Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(729/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 938
Ședința publică din 1.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți, și împotriva deciziei civile nr. 69 din 16.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru evacuare.
La apelul nominal se prezintă recurenții pârâți și, asistați de avocatul (desemnat din oficiu), în baza împuternicirii nr. 270/2009 eliberate de Baroul București și numitul -, în calitate de mandatar al intimatei reclamante; lipsesc recurenții pârâți, și.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Curtea dispune rectificarea încheierii de ședință de la termenul anterior, în sensul că mandatarul intimatei reclamante îi reprezintă acesteia interesele în baza procurii autentificate aflată la fila 106 din dosarul de apel, iar nu în baza celei aflate la fila 8 din același dosar.
Mandatarul intimatei prezintă instanței originalul procurii.
În continuare, Curtea pune în discuție teza probatorie ce se dorește a se dovedi prin administrarea probei testimoniale, cerută de pârâți în apel.
Avocatul recurenților arată că aceștia pot aduce martori care știu despre înțelegerea încheiată între părți, respectiv convenția privitoare la ocuparea imobilului în litigiu, de către pârâți, fără un contract de închiriere.
Mandatarul intimatei arată că în prezent s-a finalizat executarea hotărârii, că pârâții au fost evacuați din imobilul aflat în litigiu, de unde și-au luat și bunurile ce le aparțin. Depune la dosar copii certificate pentru conformitate de pe sentința civilă nr. 1919/2008, procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 5.05.2009, precum și de pe procesul verbal de predare primire a bunurilor, încheiat la 10.05.2009, un exemplar al acestor înscrisuri comunicându-se părții adverse.
Recurenții prezenți confirmă faptul că au fost evacuați forțat, iar avocatul acestora arată că nu trebuia ca pârâții să fie evacuați până la expirarea termenului convenit cu intimata reclamantă.
Cu privire la actele depuse la dosar de partea adversă, arată că nu se opune la administrarea acestora.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitată de intimata reclamantă, Curtea constată că aceasta este întemeiată și, în conformitate cu prevederile art. 305 din Codul d e Procedură Civilă administrează această probă, înscrisurile fiind comunicate și părții adverse.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea altor probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Susține că prima instanță a cercetat fondul pricinii fără a ține seama de faptul că numitul - nu avea calitate de mandatar special pentru dosarul de față, în sensul art. 67 din Codul d e Procedură Civilă.
În apel s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 7.11.2008, astfel că, ulterior, s-a depus la dosar procură specială, autentificată, însă aceasta era datată 26.11.2008 (fila 106 din dosar).
În al doilea rând, critică hotărârea recurată pentru faptul că instanța de apel nu a făcut o corectă cercetare judecătorească, nefiind administrate probe prin care pârâții puteau proba faptul că au locuit în spațiul aflat în litigiu nestingheriți, timp de 10 ani, în baza unei convenții. În acest sens, arată că martorii pe care pârâții doreau să-i audieze instanța puteau dovedi situația respectivă, cunoscută lor.
De altfel, instanța nici nu a pus în discuție cererile de probe.
Solicită, de asemenea, ca instanța de recurs să se pronunțe și cu privire la onorariul din oficiu.
La solicitarea instanței, recurenții și arată că, la data dezbaterilor în fond asupra apelului, 9 ianuarie 2009, era desemnat un avocat din oficiu, însă acesta nu s-a prezentat, fiind plecat din țară.
Mandatarul intimatei reclamante pune scurte concluzii, în raport de dispozițiile art. 68 din Codul d e Procedură Civilă, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar note de concluzii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții, și lonut, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, - 10,. A, etaj 2, sector 3, pe care îl ocupă fără titlu și obligarea acestora la plata cotelor restante de întreținere în sumă de 7.026,82 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2008, instanța a admis excepția netimbrării capătului de cerere în pretenții, a respins pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale active ca rămasă fără obiect și a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1919/25.02.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta; a dispus evacuarea pârâților, si din imobilul situat în B,-, - 10, se. A, etaj 2,. 5, sector 3; a anulat, ca netimbrată, cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 7.026,82 lei cu titlu de cote de întreținere restante și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 810,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că reclamanta este proprietara imobilului situat în B,-, - 10,. A, etaj 2,. 5, sector 3, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1609/17.05.2006 de. Dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat în Cartea Funciară prin încheierea nr. 12774/18.05.2006, devenind opozabilerga omnes.
Pe de altă parte, prin ordonanța de adjudecare, definitivă prin sentința civilă nr. 2866/02.04.2001, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 12761/1999, pârâții și au pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în favoarea adjudecatarei (autoarea reclamantei). Față de această situație, prin sentința civilă nr. 5940/26.06.2002, irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului (filele 7077), a fost admisă acțiunea numitei și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul adjudecat pentru lipsa oricărui titlu locativ.
Față de această situație, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei (noul proprietar al imobilului) este întemeiată, pârâții nejustificând vreun titlu locativ pentru folosința imobilului și pentru a împiedica proprietarul să exercite toate atributele dreptului de proprietate (printre care și folosința), în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod civil.
Prima instanță nu a reținut susținerile pârâților în sensul că acțiunea este neîntemeiata față de temeiul de drept invocat - art. 1436 Cod civil, întrucât instanța este ținută de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată (situația de fapt calificată juridic), în speță evacuare pentru lipsa titlului locativ, iar nu de textul de lege indicat de parte.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 22.04.2008, au declarat apel apelanții-pârâți, -, - și, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la 17.05.2008.
Prin decizia civilă nr. 69A/16.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți Mari, -, - și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că titlului de proprietate al intimatei-reclamante nu îi poate fi pus de către apelanții-pârâți niciun titlu locativ, întrucât prin ordonanța de adjudecare definitivă prin sentința civilă nr. 2866/02.04.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 12761/1999, apelanții-pârâți și au pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil în favoarea adjudecatarei, autoarea reclamantei.
Ca urmare, prima instanță a constatat justificat ca fiind incidente în cauză prevederile art. 480 Cod civil, conform cărora titularul dreptului de proprietate se poate bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, inclusiv de prerogativa folosinței nemijlocite a acestuia, capătul de cerere privind evacuarea apelanților-pârâți fiind astfel întemeiat.
Din motivarea apelului nu se desprind argumente în combaterea celor statuate de către prima instanță, situația medicală a apelanților-pârâți și la momentul dobândirii de către intimata-reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului ocupat de către apelanții-pârâți neavând relevanță în cauză.
De asemenea, reprezentarea în proces a intimatei-reclamante de către mandatarul s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 67 și urm. Cod procedură civilă, apelanții-pârâți neprobând susținerile conform cărora nu este proprietarul apartamentul în litigiu, ci mandatarul său în acest proces.
În ceea ce privește rezilierea de către intimata-reclamantă a contractului de furnizare a energiei electrice, aceasta este în egală măsură o împrejurare fără relevanță, prin raportare la calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 5 din B,-, - 10,. A,. 2, sectorul 3, dovedită de către parte, derularea prezentului proces neîmpiedicând desfășurarea relațiilor contractuale dintre proprietarul bunului și furnizorii de utilități.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 17.03.2009, au declarat recurs pârâții și, și, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la 30.03.2009.
În motivare, recurenții-pârâți au arătat că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9, în sensul că în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că prima instanță a stabilit în mod corect ca fiind incidente în cauză prevederile art. 480 Cod civil.
Astfel că, față de reținerile instanței, se impun următoarele precizări:
1. Instanța de fond a efectuat cercetarea judecătorească fără a ține cont de faptul că mandatarul nu avea calitatea de mandatar, conform art. 67 Cod procedură civilă. Pe cale de consecință, instanța de fond a administrat întregul probatoriu prin intermediul unei persoane care nu avea nicio calitate procesuală, aceasta neavând dreptul nici de a solicita probe, nici de a răspunde la interogatoriu și nici nu putea pune concluzii pe fondul cauzei.
2. Instanța de apel, așa cum rezultă și din practicaua deciziei civile nr. 69/16.01.2009, a expus ce s-a pus în discuție la fiecare termen de judecată, fără a pune vreodată în discuția părților probele ce urmează a fi administrate. Astfel că nici instanța de apel nu a făcut o cercetare judecătorească corectă în calea de atac, limitându-se doar la admiterea cererii de asistență juridică prin încheierea de ședință din data de 05.09.2008, calificând drept apel calea de atac exercitată împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, prin încheierea de ședință din 10.10.2008, iar în ședința publică din 05.12.2008 reprezentantul a depus la dosar procura autentificată sub nr.2253/26.11.2008, fără a pune în discuția părților probatoriul.
Totodată, nici temeiul de drept invocat de către reclamanți și anume art. 1436 Cod civil, care se referă la "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare", nu se poate aplica în prezenta speță, deoarece între părți nu s-a încheiat niciun contract de închiriere.
Recurenții-pârâți și-au întemeiat recursul în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la prima critică formulată de către recurenții pârâți, Curtea constată, sub un prim aspect, că reclamanta a fost reprezentată în primă instanță de mandatarul - în baza procurii autentificate sub nr. 1611/17.05.2006 de notar public. În cuprinsul acestei procuri, reclamanta a arătat că îl împuternicește pe mandatar să o reprezinte "în fața organelor puterii administrative, în fața organelor judecătorești de orice grad -" în vederea susținerilor intereselor sale de orice natură în legătură cu apartamentul nr. 5, situat în B,-, -10,. A,. 2, sector 3". De asemenea, a menționat că mandatarul "va putea intenta orice acțiune judecătorească, uzând de orice cale de atac, putând face și executarea silită a unor hotărâri judecătorești rămase definitive, pronunțate în legătură cu drepturile mele patrimoniale în special de locațiune".
Reprezentarea convențională judiciară în cazul persoanelor fizice ia naștere prin acordul părților, în baza unui contract de mandat, reglementat, în principiu, de dispozițiile art. 1552-1592 Cod civ. și normele de procedură specifice din art. 67-75.pr.civ.
Potrivit art. 67 alin. 2.pr.civ, mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant "numai dacă acest drept i-a fost dat anume", aceasta însemnând, de regulă, că în cuprinsul contractului este necesară și obligatorie inserarea consimțământului mandantului ce a fi reprezentat în judecată de mandatar.
Prin interpretarea literal-gramaticală a acestui text de lege, caracterul special al mandatului este dat de împrejurarea că se refera în mod expres la exercițiul dreptului de chemare în judecată.
Prin urmare, legea nu impune ca specialitatea mandatului să meargă până la indicarea obiectului cererilor de chemare în judecată ce pot fi introduse sau a părților în contradictoriu cu care pot fi formulate, aceasta și întrucât chemarea în judecată nu este considerată, în principiu, un act de dispoziție.
În aceste condiții, dat fiind că prin procura depusă la dosar în fața primei instanțe reclamanta l-a împuternicit pe mandatar să introducă orice acțiune civilă în legătură cu imobilul în litigiu, nu poate fi reținută încălcarea de către prima instanță a vreunei dispoziții procedurale.
Mai mult decât atât, referirea la orice acțiune privind dreptul de folosință a apartamentului indică expres posibilitatea formulării de către mandatar în numele său a unui cereri de chemare în judecată pentru evacuare, iar caracterul special al mandatului nu poate merge mai departe până la depunerea acțiunii, moment după care aceasta poate fi identificată prin numărul de dosar primit.
De altfel, prin procura autentificată sub nr. 2253/26.11.2008 de notar public, depusă în fața instanței de apel, reclamanta l-a împuternicit pe mandatarul - să o reprezinte, cu puteri depline, între altele, în dosarul nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Întrucât la data autentificării procurii dosarul nu se mai afla pe rolul instanței respective, ci în fața Tribunalului București, manifestarea acesteia de voință trebuie interpretată în sensul unei ratificări a cererii înregistrate la 12.07.2007, iar ratificarea produce efecte retroactive, astfel cum rezultă din prevederile art. 1546 alin. 2 Cod civ.
Prin urmare, tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii înlăturând acest motiv de apel.
2. În schimb, cel de-a doua critică adusă hotărârii atacate este fondată.
Din cuprinsul încheierilor întocmite la termenele la care dosarul s-a aflat în faza apelului, nu rezultă că Tribunalul s-ar fi pronunțat asupra dovezilor invocate de către apelanții pârâți în susținerea apelului. Proba solicitată de către aceștia, prin memoriul înregistrat la 22.05.2008, era cea testimonială, iar teza probatorie a fost indicată în asemenea condiții abia în recurs, la termenul din 1.06.2009. Astfel, recurenții pârâți au arătat că pot aduce martori care știu despre o înțelegere încheiată între părți, respectiv convenția privitoare la ocuparea imobilului în litigiu fără un contract de închiriere.
Împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui mijloc de probă constituie o încălcare a dispozițiilor art. 298.pr.civ. rap. la art. 167-168.pr.civ.
În același timp, ea constituie și o nesocotire a dreptului apelanților la un proces echitabil, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și într-o hotărâre recentă, din 3 martie 2009, pronunțată în cauzaBăcanu și "R" contra României.
Astfel, instanța europeană a arătat că: "regulile de admisibilitate a probelor sunt reglementate în primul rând de dispozițiile de drept interne și este în principiu în competența instanțelor naționale aprecierea îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de acestea. Misiunea Curții conferită de către Convenție constă în aceea de a verifica dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul de administrare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil. Curtea reamintește și că art. 6 alin. 3 lit. d din Convenție lasă, de asemenea în principiu, instanțelor naționale posibilitatea aprecierii asupra utilității probei testimoniale". Cu toate acestea, Curtea a constat încălcarea art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu atât față de numeroasele mijloace de probă respinse, cât mai ales din cauza argumentelor lapidare și stereotipe folosite de către instanțe pentru a justifica refuzul administrării lor.
Cu atât mai mult, nepronunțarea asupra unui mijloc de probă constituie o încălcare a drepturilor apelanților.
Instanța de control judiciar mai constată, în aplicarea art. 306 alin. 3.pr.civ. și faptul că, întrucât tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute de sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.pr.civ. critica formulată se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5.pr.civ. iar nu în cele ale art. 304 pct. 9.pr.civ. care au un caracter subsidiar.
Față de aceste considerente, reținând că prin hotărârea dată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și că prin modul cum a procedat a pricinuit părților o vătămare care nu se poate înlătura altfel, instanța de recurs neputându-se pronunța asupra probei testimoniale în cauza de față în această fază procesuală întrucât implică punerea ei în discuție în mod distinct pentru a se stabili poziția părții adverse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Sub un alt aspect, prin încheierea din 4.05.2009, Curtea a admis cererea de asistență juridică prin avocat formulată de recurenții pârâți și, în condițiile art. 6 lit. a și art. 23 din nr.OUG 51/2008.
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit. c din nr.OUG 51/2008 și având în vedere art. 2 alin. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, intervenit în anul 2008 între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, Curtea va stabili cuantumul onorariului avocatului la 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți și, și împotriva deciziei civile nr. 69A/16.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Stabilește cuantumul onorariului avocatului din oficiu desemnat - în sumă de 200 lei RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Tehnodact.,
2 ex./13.07.2009
- Secția a IV-a Civ. -;;
Jud. Sectorului 3. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
