Expropriere. Speță. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta, născută, împotriva sentinței civile nr.2692/PI/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului T, Prefectura Județului T, pentru acțiune în revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe notele de ședință depuse la dosar de către intimatul Consiliul Local al Municipiului T cu reprezentata reclamantei-apelante care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei-apelante solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-/13.12.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului T și Prefectura Județului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate exproprierea abuzivă a imobilului situat în T,-, proprietatea tatălui său și a fratelui acestuia, și, imobil înscris în CF nr. 5110 T, compus din teren intravilan în suprafață de 8542 mp, în prezent, dezmembrat în două parcele de 4761 mp și de 3781 mp; să se dispună rectificarea CF nr. 5110 T, nr. top. 14312/1 și 14312/2 și CF nr. - T, nr. top 143/2/1/2 (desprinsă din CF nr. 5110 T), în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari expropriați; să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului emis la data de 14.11.2003 și înscris în CF nr. - T nr. top. 14312/1/2 cu privire la imobilul compus din teren intravilan în suprafața de 4761 mp, cu obligarea pârâților de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului expropriat în favoarea reclamantei și la predarea către ea în deplină proprietate și folosință, terenul revendicat, în calitate de moștenitoare a vechiului proprietar.
In motivare, s-a arătat că proprietarii întregului imobil expropriat au fost defuncții, tatăl său, și, fratele acestuia; că, în anul 1949, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de expropriere, drept înscris în CF și că în anul 1981, terenul a fost dezmembrat în două parcele, iar parcela cu nr. top 14312/1 a mai fost dezmembrată încă o dată, rezultând parcela cu nr. top. 14312/1/2, înscrisă în prezent în CF nr. -
Parcela cu nr. top. 14312/1/1 în suprafața de 3781 mp, a fost reînscrisă în proprietatea statului, putând fi revendicată în baza art. 480.civil. În ceea ce privește parcela cu nr. top. 14312/1/2, a făcut obiectul Ordinului Prefectului contestat, ce este lovit de nulitate absolută, terenul în suprafață de 4761 mp neconstituind o suprafață construită sau un teren aferent unor construcții pentru a putea face obiectul unui astfel de ordin.
In speță, s-au încălcat prev. art. 481.civil și Constituția, întrucât proprietarii tabulari nu puteau fi siliți să cedeze proprietatea lor, care azi nu poate fi atribuită unor terți, ce nu sunt rude cu foștii proprietari și nu au fost vreodată în posesia terenului revendicat.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece reclamanta trebuia să solicite pe calea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 retrocedarea imobilului, aceasta fiind legea specială în materie, neputând uza de calea dreptului comun.
În ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului Prefectului emis la data de 14.11.2003, aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a făcut dovada unor condiții de nulitate existente la data emiterii, iar anularea acestui act administrativ de autoritate este circumscrisă Legii contenciosului administrativ. Cadrul procesual nu a fost stabilit corect, fiind necesară chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a beneficiarului Ordinului Prefectului.
Numiții, și au formulat cerere de "intervenție în nume propriu", prin care au solicitat să se constate că Ordinul Prefectului este emis de o autoritate publică locală, astfel că acest capăt de cerere este de competența Tribunalului Timiș, Secția de contencios administrativ.
În motivare, s-a arătat că, prin Ordinul Prefectului Județului T emis la 14.11.2003, terenul înscris în CF nr. 5110 T, nr. top 14312/1/2, în suprafața de 4761 mp, a fost restituit în proprietatea numiților și, aceștia înscriindu-și dreptul în CF nr. -
Ca urmare a decesului celor doi titulari și a dezbaterii succesiunilor lăsate, în prezent, sunt proprietari tabulari -, cu o cotă de 4/8, cu 1/8 parte și cu 3/8 parte.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 49-56.pr.civilă.
La termenul de judecată din 13.02.2007, Consiliul Local al Municipiului Taa rătat, prin notele de ședință depuse, că imobilul înscris în CF nr. 5110 T, nr. top. 14312/1/1 a fost propus pentru înscrierea în domeniul public al municipiului T, aprobat prin nr. 313/2005, iar parcela nr. top. 14312/1 a fost solicitată în baza Legii nr. 247/2005 de, iar parcela nr. top 14312/1/2/2 a fost atribuită numiților și, prin Ordinul nr. 1095/14.11.2003 al Prefectului Județului T.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că proprietarii tabulari ai terenului anterior exproprierii au fost și, iar măsura exproprierii a fost abuzivă, contravenind legilor în vigoare la acea dată, întrucât a fost luată împotriva unui mort, a decedat la 13.02.1947, anterior exproprierii (15.10.1949), astfel că imobilul a intrat în mod abuziv și contrar legii în proprietatea Statului Român, astfel că este întemeiată cererea sa în revendicare pe dispozițiile art. 480 și 481.Civil.
Prin sentința civilă nr. 3047/27.03.2007 pronunțată în dosarul sus-menționat, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, față de obiectul petitului principal al acțiunii, de conținutul CF și de disp. art. 2 pct. 1 lit. f pr.civ. care prevăd în mod imperativ competența tribunalului în soluționarea cererilor în materie de expropriere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 22.05.2007, iar la termenul de judecată din 09.10.2007, reclamanta a arătat că își precizează acțiunea, în sensul că invocă dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că imobilul revendicat a fost expropriat, fără ca scopul exproprierii să se realizeze, terenul fiind și în prezent liber, fără construcții, aspect ce rezultă din conținutul CF.
La termenul de judecată din 09.10.2007, față de precizarea acțiunii civile, s-a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară, specialitatea topografie, iar reclamanta a arătat că nu a uzat de procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 18/1991.
În ceea ce privește cererea de interventie formulată în cauză de numiții -, și, reclamanta arată că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere obiectul acțiunii precizate, respectiv terenul expropriat în suprafața de 3.781 mp, parcela cu nr. top. 14312/1/1. În consecință, parcela cu nr. top 14312/1/2 transcrisă în CF nr. - T nu mai face obiectul litigiului, rămânând în proprietatea acestora. În consecință, nu mai solicită constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului din 14.11.2003, cererea rămânând fără obiect din aceleași motive.
S-a susținut că obiectul litigiului îl constituie numai terenul înscris în CF nr. 5110 T, nr. top. 14312/1/1, în suprafață de 3.781 mp.
La termenul de judecată din 06.12.2007, tribunalul a procedat la calificarea cererii de intervenție, ca fiind accesorie, față de conținutul său și de dispozițiile art. 49-51.pr.civ. iar în baza dispozițiilor art. 49 alin. 3 și art. 51.pr.civ. față de obiectul acțiunii precizate, respectiv parcela nr. top. 14312/1/2, înscrisă în CF nr. - T, dreptul lor de proprietate neputând fi vătămat prin prezenta hotărâre, tribunalul a respins cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâților, deoarece nu sunt întrunite cerințele art. 49 alin. 3.pr.civ. în sensul că nu s-a dovedit existența unui interes juridic, legitim și actual spre a cărui protejare să se tindă prin această cerere.
La același termen de judecată, față de conținutul deciziei nr. LIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de obiectul acțiunii precizate și de dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 329.pr.civ. tribunalul a revenit asupra probei cu expertiza topografică încuviințată, ca nemaifiind utilă cauzei, și a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și excepția lipsei de interes a cererii în constatarea nulității absolute a Ordinului emis de Prefectul Județului T la 14.11.2003, excepții ce au fost analizate cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.2692/PI/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților Statul Român, prin Consiliul Local și Prefectura Județului
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de numiții, și, în favoarea pârâților, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată în fața Tribunalului Timiș, s-a solicitat să se constate că imobilul a fost expropriat fără ca scopul exproprierii să se realizeze, fiind îndeplinite cerințele art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. LIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 329.pr.civ. s-a arătat că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În motivare, s-a arătat că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natura și prin măsuri reparatorii în echivalent, inclusiv în ceea ce privește imobilele expropriate în perioada de incidență (6 martie 1945-22 decembrie 1989), art. 11 din actul normativ arătat reglementând în detaliu modalitatea de restituire a imobilelor preluate prin expropriere.
Aceste dispoziții legale constituie cadrul juridic special în acest sens, singurul care poate fi invocat după intrarea lor în vigoare, iar prevederile art. 35 din Legea nr.33/1994 au un caracter general față de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Această interpretare este în sensul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, numai persoanele exceptate de la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze în termenele prevăzute această procedură având deschisă calea acțiunii în revendicarea bunului litigios.
S-a arătat că nici art. 481. civil nu poate constitui temei al unei acțiuni în revendicarea unui imobil expropriat de stat în regimul comunist, pentru identitate de rațiune.
Se mai reține că Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunea de drept comun a revendicării, dar, totodată, asigură realizarea garanțiilor unui proces echitabil în condițiile art. 6 alin. 1 din CEDO, prin instituirea unui sistem reparator și procedural perfecționat, în trei grade de jurisdicție.
Imobilul revendicat în speță a fost expropriat de la antecesorii reclamantei în data de 15.10.1949, intrând, deci, în categoria imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de incidență a Legii nr. 10/2001, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. h din actul normativ arătat.
Reclamanta nu a înțeles să apeleze la procedura reparatorie prevăzută de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 10/2001, așa cum afirmă chiar reprezentanta sa la termenul de judecată din 09.10.2007, deoarece nu s-a putut identifica imobilul în litigiu.
Acest motiv nu poate fi apreciat ca intrând în categoria cauzelor independente de voința reclamantei care să o fi pus în situația de a nu putea apela la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, în termenele stabilite de art. 22, în condițiile în care se putea apela la ajutorul unui expert topograf și în cadrul procedurii necontencioase a notificării pentru identificarea imobilului sau chiar în fața instanței de judecată învestită în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității petitului în constatarea exproprierii abuzive a terenului, respectiv în constatarea nerealizării lucrării pentru care s-a dispus exproprierea, este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 137 alin. 1.pr.civ. a admis această excepție, cu consecința respingerii acestei cereri, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a Ordinului emis la data de 14.11.2003 de Prefectul Județului T, nu se poate lua act de renunțarea la judecată cu privire la acest capăt de cerere, întrucât declarația de la fila 27 dosar a fost făcută de reprezentanta părții, fără a avea o procură specială în acest sens, în condițiile art. 69.pr.civilă.
Nu se poate reține nici rămânerea fără obiect a cererii, în condițiile în care ordinul arătat există și produce efecte juridice, drepturile constatate prin el fiind înscrise în CF.
Cu toate acestea, în condițiile inadmisibilității cererii întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și art. 481.civil, nu se poate reține că reclamanta ar justifica un interes legitim, juridic și actual în susținerea cererii. Ea nu mai poate realiza nici un folos practic de pe urma admiterii cererii sale, astfel că, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a admis excepția invocată și a respins acest capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes.
Față de soluția pronunțată cu privire la petitele arătate și de dispozițiile art. 22 și art. 34-36 din Legea nr. 7/1996 republicată, tribunalul a respins și cererea de rectificare a CF în sensul cerut de reclamantă, ca neîntemeiată.
In consecință, pentru considerentele arătate și în baza textelor de lege invocate, tribunalul a respins în întregime acțiunea civilă formulată de reclamanta.
In baza dispozițiilor art. 274 și urm. pr.civ. tribunalul nu a acordat părților cheltuieli de judecată, nefiind nesolicitate.
Impotriva sentinței civile nr.2692/PI/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat apel în termen legal, la data de 30 ianuarie 2009, reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată și precizată după administrarea probatoriului propus, cu înscrisuri, expertiză topo și probă testimonială.
In motivarea apelului, reclamanta a susținut că exproprierea terenului din litigiu s-a făcut în baza Legii nr.187/1945 privind Reforma agrară, față de populația de etnie ă, cu titlul de sancțiune în urma pierderii războiului de către Statul, terenul intrând astfel forțat și abuziv în proprietate de stat, dreptul statului fiind înscris în cartea funciară în 15.10.1949.
La data înscrierii dreptului de proprietate al statului în cartea funciară, proprietarul tabular expropriat era decedat încă din 13.12.1947, astfel că și din acest punct de vedere exproprierea era ilegală, datorită faptului că această măsură a fost luată față de o persoană decedată.
Drept urmare, acest teren nu a fost niciodată expropriat pentru utilitate publică, ci doar cu titlu de sancțiune, aplicându-se greșit în speță prevederile Legii nr.187/1945.
Având în vedere faptul că terenul revendicat de reclamantă a fost înscris în cartea funciară cu titlul de expropriere, în cauză sunt aplicabile, alături de dispozițiile art.480, 481.civ. și dispozițiile privind imobilele expropriate din Legea nr.33/1994, sens în care reclamanta și-a precizat acțiunea cu privire la aplicabilitatea în cauză și a acestor dispoziții legale, fără însă a considera expres că în speță nu ar mai fi aplicabile prevederile art.480, 481.civil.
Reclamanta a invederat instanței de apel că, în vederea soluționării petitului 1 al acțiunii prin care s-a solicitat constatarea exproprierii abuzive a imobilului în litigiu - compus din teren intravilan în suprafață totală de 8.542. actualmente dezmembrat în două parcele de 4.761. și 3.781. a solicitat în fața instanței de fond, efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea imobilului revendicat și stabilirea situației juridice și faptice a acestuia, probă încuviințată, asupra căreia însă s-a revenit la termenul de judecată din 6.12.2007, considerată neutilă cauzei raportat la decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr.53/2007, care a statuat că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu ar fi aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Sub acest aspect, apelanta a criticat dispoziția instanței de fond de respingere ca nepertinentă a probei cu expertiza topografică, întrucât imobilul în cauză nu a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, ci cu titlu de sancțiune politică, de la un proprietar decedat, în prezent imobilul este liber, fără construcții și nu se poate restrânge dreptul de revendicare a unei proprietăți imobiliare, garantat de Constituția României prin invocarea dispozițiilor legii speciale nr.10/2001.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.295 - 296.pr.civilă.
In apel, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea imobilului revendicat, stabilirea situației juridice și de fapt a acestuia în raport de obiectul acțiunii civile astfel cum a fost formulată și precizată ulterior de reclamantă. Expertiza tehnică de specialitate a fost efectuată de domnul ing. expert care, prin concluziile sale, reține că: imobilul ce face obiectul cauzei este situat în zona mediană a Municipiului T, între strada - și strada M, înscris inițial în CF nr.5110 T, nr.top.14/2/1 în suprafață totală de 8.542. Acest număr a fost dezmembrat în două parcele: nr.top.14312/1/1 în suprafață de 3871,p. ce s-a reînscris în CF nr.5110 T și nr.top.14312/1/2 în suprafață de 4761. ce s-a reînscris în CF 5110 T și ulterior, a fost transnotată în CF - S-a reținut că, conform documentației de dezmembrare, parcela nr.top.14312/1/1 - revendicată de reclamantă - are acces la drumul public atât din str.-, cât și din str.M, fiind mărginită la nord de parcela nr.top.14312/2, la est de parcela nr.top.14314, iar la vest de parcela nr.top.14312/1/2 ( fila 56 dosar apel - schița plan de situație).
Expertul reține că la data efectuării măsurătorilor, pe terenul aferent parcelei revendicate de reclamantă - nr.top.14312/1/1, delimitat de planul de situație sus-menționat prin conturul poligonal 1-2-3-4-5-6, era edificată casa cu nr. de conscriere 120, fără urme vizibile de lucrări terane sau subterane de utilitate publică.
S-a mai precizat că parcela în discuție înconjoară pe toate laturile, parcela nr.top.14313 ce a aparținut și ea antecesorilor reclamantei.
In raport de concluziile expertizei tehnice de specialitate care a identificat în fapt imobilul revendicat de reclamantă prin acțiunea înregistrată la data de 13 decembrie 2006, Curtea reține că în mod greșit s-a procedat la respingerea acțiunii civile - reținându-se excepția inadmisibilității petitului în constatarea exproprierii abuzive a terenului, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât imobilul revendicat de reclamantă a fost identificat, urmând a se examina - cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei, legalitatea titlului statului de preluare a acestui imobil, situația juridică și faptică a acestuia, în sensul stabilirii în ce măsură acesta a fost afectat de lucrări de utilitate publică.
Pentru aceste considerente, în raport de soluția pronunțată de instanța de fond pe excepția inadmisibilității acțiunii, în baza art.297 pr.civ. Curtea va admite apelul reclamantei, va desființa sentința civilă apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, născută, împotriva sentinței civile nr.2692/PI/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului T, Prefectura Județului T, pentru acțiune în revendicare imobiliară.
Desființează sentința civilă apelată și dispune trimiterea cauzei pentru judecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /6.05.2009
Dact. /GK./ 8 ex./ 8.05.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - -T,-, jud.
-pâr.int. -Consiliul Local al Municipiului T -Bd. - nr.1, jud.
-Prefectura Județului T-T,Bd.- nr.17, jud.
-interv.int. - -T, Bd.3 - 2. nr.7,.3, jud.
- -T,-,.12, jud.
- -T,Al. nr.13,.A,.7, jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Marinela Giurgincă
