Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 887/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.887/2009-R
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâții domiciliat în O,-,. 2, cod poștal -, jud. B, domiciliată în O,-,. 5, cod poștal -, jud. B, domiciliat în O,-,. 1, cod poștal -, jud. B, domiciliată în O,-,. 6. cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii ori ai defunctului, domiciliați în O,-,.410 jud. B, și, toți domiciliați în M,-, cod poștal -, jud. B, domiciliat în O,-, cod poștal -, jud. B, domiciliat în O,-, - 6,. 40, cod poștal -, jud. B, domiciliată în O,-, - 9,. 21, cod poștal -, jud. B, toți domiciliați în O,-, cod poștal -, jud. B și intimații pârâți domiciliată în O,-, - 47,. 30, cod poștal -, jud. și domiciliat în O,-, - 47,. 30, cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.447/A din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1260/D din 20 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții pârâți -lipsă, -personal, -lipsă, -lipsă, reprezentanta lor, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.30 din 6.05.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Avocat și pentru intimații reclamanți -personal, -lipsă, -personal, -personal, -ambii lipsă, și - ambii personal, -toți lipsă, prin reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.10 din 25.02.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimații pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți depune la dosar copii xerox ale unei acțiuni civile cu nr-, a unei acțiuni civile formulată de, fără număr, o unei cereri de repunere pe rol formulată în dosar nr-, a unei acțiuni civile promovată de, fără număr, copia xerox a unei evaluări a lucrărilor de investiții executate la imobil și xerocopia adresei nr.12/17.12.2007, înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului intimaților reclamanți.
Reprezentantul intimaților reclamanți, depune la dosar în xerocopie înscrisuri prin care confirmă că a fost plătit impozitul pe ultimii 4 ani, prezintă spre vedere fotografii din care rezultă starea precare a imobilului din litigiu, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului lor și în consecință respingerea acțiunii de evacuare a recurenților din apartamentele pe care le dețin în O,-, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că a depus mai multe acțiuni, prin care a solicitat drepturi bănești pentru investițiile făcute la imobil. Arată totodată că, instanța de apel nu a analizat cererea pârâților de recunoaștere a dreptului lor de retenție, aplicându-se greșit legea, au făcut investiții în construcții, încălzire centrală și lucrări de instalații electrice, expertul a calculat și uzura reală a acestor lucrări și a reținut suma de 410.715.246 lei, ca fiind valoarea cu care au mărit prin ele valoarea imobilului, au depus la dosar expertiza tehnică extrajudiciară, efectuată de evaluator anevar, din care reiese că au făcut investiții în valoare de 586.736.066 lei, însă pe tot parcursul judecării cauzei, în fond sau apel, nu au fost contestate lucrările efectuate de ei, ci aceștia au susținut că nu voiesc s plăti investițiile, astfel, văzând că nu se contestă lucrările, au considerat că pot opune pe cale de excepție dreptul la retenție,potrivit practicii în materie, solicitând redeschiderea cauzei, însă refuzul primei instanțe i-a determinat a introduce acțiune pentru a se constata dreptul lor de a solicita reclamanților plata acestor investiții, care au dus la creșterea valorii imobilului, constatându-se o îmbogățire fără just temei; nu au mai făcut investiții după anularea dreptului lor de proprietate, deci nu poate fi anulat pentru recurenți și acest drept de retenție și de altfel, chiar dacă din afară imobilul nu arată întreținut, în interior a fost pus la punct.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanța nr.8/25.02.2009 depusă la dosar. În concluzie precizează că criticile aduse hotărârilor instanței de fond și apel, nu au nici un suport legal și nici temeinic, intimații fiind proprietari ai imobilului din litigiu printr-o hotărâre judecătorească și irevocabilă, prin care s-a dispus atât nulitatea trecerii în proprietatea statului a acestui imobil, cât și nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare a recurenților chiriași.Mai mult decât atât menționează că, pârâții nu au formulat cerere reconvențională în fața primei instanțe prin care să solicite despăgubiri pentru investițiile pe care le-u făcut la imobil, nu au precizat nici valoarea acestora, de altfel, părțile recurente au formulat o acțiune în despăgubiri, dosar ce în prezent este suspendat, iar pe de altă parte despăgubirile nu trebuie să le plătească reclamanții, în condițiile în care Legea nr.10/2001 stipulează că pentru investițiile efectuate, cheltuielile vor fi suportate din fondurile statului. Arată totodată că, nu este normal că ei în calitate de foști proprietari să nu poată intra în posesia faptică a acestui imobil, care a trecut abuziv la stat în 1950, iar de altfel menționează că în imobil mai locuiește doar.
În replică, reprezentanta recurenților pârâți, precizează că recurenții au avut contracte de închiriere, locuiesc în imobil, însă sunt plecați la muncă, iar Legea nr.10/2001 a prevăzut această obligație la Cap.VII.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sent. civ. nr. 1260/2007 Judec. Oar espins excepția invocată de pârâți privind recunoașterea în favoarea lor a unui drept de retenție asupra imobilului din litigiu si a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, si in contradictoriu cu paratii, și, a dispus evacuarea pârâților din apartamentele pe care le dețin în imobilul situat în O,-, înscris în CF 10881 O, nr. top. 6228/15 și 97/6, în natură casă colectivă compusă din cinci apartamente și teren aferent, obligând pârâții în solidar, să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.010,3 RON.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut că reclamanții sunt descendenții proprietarului tabular, decedat la data de 09.01.1957, iar prin decizii civile irevocabile s-a constatat aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 privind trecerea imobilului în proprietatea statului, s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții din prezenta cauză și restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea lui. Ca urmare a anulării contractelor de vânzare-cumpărare, pârâții dețin în prezent fără vreun titlu legitim apartamentele nr. 1, 2, 5 și 5A din imobilul situat în O,-.
S-a retinut ca fiind un drept real absolut, exclusiv, deplin, perpetuu și individual, dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul său a prerogativelor posesiei, folosinței și dispoziției și îi corespunde obligația corelativă a tuturor celorlalți de a se abține de la orice act sau faptă prin care s-ar aduce atingere atributelor dreptului proprietarului. Proprietatea presupune prerogativa titularului dreptului de a avea stăpânirea materială a bunului și de a întrebuința bunul, după natura acestuia fiind inadmisibil ca alte persoane, fără vreun titlu legitim să-l împiedice în exercitarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât termenul de 5 ani prevăzut de art. 1 din OUG nr. 40/1999 a expirat în luna aprilie 2004.
Excepția invocată de pârâți privind recunoașterea în favoarea lor a unui drept de retenție asupra imobilului, a fost respinsă de prima instanta ca nelegală și neîntemeiată intrucat condiția esențială spre a putea fi invocat dreptul de retenție este acea că datoria pe care deținătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuit de acesta.
A apreciat instanta de fond că, fiind o garanție reală chiar imperfectă, dreptul de retenție presupune în primul rând existența unui drept de creanță pe care să o garanteze iar in speta pârâții nu au înțeles să valorifice împotriva reclamanților un eventual drept de creanță.
Împotriva acestei hotarari au formulat apel paratii, si.
Prin apelul formulat paratii, si au solicitat admiterea apelului, desfiintarea sent. civ. 1260/2007 cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se putea solutiona actiunea in evacuare si in lumina dreptului lor legitim de a fi despagubiti pentru investitiile facute in imobilul asupra caruia sunt proprietari reclamantii.
Prin apelul formulat paratul a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in parte a sent. civ. 1260/2007 in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii sale procesual pasive si respingerii actiunii in ceea ce-l priveste.
Prin decizia civilă nr.447/A din 22 septembrie 2008, Tribunalul Bihora respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de apelantul.
Au fost respinse ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții, și în contradictoriu cu intimații, ambii ori ai defunctului, și, și, împotriva sentinței civile nr. 1260 din 20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimaților de rândul 1-11.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, conform copiei colii nr. 10881 O imobilul cu nr. top. 6228/15 si 97/6 a constituit proprietatea antecesorului reclamantului si fost a trecut în proprietatea Statului Român.
După apariția Legii nr. 112/1995, Statul R, prin unitatea specializata RAGCL Oai ncheiat cu paratii-apelanti, si, chiriași a apartamentelor imobil, contracte de vânzare cumpărare ale acestor apartamente.
S-a mai reținut de instanța de apel că, urmare a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanți, prin decizia civilă nr. 797/A/2004 a Curții de APEL ORADEA, irevocabilă, s-a constatat că imobilul in litigiu a fost trecut abuziv in proprietatea Statului Român si s-a dispus repunerea in situația anterioara de CF in favoarea antecesorului reclamanților, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare incheiat intre RAGCL O si paratii, si, retinandu-se ca la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, părțile au fost de rea-credință.
Astfel, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu în favoarea antecesorului reclamanților și a anulării titlului de proprietate al pârâților, s-a reținut că aceștia ocupă apartamentele fără un titlu valabil, inclusiv pârâtul, deși acesta figurează cu domiciliul legal intr-un alt imobil, în consecință, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia ca fiind neîntemeiată. Referitor la pârâtul apelant, acesta nu a făcut dovada ca locuiește efectiv la o alta adresa si nu in imobilul din care s-a dispus evacuarea sa și de altfel, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 15.09.2008, apelantul nu locuiește la adresa de domiciliu.
Cum prorogarea legala a contractelor de închiriere in temeiul OG nr. 40/1999 a expirat la 8 aprilie 2004, s-a reținut de tribunal că apelanții nu mai pot obține vreun titlu legal asupra imobilului in litigiu, astfel ca in mod corect a dispus prima instanță evacuarea pârâților din imobil.
Referitor la cererea formulată de apelantii- parati privind recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului,s-a apreciat de instanța de apel că această cerere a fost respinsă in mod întemeiat, deoarece la data la care s-a pronunțat sent. civ. nr. 1207/2007 pârâții nu au formulat cerere reconvențională pentru stabilirea si obligarea reclamanților la plata investițiilor efectuate la imobil, o acțiune cu acest obiect fiind formulata după pronunțarea sentinței apelate.
In baza art. 274. pr. civ. apelanții fiind in culpa procesuală au fost obligați sa plătească intimaților de rând 1-1 suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocațial).
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs apelanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, respingerea acțiunii de evacuare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu a fost analizată cererea de recunoaștere a dreptului de retenție, au făcut investiții de peste 586.736.066 lei, încălzire, construcții, instalații electrice, expertul calculând și uzura, a reținut o sumă de 410.715.246 lei cu care s-a mărit valoarea imobilului, lucrări ce nu au fost contestate ci s-a arătat de intimați că nu voiesc a le plăti.
Văzând că nu se contestă lucrările, au considerat co pot opune pe cale de excepție dreptul de retenție, conform Deciziilor civile nr.2462/2005, 484/2003, 1540/2003, 2319/2003 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând redeschiderea cauzei.
Ca urmare a refuzului instanței, au introdus o acțiune pentru constatarea dreptului și obligarea intimaților la plata investițiilor pe baza îmbogățirii fără just temei -dosar nr-, investiții făcute anterior anulării dreptului lor de proprietate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.312, 304 pct.9 Cod procedură civilă, art.1794, art.1694, art.1445, art.1444, art.508 Cod civil, art.482, art.494 alin.1,3 din Legea nr.10/2001.
Intimații reclamanți, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimații reclamanți sunt descendenți ai fostului proprietar tabular al imobilului în litigiu -, imobil având nr.top.6228/15 și 97/6 în natură casă compusă din 5 apartamente și teren aferent, localitatea O,-. Acest imobil a fost preluat de Statul Român, în baza Decretului nr.92/1950, preluare ce s-a constatat că a fost abuzivă, prin decizia civilă nr.456/2006 a Curții de APEL ORADEA, contractele de vânzare-cumpărare prin care Statul Român înstrăinează apartamentele fiind anulate, astfel că, în mod corect instanțele au reținut că recurenții nu mai dețin un titlu legitim pentru a mai locui în clădire.
Aspectele invocate mai sus, nu au fost contestate de către recurenți ci doar faptul că nu s-a analizat cererea prin care au invocat existența în favoarea lor a unui drept de retenție constând în contravaloarea investițiilor efectuate la imobil pe durata valabilității titlului lor de proprietate.
Dreptul de retenție este un drept real ce conferă creditorului, în același timp debitor al obligației de restituire sau predare a bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa, de a refuza restituirea lui până când îi va fi plătită datoria ce s-a născut în sarcina sa în legătură cu lucrul respectiv.
Având un caracter de drept real imperfect, dreptul de retenție conferă retentorului doar o simplă detenție precară și nu posesia lucrului, mai mult, acesta presupune existența unui drept de creanță pe care să o garanteze, ori, în speță, nu s-a solicitat și nici nu există stabilit un drept de creanță pe care acest drept de retenție să o garanteze.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților, suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de, împotriva deciziei civile nr.447/A din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, să plătească părții intimate, -suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:11.05.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:14.05.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
