Expropriere. Speță. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - expropriere -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 67
Ședința publică din 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela Grefier - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Statul român prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale SA - Direcția regională de drumuri și poduri I cu sediul în municipiul I,-, jud. I împotriva sentinței nr. 1286 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurent, lipsă fiind pârâta intimată Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 - consiliul Local, jud. S și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei și reducerea prețului stabilit de instanță, întrucât prețul stabilit de experți este mult prea mare, că nu s-a ținut cont de valorile reale ale terenului din zonă, terenul în cauză fiind mai mult decât lat și că este vorba de o reamenajare a drumului existent.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.10 din 20 februarie 2006 Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 și HG659/2005 a Consiliului Local al comunei s-a aprobat despăgubirea expropriatorului Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri I pentru imobilul teren în suprafață de 719 mp, identic cu nr. cadastral 526/619, provenit din parcela veche 526/9 din cartea funciară 305, cu suma de 1872,28 lei.
Împotriva hotărârii a formulat plângere petentul criticând-o pentru cuantumul stabilit, care este disproporționat de mic în raport de valoarea reală de circulație a terenurilor și prețul cu care acestea se vând în zonă.
Intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri I, în întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului, întrucât nu a depus înscrisuri cu care să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii motivat de faptul că oferta de despăgubiri a fost stabilită cu respectarea prevederilor legale, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 198/2004 și nr.HG 659/2005.
Prin sentința civilă nr. 426 din 27 februarie 2007, Tribunalul Suceava a admis plângerea și a desființat hotărârea nr. 10 din 20 februarie 2006, obligând expropriatorul să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 24.694 lei, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
S-a reținut că în baza sentinței civile nr. 529/2006 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă și irevocabilă, a dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate pentru suprafața de 719 mp teren situat în comuna, identic cu nr.526/619 din cartea funciară 305 comunei cadastrale. Conform hotărârii atacate, acest teren a făcut obiectul exproprierii din data de 20 februarie 2006. Așadar, s-a constatat că excepția invocată de intimată nu este dată pentru reclamant, acesta făcând în cauză dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului supus exproprierii. Cât privește fondul cauzei, s-a considerat că plângerea este fondată, întrucât, în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie de experți constituită prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2006 în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului creat petentului ca urmare a exproprierii, având în vedere valoarea reală a imobilului ținând cont de prețul practicat în zonă în mod obișnuit pentru vânzarea acestuia. Chiar dacă expertul propus de intimată a menținut cuantumul stabilit în hotărârea contestată, s-a reținut că din raportul întocmit de experții tehnici judiciari și rezultă că prețul real la care a fost evaluată suprafața de teren expropriată este de 24.694 lei, avându-se în vedere faptul că parcela face parte din categoria intravilan și nu extravilan, cum s-a reținut în raportul evaluatorului inițial, că se află într-o zonă turistică, precum și o serie de coeficienți stabiliți pentru această localitate, ignorate în procesul verbal în baza căruia s-a făcut despăgubirea.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, a arătat, în esență, că raportul de expertiză efectuat în cauză de experții și este nul, întrucât nu a fost citată, conform dispozițiilor imperative ale art. 208 Cod procedură civilă, încălcându-i-se dreptul la apărare. Deși a semnalat, atât verbal, cât și prin obiecțiunile scrise, acest aspect, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, întemeindu-și hotărârea pronunțată pe concluziile experților. Pe fondul pricinii, recurenta a adus critici raportului de expertiză, arătând că aplicarea coeficienților diferiți nu a fost în nici un fel argumentată și probată, cei doi experți dând o interpretare subiectivă și incorectă unor aspecte ce nu au fost cercetate riguros și temeinic.
Prin întâmpinare, intimatul a răspuns motivelor recursului, solicitând menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Totodată, a apreciat greșită calificarea căii de atac ca recurs.
La solicitarea instanței a fost atașată dosarului cauzei documentația care a stat la baza emiterii hotărârii de despăgubire contestate.
Cu referire la calificarea dată căii de atac, Curtea, văzând dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, și ale art. 23 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, a constatat că aceasta este corectă, obiectul litigiului dedus judecății fiind unul evaluabil în bani, cu o valoare de până la 1 miliard lei.
Prin decizia nr. 299 din 29 iunie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul pârâtului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că valoarea stabilită de cei doi experți numiți de instanță în cauză de 246.938.393 lei ( vechi ), respectiv de 9,71 Euro /, este cu mult superioară celei de 1872,28 RON avută în vedere la emiterea hotărârii contestate. Față de " nota comună " încheiată de cei trei experți (fila 78 dosar fond), în care aceștia și-au păstrat punctele de vedere exprimate în lucrările înaintate instanței, instanța a apreciat că era necesar să se administreze și alte probe în vederea stabilirii valorii reale a despăgubirii, probe care să confirme unul sau altul din punctele de vedere exprimate de experți. Mai mult, deși pârâta a invocat motivul de nulitate a expertizei - și a formulat obiecțiuni la raportul întocmit, instanța de fond le-a înlăturat nemotivat.
În rejudecare, prin sentința nr. 1286 din 22 octombrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis acțiunea acestuia și a desființat hotărârea nr. 10 din 20 februarie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local, obligând expropriatorul să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 2.157 Euro, sumă evaluată în lei la data plății, precum și cheltuielile de judecată din toate instanțele.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că valorile stabilite prin cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză nu reflectă prețul de circulație al terenului supus exproprierii, raportul întocmit de experții și indicând o valoare exagerat de mare față de caracteristicile concrete ale terenului, iar expertiza întocmită de reținând un preț derizoriu față de prețurile practicate pe piață și coeficienții tehnici folosiți la stabilirea valorii terenului. În consecință, instanța a reținut că prețul practicat pentru suprafețele de teren amplasate în zona în care se află terenul în litigiu este de în medie de 3 - 5 Euro, apreciind că o despăgubire la nivelul sumei de 3 Euro pentru un metru pătrat, stabilită în favoarea reclamantului, este de natură să acopere prejudiciul cauzat acestuia prin expropriere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, invocând faptul că prețul de circulație al terenului supus exproprierii a fost stabilit fără a se ține seama de scopul pentru care urmează a fi utilizată parcela expropriată, precum și de destinația și caracteristicile acesteia. Pârâtul a susținut că valoarea reținută de către instanță este una reală, dar este corespunzătoare unor parcele plane, construibile, cu o suprafață mai mare decât cea supusă exproprierii, în timp ce suprafața pentru care în cauza de față se stabilește cuantumul despăgubirii, este constituită dintr-o aflată în imediata apropriere a drumului național, urmând a fi utilizată pentru lărgirea drumului, pentru reabilitarea drumului existent. De asemenea, pârâtul a susținut că nu au fost aplicate criterii obiective, respectiv nu s-a ținut cont de suprafața efectivă ce constituie obiectul exproprierii, de caracteristicile și utilitățile terenului, și în mod special de forma terenului supus exproprierii.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Astfel, deși pârâtul prin recurs a invocat faptul că prețul de circulație reținut de prima instanță este real prin raportare la parcele de teren plane și pretabile pentru edificarea de construcții, instanța reține că o astfel de susținere nu a fost dovedită. Din consultarea imaginilor foto ce însoțesc atât documentația, întocmită de către " și asociații" I la cererea pârâtului la data 21 iunie 2004 (fila 36 dosar nr- al Curții de APEL SUCEAVA ), cât și raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar (fila 56 dosar nr- al Tribunalului Suceava ), instanța reține că suprafața de teren aparținând reclamantei și supus exproprierii este constituit din teren plan, aflat în imediata vecinătate a drumului național.
În măsura în care forma parcelei expropriate este una care nu permite amplasarea de construcții și urmează a fi utilizată pentru lărgirea drumului actual și reabilitarea acestuia, instanța are totuși obligația de a stabili valoarea reală a bunului, printre criteriile ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute de art. 26 din Legea 33/1994 nefiind inclus și scopul exproprierii. Conform dispozițiilor legale, atât expropriatorul cât și instanța, în caz de litigiu, sunt obligați a avea în vedere valoarea reală a imobilului și acoperirea prejudiciului efectiv cauza proprietarului, astfel că nu pot fi reținute criticile formulate de către pârât privind ignorarea formei suprafeței de teren supuse exproprierii și destinația ce urmează a fi stabilită acesteia.
Constatând că pârâtul recurent nu a făcut dovada susținerilor sale privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, și nici din oficiu nu au fost invocate motive de ordine publică, de natură a atrage casarea sau modificarea deciziei recurate, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul român prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale SA - Direcția regională de drumuri și poduri I cu sediul în municipiul I,-, jud. I împotriva sentinței nr. 1286 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2
20.03.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Dumitraș Daniela
