Expropriere. Speță. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 138/A/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamanta și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 295/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru apelanta reclamantă și avocat pentru apelanta pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare.
Avocat pentru apelanta pârâtă solicită în probațiune încuviințarea probei cu contraexpertiza, pe motiv că raportul de expertiză întocmit la instanța de fond pentru evaluarea imobilului expropriat a fost întocmit de către experți specializați în topografie, cadastru și geodezie, nu de către experți evaluatori așa cum prevăd disp. Legii 198/2004. Depune expertiză efectuată într-o altă cauză, privind un teren expropriat în același amplasament.
Avocat pentru apelanta reclamantă se opune probei cu contraexpertiza, învederând art. 25 din Legea 33/1994 prin care se stabilește modul în care se formează comisia de experți în cazul exproprierilor, experții având posibilitate de a-și exprima punctul de vedere în cazul în care apreciau că nu sunt în măsură să efectueze lucrarea. Consideră expertiza depusă de parte ca irelevantă și nu la obiect, întrucât șoseaua de centură a se întinde pe o lungime de cca. 5 km.
Reprezentantul parchetului se opune contraexpertizei în cauză.
Instanța deliberând, respinge cererea de efectuarea a unei contraexpertize de către experți evaluatori.
-//-
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, și rejudecând cauza stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamantei nu doar la valoarea terenului expropriat ci și față de prejudiciul adus acesteia pentru terenul neexpropriat.
Susține că prima instanță nemotivat a respins cererea de stabilire a despăgubirilor și pentru prejudiciul adus reclamantei pentru terenul rămas neexpropriat, invocând art. 26 din Legea 33/1994. Terenul rămas în proprietatea reclamantei și-a pierdut valoarea, făcând imposibilă valorificarea acestuia, experții stabilind cu certitudine că întregul teren este afectat. În mod greșit prima instanță a stabilit că acest prejudiciu trebuie plătit de către Compania Națională de Electricitate. În opinia sa, nu se poate face diferențiere între despăgubirile ce se acordă pentru terenul expropriat, și cele datorate pentru terenul neexpropriat afectat de rețele de transport electrice, în condițiile în care Statul român este beneficiar și titular al domeniului public. Invocă cauza Ruiz /Spania a CEDO.
Față de apelul părții, solicită respingerea acestuia.
Avocat pentru apelanta pârâtă solicită admiterea apelului promovat, schimbarea în tot a sentinței atacate,în principalrespingerea acțiunii introductive de instanță ca neîntemeiată, iarîn subsidiarrespingerea cererii de acordare a despăgubirilor mai mari decât cele acordate de expropriator.
Susține că despăgubirile acordate sunt nejustificate, reiterând aspectul potrivit căruia expertiza a fost întocmită de experți ce nu sunt în măsură să-și spună punctul de vedere legat de evaluarea unui imobil. În mod corect instanța a apreciat că pentru restul terenului neexpropriat, afectat de rețele electrice, cuantumul despăgubirilor se acordă de către Compania Națională de Electricitate potrivit Legii 13/2007 privind energia electrică, prin încheierea unei convenții între părți.
Solicită respingerea apelului promovat de reclamantă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a celor două apeluri promovate în cauză.
Hotărârea instanței de acordare a despăgubirilor a fost motivată în fapt și în drept, iar cu privire la prejudiciul conex, reclamanta îl poate obține de la Compania Națională de Electricitate prin acțiune separată.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată la 27.06.2007 sub nr.
-//-
- reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 27/2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ce privește întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor stabilite. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei cu titlu reconstituire conform Legii nr. 18/1991 din anul 2002. Întrucât traseul noii autostrăzi trece pe acest teren s-a dat o hotărâre de expropriere de care ea este nemulțumită întrucât prețul nu e stabilit la piața liberă, iar exproprierea nu vizează întreg terenul afectat de lucrări. Apoi se susține că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât nu există un acord între părți cu privire la despăgubiri, deci instanța trebuie să le stabilească. Reclamanta susține că solicită despăgubiri de 50 euro/mp.
În drept se invocă art. 21-29 din Legea nr. 33/1994 și art. 6-9 din Legea nr. 198/2004.
Prin întâmpinare, Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat respingerea acțiunii întrucât despăgubirea pentru suprafața expropriată a fost stabilită în mod corect la 15931 lei pentru cei 503 mp, iar exproprierea unei suprafețe suplimentare nu se justifică.
În cauză s-a efectuat o expertiză științifică de către trei experți numiți de instanță la propunerea părților, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 295/2008 Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și în consecință: a fost anulată în parte Hotărârea nr. 27/15.05.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor în sensul că se va expropria o suprafață totală de 864 mp din imobilul teren cu nr. cadastral 2891/1/1/1, număr de parcelă 238/60/1/1 (503 mp pentru un stâlp al rețelei de 400 kw și 361 mp paralel cu centura pentru utilități) proprietatea reclamantei. Suprafețele sunt identificate în schița expertizei efectuate de experții tehnici, și G ( 83 dosar) cu culoare roșie.
Au fost stabilite despăgubirile pentru suprafața expropriată la suma de 28,39 euro/mp (pentru suprafața de 864 mp) sau echivalentul în lei la data plății, din suma totală urmând a se deduce suma de 15931 lei achitată deja. Au fost respinse celelalte cereri din acțiunea principală.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut și motivat următoarele:
Legea nr. 198/2004 stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale (art. 1). În art. 2 aceiași lege declară de utilitate
-//-
publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
Art. 9 din această lege prevede că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a se soluționa conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Ca urmare, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatului, cât și în ceea ce privește suprafața expropriată.
Referitor la exproprierea efectivă, atâta timp cât imobilul reclamantei este afectat construirii unei autostrăzi sau drum național nu se poate reține că s-au încălcat dispozițiile legale atunci când s-a hotărât exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Art. 44 alin 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
În speță, experții desemnați de părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare de 28,39 euro/mp ( 78) motivat de împrejurarea, reținută și de instanță, că aceste terenuri sunt terenuri agricole extravilane, valorile de tranzacționare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 arată că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În art. 27 legea mai arată că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
În alineatul al doilea se arată că despăgubirea acordată de instanță, nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Ca urmare, între aceste limite trebuie să se înscrie despăgubirea stabilită de instanță - expropriatorul a oferit 31,6 lei, iar expropriatul a solicitat în faza negocierilor suma de 101,7 lei/mp.
În urma analizării tuturor probelor administrate, prima instanță a reținut valoarea stabilită de experți ca fiind satisfăcătoare. Această valoare este foarte aproape de cea cerută de reclamantă care oricum nu poate fi depășită.
Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), ci reprezintă o creștere conjuncturală,
-//-
astfel că nu se poate acorda valoarea de circulație solicitată inițial de reclamantă. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a acceptat în concluziile scrise valoarea din expertiză.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se expropria o suprafață excedentară, tribunalul a apreciat-o întemeiată. În urma exproprierii parcela reclamantei este afectată astfel: 503 mp pentru un stâlp al rețelei electrice și 361 mp suprafață ce se află paralel cu șoseaua de centură și va fi afectată utilităților acesteia.
Așa fiind, pentru toate aceste argumente, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu sediul în B,- și, în consecință, a dispus exproprierea suprafeței de 864 mp din imobilul teren cu nr. cadastral 2891/1/1 număr de parcelă 238/60/1/1 proprietatea reclamantei pentru care a stabilit despăgubirea la 28,39 euro/mp.
În ceea ce privește cererea de a se acorda despăgubiri de 106.608 euro reprezentând scăderea de valoare a terenului învecinat celui expropriat cuprins în zona de siguranță și protecție, aceasta a fost respinsă. Experții au arătat că suprafața rămasă suferă o scădere de valoare de 17,78 euro/mp datorită rețelelor electrice de înaltă tensiune, însă această scădere nu este imputabilă pârâtei, ci Companiei Naționale de Electricitate care este proprietara rețelelor de înaltă tensiune ce se află deasupra terenului reclamantei. Ca urmare, reclamanta trebuie să se îndrepte împotriva acesteia pentru a obține, eventual, aceste despăgubiri.
Deși a solicitat cheltuieli de judecată reclamanta nu a dovedit efectuarea lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În expunerea criticilor reclamanta arată că modul de stabilire a despăgubirilor de către instanța de fond este greșit deoarece nu s-au acordat pentru tot terenul afectat, respectiv pentru suprafața neexpropriată care suferă scădere de valoare. În speță nu poate fi făcută diferențiere între despăgubirile acordate de CNADNR pentru expropriere și cele eventual datorate de societatea de transport a energiei electrice întrucât ambele au calitatea de reprezentant al Statului român iar distincția dintre diferiți reprezentanți ai statului nu poate fi opusă proprietarului prejudiciat.
A doua critică vizează suma de 15931 lei reținută de instanță ca încasată. Această sumă a fost propusă însă nu a fost achitată proprietarului.
În expunerea criticilor pârâta CNADNR arată următoarele:
- instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut respectiv s-a dispus anularea parțială a hotărârii de despăgubire de vreme ce reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale;
- sentința este nelegală întrucât are la bază o expertiză de
-//-
evaluare întocmită de experți specializați în topografie, ori potrivit Legii 198/2004 - art. 3, evaluarea se efectuează de experți evaluatori, iar experții atestați de Ministerul Justiției să efectueze evaluări de terenuri sunt experți imobiliari.
Prin întâmpinare, CNADNR a solicitat respingerea apelului declarat de către reclamantă ca nefondat.
În apel nu s-a încuviințat administrarea de probe noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere disp. art. 295 Cod pr. civ. Curtea constată următoarele:
Cu privire al apelul reclamantei se constată că este nefondat.
Corect prima instanță a stabilit întinderea suprafeței expropriate și cuantumul despăgubirilor față de probele administrate și textele legale incidente.
E de necontestat că pentru terenul proprietatea reclamantei s-a declanșat procedura prevăzută de Legea 198/2004 de expropriere pentru cauză de utilitate publică, respectiv pentru montarea unui stâlp de înaltă tensiune urmare realocării de utilități pentru centura ocolitoare a orașului Sibiu.
Critica apelantei referitoare la neacordarea sumei de 106.608 euro pentru terenul neexpropriat dar a cărui valoare a scăzut nu poate fi primită.
între despăgubirile acordate de Statul român prin CNADNR pentru expropriere și cele eventual datorate de societatea titulară a autorizațiilor de înființare și titulari de licențe sunt făcute de legiuitor prin dispozițiile Legii 198/2004 coroborate cu Legea 33/1994 și Legea 13/2007 în articolul 16 alineatul 9.
Prin urmare corect prima instanță nu a acordat aceste despăgubiri pentru scăderea de valoare a terenului învecinat datorită rețelelor de înaltă tensiune reținând că această scădere nu este imputabilă pârâtei ci Companiei Naționale de Electricitate. Ori atâta timp cât aceasta din urmă nu a fost chemată în judecată pentru stabilirea în condiții de contradictorialitate a drepturilor proprietarului terenului conform art. 16 din Legea 13/2007 soluția primei instanțe este legală.
Nici ultima critică nu poate fi primită întrucât suma de 15931 lei a fost consemnată pe numele apelantei la CEC astfel că aceasta poate să solicite eliberarea sumei.
Nici apelul declarat de către pârâtă nu este fondat.
Într-adevăr, potrivit disp. art. 129 alin. ultim Cod pr. civ. instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță prima instanță a respectat aceste dispoziții legale. Faptul că a dispus anularea parțială a hotărârii de expropriere deși s-a solicitat nulitatea absolută nu constituie extrapetit. Instanța nu acordat ce nu s-a cerut ci în realitate a acordat mai puțin decât s-a cerut, aspecte analizate în apelul reclamantei.
Nici critica referitoare la expertiza efectuată în cauză nu poate fi primită. Dispozițiile invocate de către pârâta apelantă, respectiv art. 3 din
(continuarea deciziei civile nr. 138/A/2008 dată în dosar nr-)
Legea 198/2004 sunt aplicabile documentației întocmite de expropriator.
În cauză sunt incidente disp. art. 25 din Legea 33/1994 în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 198/2004, teza ultimă, care prevede că "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Ori conform disp. art. 25 din Legea 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
În cauză prima instanță a respectat aceste dispoziții legale și în mod corect expertiza a fost efectuată de către experți topografi și nu imobiliari față de imobilul supus exproprierii care este teren și nu construcții.
Pentru considerentele expuse, întrucât sentința atacată este temeinică și legală, Curtea, în baza disp. art. 296 Cod pr. civ. va respinge ca nefondate ambele apeluri.
Față de disp. art. 274 Cod pr. civ. și având în vedere soluția pronunțată, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de către reclamanta și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 295/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de al comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 5 ex/07.10.2008
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
