Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 95/2010 -
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Viorel Pantea | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 698/LM din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatului contestator - prezent personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.48/25.11.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța dispune Dosarului cu nr-, cu termen de judecată astăzi, dosar care vizează recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Tribunalul Bihor și care privește aceeași decizie atacată și în cauza de față la prezentul dosar.
Reprezentanta intimatului contestator arată că nu solicită alte probe.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 698/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, județul B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 81383/07.07.2008, emisă de intimată, pe seama contestatorului și intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 22 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 08.01.2006, sens în care s-a dispus emiterea o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 81383/30.11.1982 (fila 24 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. 81383/08.12.2004 (fila 8 dosar).
Tribunalul a constatat că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2005.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art.2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000. Or, contestatorul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1990 fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
Instanța de fond a constat că nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii nr.19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii nr.19/2000. Dacă s-ar aplica art.2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
Prin urmare, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr.19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform articolului 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Contestatorul a desfășurat 17 ani și 2 luni de activitate în condiții speciale de muncă, fiind miner în subteran, conform fișei de pensie (fila 25-28 dosar), prin urmare i se aplică dispozițiile cuprinse în art.20 al.1 lit. a din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 22 ani.
Așa fiind, contestatorului i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 22 ani.
Contestatorul desfășurând peste 17 ani în condiții speciale de muncă, i se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Prin urmare intimata a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 22 de ani, așa cum prevede art.14 din Legea nr.3/1977, astfel încât a încălcat dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000.
În ceea ce privește plata retroactivă a drepturilor bănești, instanța constată că potrivit art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani iar acest termen începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, conform art.7 din Decretul Lege nr.167/1958.
Dreptul la acțiune al contestatorului s-a născut de la data la care intimata a calculat drepturile bănești. Contestatorul a înregistrat prezenta acțiune la data de 08.01.2009 și prin urmare, contestatorul este îndreptățit să i se calculeze drepturile bănești pe ultimii 3 ani începând cu data de introducerii acțiunii.
Prin urmare contestatorului nu i se cuvin drepturile bănești pe perioada anterioară datei de 08.01.2006, deoarece aceste drepturi sunt prescrise conform art.3 din Decretul Lege nr.167/1958.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. a din Legea 19/2000, art.14 din Legea nr.3/1977 și art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, instanța de fond a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. 81383/07.07.2008, emisă de intimata, pe seama contestatorului, obligând intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 22 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 08.01.2006, sens în care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, in favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 pr. civilă, instanța de fond a constatat că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Prin încheierea din Camera de consiliu din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihora fost respinsă cererea formulată formulată de petenta Casa Județeană de Pensii B, cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civila nr. 698/LM/2009 pronunțată la data de 24.04.2009 în dosar nr- al Tribunalului Bihor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța a constatat că prin cererea introductivă de instanță contestatorul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B și a solicitat instanței recalcularea pensiei retroactiv, începând cu data de 01.07.2005.
Prin sentința civilă nr. 698/LM/2009, pronunțată la data de 24.04.2009, a cărei îndreptare de eroare materială se solicită, instanța a admis contestația petentului și a dispus anularea deciziei nr. 81383/07.07.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 22 ani, începând cu data de 08.01.2006.
Instanța a constatat că potrivit art. 129 al.6 pr.civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, neputând să acorde mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut.
Prin sentința a cărei îndreptare s-a solicitat, nu s-a făcut decât să se admită contestația formulată de așa cum a solicitat acesta prin cererea introductivă de instanță, judecătorii neputând acorda mai mult decât a solicitat petentul sau ceea ce el nu a solicitat.
Potrivit art. 281. pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri.
Prin urmare, instanța nu putea dispune îndreptarea erorii materiale solicitate de petentă, deoarece aceasta eroare nu există, instanța nu a acordat decât ceea ce a solicitat contestatorul.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 129 al.6 și art. 281 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 698/LM/2009 pronunțată la data de 24.04.2009, de Tribunalul Bihor, ca neîntemeiată.
Împotriva acestora a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel cu privire la criticile aduse Sentinței civile nr. 698/LM/2009 dată de Tribunalul Bihor se arată că instanța s-a aflat în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004, eronat apreciind aceasta faptul că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977, sub imperiul căruia contestatorul s-a pensionat.
Arată recurenta faptul că instanța a confundat stagiul de cotizare pe care Legea 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care apăreau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau doar în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Mai arată recurenta faptul că din moment ce s-a anulat decizia de pensionare 81383/07.07.2008, iar prin aceasta s-au stabilit drepturi începând cu data de 01.07.2007, instanța a dispus acordarea noilor drepturi începând cu data de 08.01.2006, în mod eronat, drepturile putând fi acordate doar începând cu data de 01.07.2007.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 23.06.2009, se arată că în mod eronat instanța a acordat noile drepturi începând cu data de 08.01.2006, din moment ce prin decizia anulată s-au stabilit drepturi începând cu data de 01.07.2007.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate instanța constată că acestea sunt nefondate, pentru cele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1982, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. 81383 emisă de Casa Județeană de Pensii
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I(II) de muncă o perioadă de 17 ani, 2 luni și 8 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de legea 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare prevăzut de art. 20 din Legea 19/2000, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea 19/2000 și nu cel prevăzut de legea 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că,într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor. (a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea 19/2000 (Legea 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2009 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 22 ani, în considerarea activității desfășurate în condiții speciale, activitate prevăzută la art. 20 lit. a din Legea 19/2000, realizând stagiul de cotizare necesar prevăzut de anexa 4 din Legea 19/2000, criticile recurentei axate pe nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate sunt nefondate.
Nefondată se constată a fi și critica referitoare la faptul că drepturile au fost acordate începând cu data de 08.01.2006.
Este adevărat faptul că prin decizia anulată s-au stabilit drepturi începând cu data de 01.07.2007, însă decizia nu a fost modificată în ceea ce privește recalcularea efectuată în baza acestei decizii, fiind modificat doar stagiul de cotizare, utilizat în procesul de recalculare.
Nefondate sunt și criticile aduse încheierii dată de Tribunalul Bihor în ședința din 23 iunie 2009, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din Sentința civilă nr. 698/LM/2009, corect reținând instanța faptul că nu ne aflăm în prezența vreunei erori materiale care să facă aplicabile dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Față de aceste aspecte, criticile recurentei fiind nefondate, urmează a respinge recursurile în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 698/LM din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime și a încheierii din data de 23 iunie 2009.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: /
redactat: judecător 29 ianuarie 2010
dactilografiat: 29 ianuarie 2010
4 exemplare
2 comunicări, azi, 29 ianuarie 2010:
1, domiciliat în localitatea, nr.1, județul B,
2. CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în municipiul O,-, județul
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Viorel Pantea
