Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în S,-,.2, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 700/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, sector 1, Intrarea, nr.5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-reclamante să depună la dosar dovada trimiterii prin fax a delegației de reprezentare și pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în S,-,.2, jud.
În motivarea cererii reclamanta a precizat că prin sentința civilă nr.1084/1999 pronunțată de Judecătoria Sinaia, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă și pusă în executare prin procesul verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc de pe lângă Judecătoria Sinaia din data de 21.09.2000, a redobândit imobilul situat în S,-, jud. P, în care se află și apartamentul ocupat de pârât.
A mai arătat reclamanta că prin sentința civilă nr.995/2002 pronunțată de Judecătoria Sinaia, hotărâre definitivă și irevocabilă, și au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în S,-,.2, județul P, că a pășit la executarea silită, formându-se astfel dosarul de executare nr.236/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc, însă și
au formulat contestație la executare și contestație la titlu, soluționate prin sentința civilă nr. 563/2005 a Judecătoriei Sinaia, ce a rămas definitivă și irevocabilă.
La data de 26 iulie 2007, reclamanta a arătat că, atunci când executorul judecătoresc s-a deplasat la imobil în vederea continuării executării silite a sentinței civile nr.995/2002 acesta a încheiat un proces verbal în care a menționat că în apartament a fost găsit și G, care figura având acolo domiciliul, astfel că s-a judecat și cu acesta, fiind pronunțată sentința civilă nr.1064/20.10.-, iar în momentul în care executorul judecătoresc a dorit să continue executarea hotărârilor față de, și G, aceștia au prezentat un contract de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice S sub nr.1011/8.02.2007 pentru întreg apartamentul, pe numele pârâtului.
A precizat reclamanta că este adevărata proprietară a imobilului iar pârâtul nu a încheiat cu aceasta un contract de locațiune, astfel că nu are vreun drept locativ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere că între acesta și reclamantă nu a existat și nu există vreun raport contractual, iar în ipoteza în care se trece peste această excepție solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.590/6.06.2007 Judecătoria Sinaiaa admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în orașul S,-,.2, jud.P, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut referitor la contractul de închiriere încheiat între pârâtul și pârâtul, înregistrat la S sub nr.1011/8.02.2007 privind spațiul pe care l-ar deține în imobilul situat în S,-,.2, jud. P, în baza contractului nr.1269-N/25.08.1997 este lipsit de eficiență juridică constituind un titlu locativ ce ar putea fi opus reclamantei și care ar putea să-i legitimeze pârâtului dreptul de a locui în imobilul acesteia.
În baza dispozițiilor art.480 cod civil și art.274 pr.civilă pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul a arătat că a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, cu motivarea că deține un contract de închiriere pentru spațiul situat în S,-,.2, jud.P, cu numiții și, care la rândul lor dețin acest spațiu în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1267-N/25.08.1997.
A mai arătat apelantul că susținerea instanței că în ceea ce privește contractul de închiriere acesta este caduc, nu poate fi primită pentru considerentul că a fi caduc un act juridic înseamnă a nu avea eficiență juridică, fapt determinat de un eveniment independent de voință sau culpa părților care survine după încheierea valabilă a actului și care împiedică în mod în mod obiectiv producerea efectelor sale.
Apelantul a susținut că în momentul în care intimata a solicitat retrocedarea imobilului aceasta știa de existența contractului și era firesc să ceară anularea în contradictoriu cu SC SA, care a încheiat actul cu familia, aceasta
fiind clar o dobânditoare de bună credință, iar faptul că intimata deține o sentință civilă care îi atestă un drept de proprietate nu poate duce la ideea că un alt titlu de proprietate este caduc.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, având în vedere că este adevărata proprietară a apartamentului, iar pârâtul nu a încheiat un contract de închiriere cu adevăratul proprietar, între ea și apelantul pârât neexistând nici un raport juridic.
Prin decizia civilă nr.700/20.11.2007 Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de apelantul-pârât, obligându-l să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că numitul a încheiat un contract de închiriere cu apelantul-pârât la data de 1.02.2007 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice S sub nr. 1011/8.02.2007 pentru imobilul situat în S,-,.2, județul
A mai reținut tribunalul că deși acesta a deținut imobilul, pe care l-a închiriat apelantului-pârât în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1269-N/25.08.1997, prin sentința civilă nr.995/7.10.2002 a Judecătoriei Sinaiaa fost admisă acțiunea în revendicare promovată de intimata-reclamantă împotriva numiților și, care au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în S,-,.2, județul P, fiind respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
A apreciat instanța de apel că în mod corect instanța de fond a reținut că este lipsit de eficiență juridică contractul de închiriere încheiat între și apelantul pârât.
Concluzionând, tribunalul a reținut că pentru a fi valabil contractul de închiriere înregistrat sub nr.1011/8.02.2007, era necesar ca acesta să fi fost încheiat între apelantul-pârât și intimata-reclamantă în calitatea sa de proprietar al imobilului situat în S,-,.2, județul
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, înregistrat la această instanță sub nr-, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 7 pr.civilă, arătând că decizia pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurentul pârât motivează că instanțele, în loc să cerceteze existența și valabilitatea titlului locativ al chiriașului, a cercetat titlul de proprietate al locatorului. Instanța de apel, ar fi trebuit să nu se rezume la a face aplicarea art.480 Cod civil, ci ar fi trebuit să cerceteze sub toate aspectele valabilitatea titlului locativ și aplicarea prezumției de bună-credință, potrivit art.1899 alin.(2) Cod civil.
Mai arată recurentul că buna sa credință rezultă din următoarele a încheiat cu și contractul de închiriere înregistrat la S sub nr. 1011/8.02.2002, în cartea funciară nu era notată nici un fel de acțiune care să pună în discuție valabilitatea titlului locatorului, la data încheierii contractului de închiriere locatorul a prezentat titlu de proprietate, chiriașului nefiindu-i opozabilă nici una din hotărârile judecătorești depuse în probațiune de către intimata-reclamantă.
Pe de altă parte, materia contractului de locațiune este guvernată de principii de drept, respectiv teoria proprietarului aparent, în discuție fiind o evacuare și nu oi acțiune în revendicare.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, în sensul că decizia pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, nerăspunzând la criticile din apel.
Astfel, instanța de apel a reținut că fiind respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, în mod corect instanța de fond a reținut că este lipsit de eficiență juridică contractul de închiriere.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise, solicitând în esență respingerea recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs, acesta este nefondat, deoarece instanțele au cercetat valabilitatea titlului locativ al chiriașului, motivând că în revendicare s-a dat eficiență titlului reclamantei, iar antecontractul de închiriere încheiat ulterior între și pârâtul, la data de 1.02.2007 este lipsit de eficiență juridică.
B credință invocată de recurent nu se raportează numai la chiriaș ci și la proprietar, contractul fiind semnat de ambele părți, iar în cazul de față nu se poate pune problema bunei credințe a familiei.
Astfel, prin sentința civilă nr.995/7.12.2002 a Judecătoriei Sinaia numiții și au fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie apartamentul situat în orașul S,-, etajul 2.
Cu privire la al doilea motiv de recurs și acesta este nefondat, instanța de apel motivând clar și nu superficial că la data încheierii contractului de închiriere, familia nu mai era proprietara imobilului. Ca atare, aceasta nu mai avea calitatea să încheie contracte de închiriere, aspect bine reținut și motivat de către instanțe.
Văzând și dispozițiile art.312(1) Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în S,-,.2, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 700/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, sector 1, Intrarea, nr.5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.RD; Tehnored.VM
2 ex/01.02.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
,
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
