Obligație de a face. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 69
Ședința publică din 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în com., jud. S împotriva deciziei nr. 526 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta asistată de avocat și consilier juridic pentru intimata Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S, lipsă fiind intervenientul intimat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru recurentă depune la dosar chitanța nr. -/5.02.2008 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 15 RON, timbru judiciar de 0,15 RON care au fost anulate la dosar, împuternicire avocațială și chitanță privind onorariu de avocat.
Consilier juridic pentru pârâta intimată depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Întrebat fiind, reprezentantul pârâtei intimate precizează că valoarea imobilului în litigiu este aproximativ 20 milioane lei vechi.
Avocat pentru reclamantă nu contestă valoarea indicată de reprezentantul pârâtei intimate.
Instanța, pune în discuția părților calificarea căilor de atac, funcție de valoarea imobilului în litigiu.
Avocat pentru recurentă lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Reprezentantul pârâtei intimate lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 05.01.2007, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală solicitând obligarea acesteia la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare pentru locuința deținută de reclamantă în baza contractului de închiriere nr. 4690/05.05.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat, că inițial, contractul de închiriere a fost încheiat pe, deoarece era salariat al Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie S și în această calitate, a închiriat locuința formată din 2 camere și dependințe situată în orașul, iar din 1999, contractul a fost încheiat pe numele său, chiria fiind achitată lunar.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 85/1992 și ale Decretului Lege nr. 61/1990.
Prin sentința civilă nr. 2377 din 07.06.2007, Judecătoria Suceavaa respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că locuința ce face obiectul contractului de închiriere este locuință de serviciu și face parte din domeniul public, fiind aplicabile prevederile art. 11 al. 1 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva sentinței civile sus arătate reclamanta a declarat apel, criticând hotărârea pe considerente de nelegalitate și netemeinicie; în motivele depuse la filele 3 - 4 dosar a susținut că în conformitate cu prevederile art. 7 al. 1, 4 și 6 din Legea 85/92, chiar dacă nu este salariatul unității pârâte, poate cumpăra acest spațiu, în condițiile în care nu deține o altă locuință și are un copil minor în întreținere.
Prin decizia civilă nr. 526 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, în motivare reținându-se că în conformitate cu prevederile Legii nr.85/1992 reclamanta nu poate beneficia de facultatea de a cumpăra locuința, câtă vreme la data intrării in vigoare a legii nu avea calitatea de chiriaș, contractul de închiriere fiind încheiat în anul 2005.
Împotriva acestei decizii, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs în termen legal, reclamanta.
La primul termen de judecată, fiind întrebat, reprezentantul pârâtei intimate a precizat că valoarea imobilului în litigiu este de aproximativ 20 milioane lei vechi, astfel încât, analizând cauza, Curtea constată că în cauză este dat motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv.
Dispozițiile art. 299 al. 3 Cod procedură civilă prevăd expres că în situația în care hotărârile sunt susceptibile doar de recurs, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a urmărit transferarea dreptului asupra imobilului în patrimoniul său, aspect ce conferă litigiului un caracter real, patrimonial. În speță, valoarea imobilului este, în mod necontestat, mai mică de 100.000 lei, astfel încât, competența de soluționare a recursului aparține Tribunalului Suceava.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 304 pct. 1 raportat la art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza Tribunalului Suceava pentru soluționare ca instanță de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna, județul S împotriva deciziei nr. 526 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Casează decizia nr. 526 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier aflat în
semnează grefier șef secție
Red.
Dact. Sb.
Ex. 2/20.03.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Dumitraș Daniela