Speta Legea 10/2001. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (546/2009)
Completul 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 314
Ședința publică de la 19.05.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul contestator, împotriva sentinței civile nr.1840 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și cu intimatul intervenient în nume propriu MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al intimatului Municipiul B prin Primarul General, conform delegației de la dosar (fila 7), lipsind apelantul - contestator și intimatul intervenient în nume propriu Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la dosar, în timpul ședinței de judecată, a fost depusă, prin serviciul registratură, o cerere din partea apărătorului apelantului - contestator, pentru ca această pricină să se judece în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, în situația în care nu va fi prezent în sala de ședință.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Intimatul Municipiul B prin Primarul General, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că instituția pe care o reprezintă nu este unitatea deținătoare a terenului în suprafață de 17.000 mp. care se află în prezent pe fundul lacului, aspect care rezultă și din adresa aflată al dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.01.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General, anularea Dispoziției nr.9254 din 11.12.2007, iar, pe cale de consecință, să se dispună obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafață de 17.840 mp. situat în B, Mănăstirii, sector 4.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul menționat, a cărui restituire în natură a fost solicitată prin notificarea nr.3157/06.11.2001, a aparținut numiților și, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.10309/04.11.1919. Acest imobil a fost deținut ulterior, în calitate de moștenitori, de, iar, potrivit contractului de cesiune de drepturi, autentificat sub nr.4195/2007de BNP și, toate drepturile asupra terenului au fost cesionate de către acești succesori reclamantului.
Ministerul Mediului a preluat imobilul în baza Hotărârii Guvernului nr.855/2002, prin concesionare de către Guvernul României a bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții " ".
În speță, terenul nu putea fi concesionat, deoarece nu a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului, deoarece nu apare ca preluat prin Decretul nr.143/1988 și nici prin Decretul nr.156/1975.
Pe de altă parte, competența de soluționare a notificării revine Primăriei Municipiului B prin Primar General, instituție care era obligată să emită o dispoziție motivată privitoare la imobilul teren ce face obiectul solicitării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.21, art.26 din Legea nr.10/2001, art.6 din Legea nr.213/1998.
S-au atașat actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate și s-a întocmit un raport de expertiză de către expert.
La data de 23.09.2008, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând citarea intervenientului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Prin întâmpinare, acest intervenient a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1840 din 19.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiate, contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Municipiul B reprezentat prin Primarul General, excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr.9254/11.12.2007, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a notificării nr.3157/2001 privind terenul în suprafață de 17840 mp. situat în B, Mănăstirii, sector 4 către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Din adresa nr.13482/2007 și din referatul Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 se reține că imobilul a fost deținut, în administrare, de Administrația Națională "Apele Române", în baza Hotărârii Guvernului nr.481/16.05.2002, situat astăzi în interiorul incintei îndiguite a amenajării hidrotehnice " ", astfel cum se menționează și în raportul de expertiză efectuat de d-nul expert.
Potrivit dispozițiilor art.27.1 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, în cazul în care persoana juridică nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității investite cu soluționarea acesteia, fie unității deținătoare a bunurilor imobile solicitate.
În raport de aceste prevederi legale, pârâtul Municipiul B prin Primar General, în mod corect, a direcționat notificarea în favoarea intervenientului principal Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, entitate ce s-a subrogat în drepturile statului în urma concesionării imobilului, conform nr.HG855/2002.
În consecință, intervenientul principal are calitate procesuală pasivă, calitate ce rezultă din dispozițiile art.2 alin.1 din nr.HG855/2002 și dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001.
Analiza legalității acestui act normativ excede cadrului procesual și obiectului dedus judecății, instanța fiind competentă de a verifica numai prevederile dispoziției emisă în baza Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane, tribunalul a apreciat că este admisibilă numai în cazul în care terțul ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. Or, intervenientul principal Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile nu ar fi îndreptățit, drepturile decurgând din notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 17.840 mp. situat în B, Mănăstirii, sector 4.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că imobilul a cărui restituire a fost solicitată prin notificarea nr.3157/06.11.2001, emisă de BEJ, formulată în baza Legii nr.10/2001, a aparținut numiților și, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.10309/04.11.1919 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat. Acest teren a fost deținut ulterior de moștenitorii titularilor inițiali, respectiv de, împrejurare ce rezultă din actele de succesiune atașate la dosar.
Potrivit contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr.4195/18.09.2007 de BNP și, toate drepturile asupra acestui imobil - teren au fost cesionate de moștenitorii amintiți anterior către contestatorul din prezenta cauză,.
Prin Dispoziția nr.9254/11.12.2007, Primarul General al Municipiului Bad ispus declinarea competenței de soluționare a notificării nr.3157/06.11.2001 către Ministerul Mediului, motivat de faptul că acest imobil nu se află în administrarea sa.
În fapt, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a preluat imobilul în baza nr.HG855/2002, prin cesionare de la Guvernul României a bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții " ".
Această concesionare a fost nelegală, întrucât s-a dispus asupra terenului aferent investiției, cuprins între malul drept la râul D, Calea, Calea și Șos. -, suprafața supusă concesionării cuprinzând și suprafața proprietate privată a contestatorului, ce nu a trecut valabil în patrimoniul statului, fiind astfel încălcate dispozițiile art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.10/2001 și Legea nr.213/1998.
Conform art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea procedurilor administrative sau judiciare generate de acest act normativ, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune etc. sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor acestei legi.
Apelantul a susținut că această concesionare este ilegală și datorită faptului că nu există titlu de preluare în proprietatea statului a terenului, imobilul nefiind menționat în Decretul nr.143/1988. Acest bun nu se regăsește nici în Decretul nr.156/1975 și nici în nr.HG556/1990; în consecință, sunt incidente dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, întrucât Guvernul nu putea dispune printr-o hotărâre asupra concesionării acestuia.
În speță, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze legalitatea transferării imobilului prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2001, întrucât nulitatea absolută intervine ca și efect al legii, fără să fie necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.
Contestatorul a arătat că, nefiind multe opinii în sensul celor prezentate anterior, prin cererea de chemare în judecată a solicitat introducerea în cauză și a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, având în vedere că s-a dispus declinarea competenței de soluționare a notificării în favoarea acestuia din urmă. Această autoritate a fost chemată în judecată în calitatea sa de pârât, nu ca intervenient forțat, pentru ca, în cazul în care transferul terenului este considerat legal, ministerul să fie obligat la restituirea în natură a imobilului.
În aceste condiții, prima instanță ar fi trebuit să analizeze cererea contestatorului sub toate aspectele, nu doar cu privire la modul în care a fost intitulată aceasta, cu atât mai mult cu cât, după intrarea în dezbateri, contestatorul a solicitat obligarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, în calitate de deținător al imobilului, la restituirea în natură a bunului.
În apel, nu au fost administrate noi probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și probelor administrate în fond, având în vedere dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin Dispoziția nr.9254/11.12.2007, Primarul General al Municipiului Bad ispus declinarea competenței de soluționare a notificării nr.3157/06.11.2001 privind terenul în suprafață de 17840. situat în B, Mănăstirii, sectorul 4, formulată inițial de, în calitate de succesori ai defuncților și, însușită de cesionarul (în baza contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr.4195/18.09.2007 de și ) către Ministerul Mediului, în considerarea faptului că imobilul menționat nu se evidențiază în administrarea Primăriei Municipiului
Din probele administrate în fața instanței de fond - înscrisuri (filele 88, 91 - 95) și expertiză tehnică în specialitatea topografie, extrajudiciară, întocmită de expert tehnic (filele 103 - 113), rezultă că imobilul pentru care s-a solicitat restituirea în natură se află cuprins între malul drept la râul D, Calea, Calea și Șos. -, în prezent concesionat pentru obiectivul de investiții " ", în raport de dispozițiile nr.HG855/2002.
Această situație de fapt nu este contestată de apelant, cu atât mai mult cu cât prin expertiza tehnică întocmită de expert se arată că terenul revendicat se află situat în interiorul incintei îndiguite a amenajării hidrotehnice " ". Suprafața în litigiu este deținută în administrare de Administrația Națională "Apele Române", în baza nr.HG481/16.05.2002.
În acest caz, critica pe care o formulează contestatorul vizează măsura nelegală a concesionării terenului de la Guvernul României a bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții " " către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, realizată prin nr.HG855/2002, deși, prin decizia emisă, Primarul General al Municipiului Bas tabilit cine este deținătorul actual al imobilului, competent să soluționeze notificarea nr.3157/06.11.2001. În consecință, asupra valabilității actului de concesionare nu se pot invoca, la acest moment, critici de nelegalitate, cât timp instanța de fond nu a cercetat pretențiile contestatorului, ci doar a cenzurat temeinicia măsurii de declinare.
În plus, în speță, contestatorul nu a contestat, pe cale separată, actul normativ de preluare, pentru ca imobilul revendicat să reintre în patrimoniul statului, iar Primăria Municipiului B să fie entitatea investită cu soluționarea notificării.
Aceste argumente prezentate de apelant, la care se adaugă și invocarea dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, precum și cele din art.6 alin.2 din Legea nr.213/2001, sunt chestiuni legate de fond, ce țin de soluția dată asupra cererii de restituire în natură, nicidecum asupra măsurii de identificare a administratorului imobilului în litigiu.
Pentru a se analiza legalitatea transferării imobilului prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2001 este necesar ca, mai întâi, în temeiul art.25 din acest act normativ, unitatea deținătoare, în cazul de față Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, definită astfel prin nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (unitate deținătoare este entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii - minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică, iar entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său), să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, ce poate fi contestată, în condițiile legii speciale, de persoană îndreptățită la restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent. Numai în această situație se poate verifica dacă măsura concesionării a fost sau nu legală, dacă intervine sau nu sancțiunea nulității.
Drept consecință, Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.27 din Legea nr.10/2001.
Cât privește cererea formulată de contestator la data de 23.09.2008, instanța de apel constată că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art.57 - 59 Cod de procedură civilă, învestind prima instanță cu judecarea unei cereri de intervenție forțată, respectiv o cerere de chemare în judecată a altor persoane, indicând în acest sens Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, pentru ca hotărârea ce se va da să-i fie opozabilă și acestei părți.
Potrivit principiului disponibilității, învestită fiind cu o astfel de cerere, prima instanță a apreciat în mod legal asupra inadmisibilității ei, întrucât raportul juridic dedus judecății era născut între contestator și intimatul Municipiul B prin Primarul General, viza o contestație întemeiată pe Legea nr.10/2001, iar nu o cerere ce poate fi opusă ministerului în cauză.
Împrejurarea că, după închiderea dezbaterilor, odată cu acordarea cuvântului pe fond, contestatorul a solicitat ca Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în calitate de pârât, de deținător al imobilului, să fie obligat la restituirea în natură a bunului ce face obiectul notificării nr.3157/6.11.2001, nu presupune ca instanța de fond să analizeze cererea petentului sub toate aspectele, nu doar cu privire la modul în care a fost intitulată aceasta, cum susține apelantul, întrucât obiectul litigiului supus judecății îl reprezenta anularea Dispoziției nr.9254/11.12.2007, prin care s-a dispus înaintarea dosarului întocmit în baza Legii nr.10/2001 către unitatea deținătoare a terenului în suprafață de 17.840. situat în B, Mănăstirii, sector 4, conform procedurii prevăzute de actul normativ indicat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de contestatorul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul cu domiciliul ales în B,-,.5,.20, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1840 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimatul intervenient în nume propriu MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/09.07.2009
Secția a III-a Civ. - -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
