, s-a admis cererea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții, și și, prin reprezentant legal și; s-a dispus evacuarea pârâților din încăperea în suprafață de 16,95 mp, situată în apartamentul nr. 1 din B,-, sector 5, pentru lipsă de titlu locativ; au fost obligați pârâții la plata sumei de 560 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, aferentă perioadei 01.06.2003 - 30.04.2006, și dobânda legală aferente acestei sume, conform OG nr. 9/2000.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termen legal, pârâții, și și, prin reprezentant legal și, criticând-o sub aspectul netemeinicei și al nelegalității.
Prin decizia civilă nr. 1539A/03.10.2006, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-pârâți, și și, prin reprezentant legal și.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel, legat de neadministrarea probelor necesare, pentru a demonstra că este imposibilă formarea unei unități locative distincte din camera în litigiu, care face corp comun cu apartamentul, ocupat legal de pârâți, tribunalul a apreciat că aceste probe, față de teza probatorie invocată, nu erau utile cauzei.
Astfel, motivul pentru care prima instanță a dispus evacuarea pârâților a fost lipsa titlului locativ, respectiv a unui contract de închiriere pentru camera în litigiu, raportat la dreptul de proprietate al Municipiului B, exercitat prin administrator - SA și la acordarea titlului locativ asupra acestei camere unei alte persoane, conform art. 480.civil.
Astfel, chiar dacă această cameră face corp comun cu apartamentul ocupat de pârâții-apelanți, atât timp cât aceștia nu invocă un titlu locativ nu au dreptul de a folosi camera respectivă.
În legătură cu cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul reține că, atât timp cât apelanții nu justifică un titlu locativ pentru imobilul în litigiu, situația acestora familială, deși regretabilă, nu poate reprezenta un motiv care să justifice ocuparea spațiului în litigiu.
Și al treilea motiv de apel este neîntemeiat, prima instanță apreciind în mod corect cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, așa cum sunt prevăzute de disp. art. 998-999.civ.
Fapta ilicită a apelanților pârâți constă în ocuparea abuzivă a imobilului, vinovăția se deduce din conștiința lipsei titlului locativ, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu - lipsa de folosință fiind pe deplin stabilită.
Nu se poate reține culpa reclamantei, care, în calitate de administrator al apartamentului în litigiu, are posibilitatea de a exercita stăpânirea efectivă a acestui imobil și de a dispune asupra modului de înstrăinare a dreptului de folosință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea rejudecării, cu procedura de citare legal îndeplinită.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că instanța a încălcat formele de procedură, prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât, acceptând transformarea acțiunii, formulate pe cale de ordonanță președințială, în acțiune de drept comun, nu a comunicat această cerere, astfel încât nu a dat posibilitatea recurenților să depună cerere reconvențională și să se apere pe fondul cauzei, încălcând dreptul la apărare.
În același sens, recurenții au arătat că instanța trebuia să introducă în proces Primăria Municipiului B, ca proprietară a camerei în litigiu și Primăria Sectorului 5 B, care a emis un ordin de repartiție, contrar legislației privind acordarea unui spațiu de minim 10 mp pentru fiecare persoană, pe care instanța ar fi trebuit să-l solicite și să îl pună în discuția părților.
Tot astfel, recurenții au învederat Curții că au invocat excepția inadmisibilității, care nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 129 alin. 1 și 6 și art. 137 Cod procedură civilă.
În considerarea motivului de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții au arătat că aveau dreptul de a li se emite un ordin de extindere pentru ocuparea camerei de 16,96. situată în imobilul apartament nr. 1, din-, sector 5.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 12.02.2008, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor art.242 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, constatând absența părților, împrejurarea că nu s-a depus nici un act din care să rezulte imposibilitatea de prezentare a acestora și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21.04.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 19.05.2009, cu citarea tuturor părților.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de recurs formulată de recurenții, împotriva deciziei civile nr. 1539/03.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenții, împotriva deciziei civile nr. 1539/03.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. / 2 ex./29.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 5. - -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
