Expropriere. Speță. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2389/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.107
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1345 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru intimații pârâți Municipiul B prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B, lipsind apelantul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații pârâți, prin consilier juridic, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimații pârâți, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, la data de 19.03.2008, rec1amantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună retrocedarea imobilelor teren în suprafață de 252 mp și casa compusă din 4 camere și dependințe construită din cărămidă și acoperită cu tablă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinții săi - decedat la 15 martie 1981 și decedată la 29 noiembrie 1999, au cumpărat cu contractul autentic nr.29158 din 30 august 1941, transcris sub nr.- din aceeași dată un teren în suprafață de 252 mp.
Reclamantul mai arată că părinții săi au construit terenul respectiv, fără autorizație, pentru care au plătit impozit din anul 1952.
În urma decesului acestora, reclamantul a rămas singurul moștenitor, dovedind cu certificatul de moștenitor nr.1255 din 3 decembrie 1981 și certificatul de moștenitor din 6 martie 2000.
La data de 8 aprilie 1981 părinții săi au fost înștiințați că terenul și casa au fost expropriate conform Decretului nr.55/1981, pe locul respectiv urmând a se construi un cartier de blocuri.
De atunci și până în prezent nu s-a demolat nici casa și nici terenul nu a fost ocupat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.21 și 35 din Legea nr.33/1994, art.480 Cod civil.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare - cumpărare; proces - verbal nr.29158; planul de situație al lotului nr.97; certificatul de moștenitor nr.1255 din data de 3 decembrie 1981; certificat de calitate de moștenitor nr.6 din data de 6 martie 2000.
În ședința publică din data de 17.06.2008 tribunalul a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1345/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
S-a reținut că art.35 din Legea nr.33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr.10/2001 și dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză.
Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel apelantul, criticând următoarele:
- motivarea instanței de fond este sumară și chiar confuză;
- sentința civilă apelată nu are o bază legală, fiind rezultatul unor aprecieri eronate a probelor;
- dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu au fost abrogate.
În drept: art.282 - art.298 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Astfel, se retine că prin Decizia nr.53/04.06.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit cu putere obligatorie pentru instanțe în baza art.329 alin.3 Cod procedură civilă, că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
În conformitate cu art.35 din Legea nr.33/1994, "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat,. foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică".
Înalta Curte de și Justiție a apreciat ca dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu pot fi invocate în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă acestea sunt introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. După intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai în condițiile prevăzute în art.Il din Legea nr.10/2001.
Prin art.1 alin.(1) din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi", iar prin dispozițiile din alineatele următoare sunt reglementate măsurile reparatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Această reglementare cu caracter special din Legea nr.10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent. În această privință este de subliniat că art.11 alin.(1) din această lege mai prevede că "imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale", specificând că "dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare".
Dispozițiile din celelalte alineate ale art.11 și următoarele din Legea nr.10/2001 asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire și, respectiv, a măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi.
Ca urmare, câtă vreme Legea nr.10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr.33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr.10/2001, se constată că dispozițiile art. 35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
O atare interpretare este impusă și de reglementarea ce s-a dat prin art.6 alin.(2) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit căruia "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparații".
Din moment ce a fost adoptată Legea nr.10/2001, având tocmai caracterul special menționat, care reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se impune ca dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ca și în toate celelalte cazuri de preluate abuzivă de către stat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelantul - reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant, domiciliat în B,-,.58,.1,.8, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1345/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, ambii cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
2 ex./05.03.2009
TB-4 -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
