Excepție de neconstituționalitate. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/CM
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de pârâta - SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii de ședință din 18.11.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, și, cu sediul procesual ales în C,-, -FR,.1, având ca obiect excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă - Membru Grup, avocat, conform împuternicirii avocațiale din 18.01.2010, depuse la dosarul cauzei, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul recurentei pârâte menționează că a intervenit o modificare în denumirea societății. Depune la dosarul cauzei înscrisuri pentru a dovedi că începând cu data de 01.01.2010 denumirea societății s-a schimbat din " " în " "
Totodată, apărătorul recurentei depune la dosarul cauzei concluzii scrise și precizează că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că soluția tribunalului este netemeinică și nelegală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La termenul din 21.10.2009, pârâta - GRUP Bar idicat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art.282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea 54/2003, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 al. 3, art. 9, art.16 alin.1 și 2, art.20 alin.1 și 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.1 și art.53 alin.1 și 2.
S-a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei și este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât de soluționarea acestei chestiuni depinde participarea la judecata cauzei a sindicatului la inițiativa unității angajatoare și nu la inițiativa reclamanților-salariați.
În analiza temeiurilor de neconstituționalitate, autorul excepției a arătat că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate reglementează dreptul organizațiilor sindicale de a fi părți în conflictele de muncă pentru apărarea drepturilor individuale ale salariaților.
Autorul excepției a arătat că prin consacrarea rolului sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi și a celor de interese, printr-o diferențiere de regim juridic ce este lipsită de suport practic, denotă o incoerență legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor și vatămă dreptul său la un proces echitabil.
Astfel, art. 28 alin.2 din Legea 54/2003 consacră dreptul sindicatului de a promova acțiuni pe cale principală și a de interveni în procesele începute de salariați, soluție diametral opusă celei din Codul muncii și Legea 168/1999 potrivit cu care sindicatul nu poate decât să- reprezinte pe salariați, cărora le aparține în exclusivitate inițiativa.
S-a susținut că aceste dispoziții legale criticate vin în contradicție cu principiul egalității în fața legii, sub aspectul inegalității dintre salariați și unitate, părți ale aceluiași litigiu de muncă.
Totodată, pârâta a susținut că textele legale atacate sunt neconstituționale pentru că vatămă dreptul său la apărare, ce include și dreptul procesual de a atrage în proces sindicatele ca participant la dialogul social ce a negociat numărul și întinderea drepturilor conferite salariaților prin contractele colective de muncă.
S-a arătat că temeiurile de neconstituționalitate invocate se fundamentează pe principiile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care trebuie să facă față dificultăților practice și juridice ivite în cadrul celor peste 20.000 de dosare având ca obiect drepturi salariale.
Autorul excepției a conchis în sensul că excepția de neconstituționalitate constituie singurul remediu efectiv de soluționare a conflictelor expuse, întrucât vătămarea rezultă din modalitatea în care au fost edictate normele legale, iar nu din aplicarea acestora.
Prin încheierea de ședință din 18.11.2009 Tribunalul Constanțaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art.282 din Codul muncii, art.73 din Legea 168/1999 și art.28 alin.2 din Legea 54/2003 ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Statuând asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate arătată, Tribunalul va reține - în considerarea prevederilor art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992 - că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit acestui text,,Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar al. 3 al art. 29 menționează că,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Textele nu au însă, nici o relevanță sub aspectul soluționării în fond a cauzei, în condițiile în care pârâta nu a solicitat introducerea în cauză a sindicatului din cadrul unității, iar nici una dintre dispozițiile enunțate nu prevede obligativitatea participării sindicatelor la judecata conflictelor de drepturi/interese.
Atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normelor în discuție cu dispozițiile constituționale, iar nu în punerea de acord a două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de un altul.
- Membru Grup a declarat recurs la data de 20.11.2009 împotriva încheierii de ședință din 18.11.2009pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Criticile aduse de recurentă au avut în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.47/1992: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orie fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Analizând textul legal citat rezultă că în speță sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, astfel:
În raportul juridic dedus judecății, invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor din Codul muncii, Legea nr.168/1999 și Legea sindicatelor nr.54/2003, cu privire la calitatea procesuală a sindicatelor, este imperios necesară pentru a putea dezlega prezentul litigiu.
De constituționalitatea sau neconstituționalitatea articolelor indicate mai sus, depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la inițiativa unității pârâte, și nu la inițiativa reclamanților - salariați. Așadar, articolele criticate pentru neconstituționalitate au legătură cu prezenta cauză.
Totodată sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.29 alin.(2) și (3) din legea nr.47/1992, respectiv excepția invocată privește dispoziții legale cuprinse în legi aflate în vigoare. Legea nr.53/2003, Legea nr.168/1999 și Legea nr.53/2003 și asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii unei asemenea excepții.
În concluzie, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, sesizarea Curții Constituționale se impunea anterior oricărei discuții în prezenta cauză, iar soluția tribunalului, care a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă este vădit nelegală.
Analizând încheierea recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 21 octombrie 2009, recurenta - SA - Membru Grup a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și 282 din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 și a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor.
În susținerea excepției de neconstituționalitate recurenta a învederat că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
A învederat că de neconstituționalitatea articolelor mai sus indicate depinde includerea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la inițiativa unității pârâte. Din această perspectivă, a învederat recurenta, că excepția invocată are legătură cu prezenta cauză.
Textele a căror neconstituționalitate s-a invocat sunt următoarele:
- art. 222 din Codul muncii, care dispune: "La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi";
- art. 282 Codul muncii, care prevede: "Pot fi pârâți în conflictele de muncă c) sindicatele și patronatele";
- art. 73 din Legea nr. 168/1999 dispune: "Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate ";
- art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 dispune: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul a de întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor".
S-a invocat încălcarea următoarelor dispoziții constituționale: art. 1 alin. 3, art. 9, art. 16 alin. 1 și 2, art. 20 alin. 1 și 2, art. 24 alin. 1, art. 40 alin. 1, art. 41 alin. 5, art. 53 alin. 1 și 2.
S-a arătat, totodată, că menținerea în activul legislativ, a art. nr. 222 și 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a art. 73 din legea nr. 168/1999 și a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 perpetuează incoerența legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor și rezolvarea conflictelor de drepturi și, în același timp, vatămă în esență drepturile recurentei la apărare și la un proces echitabil.
Articolul 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei
dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
(6) Dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor art. (1), (2) sau (3) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Instanța de recurs apreciază că excepția este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. 1 din legea nr. 47/1002, republicată.
În susținerea acestei opinii avem în vedere împrejurarea că textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Lipsa de legătură este determinată de împrejurarea că litigiul de față nu a fost promovat de către sindicat în numele membrilor săi, cererea de chemare în judecată fiind formulată de către reclamanți, personal și reprezentați de un avocat.
În atare condiții și o eventuală declarare a neconstituționalității dispozițiilor pe care le-am redat la începutul considerentelor nu ar atrage niciun fel de consecințe juridice cu privire la soluția pronunțată din perspectiva cadrului procesual și a părților din proces.
Excepția nu are legătură cu cauza nici din perspectiva evocată de recurentă referitoare la posibilitatea salariaților de a solicita obligarea angajatorului de a-și executa obligația unică corelativă drepturilor lor individuale câștigate prin semnarea de către sindicatele reprezentative a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate câtă vreme recurenta, în calitate de pârâtă în fața instanței de fond, nu a înțeles să-și formuleze o cerere de constatare a nulității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În această situație, evocarea distincției în ce privește calitatea sindicatelor în conflictele de drepturi și conflictele de interese este exterioară litigiului dedus judecății, astfel că sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea textelor de lege invocate nu ar avea nicio relevanță în ceea ce privește litigiul de față.
În consecință, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut încheierea recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta - SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii de ședință din 18.11.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, și, cu sediul procesual ales în C,-, -FR,.1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red. înch. jud. -/29.01.2010
gref. -
2 ex./29.01.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
