Expropriere. Speță. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 88/A/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului, aflat în rejudecare după casare, formulat de către pârâtul STATUL ROMÂN - PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.85 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect expropriere, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 17 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin acțiunea înregistrată la 29.03.2007 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CNADNR, prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea parțială a Hotărârii nr. 9/2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, în ce privește întinderea suprafeței expropriate, care este de 948 mp, și despăgubirile acordate;
- să fie obligat pârâtul-expropriator la plata despăgubirilor compuse din valoarea reală a terenului expropriat, conform raportului de expertiză;
- să fie obligat pârâtul-expropriator la plata prejudiciului cauzat de diminuarea valorii terenului rămas după expropriere și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a motivat acțiunea prin faptul că valoare de circulație a imobilului este mai mare decât prețul oferit de pârât și că, în urma dezmembrării, terenul său a fost fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că valoarea cerută de reclamantă este exagerată și nejustificată
Prin Sentința civilă nr. 85/2008, Tribunalul Sibiua admis acțiunea și a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/12 ianuarie 2007 Comisiei pentru Aplicarea Legii 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului Sibiu, numai în ce privește suprafața expropriată pe care a stabilit-o la 948 mp și despăgubirea ce i se cuvine reclamantei, reprezentând echivalentul în lei, la cursul din ziua plății a sumei de 119.911 Euro, care se compune din valoarea reală a imobilului expropriat de 38.223 Euro (40,32 euro/mp) și prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere în cuantum de 81.688 Euro.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara parcelei cu nr. cadastral 3866/12 - teren arabil în suprafață de 5000 mp situat în intravilanul Municipiului Sibiu.
În vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiții "Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu - 1 și 2" s-a impus exproprierea unei suprafețe de 945 mp teren arabil din parcela identificată mai sus, cu număr cadastral nou 3866/12/2.
a stabilit prin hotărârea atacată o despăgubire în cuantum de 6615 USD la preț de 7 USD/mp, reclamanta nefiind de acord cu această sumă, fapt consemnat în cuprinsul hotărârii.
Pentru stabilirea despăgubirilor, instanța a dispus, conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 efectuarea unei expertize topografice.
Potrivit acesteia, suprafața este de 948 mp și nu de 945 mp cum apare în actele de expropriere iar valoarea metrului pătrat de teren este de 40,32 euro. Experții au arătat de asemenea că șoseaua de centură împarte terenul reclamantei în 3 parcele și, prin interdicțiile ce le impune un drum de o asemenea categorie, diminuează cu 50 % valoarea terenului rămas după expropriere.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la expertiză, însă argumentele aduse pentru combaterea concluziilor expertizei nu sunt susținute științific și nu s-a cerut efectuarea unei noi expertize de specialitate.
Tribunalul a constatat că este întemeiată acțiunea, reclamanta trebuind să fie despăgubită la valoarea reală a imobilului expropriat, așa cum stipulează art. 44 alin (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și, nu în ultimul rând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că hotărârea atacată este legală și temeinică deoarece la 27 noiembrie 2006, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, în contradictoriu cu reclamanta, a stabilit valoarea de 7 USD/mp, pentru suprafața de 945 mp, rezultând o despăgubire de 6615 USD, deși reclamanta a solicitat 38 USD/mp și respectiv 35910 USD/mp.
A mai susținut că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit valoarea terenului expropriat la 40,32 mp, așa cum s-a reținut și în sentința atacată, dar că nu poate fi de acord cu această sumă, întrucât nu se justifică întrucât printr-o altă hotărâre judecătorească au fost stabilite valori inferioare pentru terenurile arabile. Mai susține că din informațiile preluate de pe site-uri, pentru terenurile din zonele învecinate prețurile sunt cuprinse între 15-40 Euro după cum se negociază.
Apelantul arată, de asemenea, că suprafața expropriată este de 945 mp și nu de 948 mp, iar suprafața rămasă neexpropriată proprietatea reclamantei este de 4052 mp, prin scăderea suprafeței expropriate din totalul suprafeței de 5000 mp. Terenul rămas neexpropriat de 4055 mp poate fi folosit potrivit destinației inițiale și nu se impune schimbarea destinației, fiind astfel încălcate prevederile art. 26 alin 1 din Legea nr. 33/1994.
Susține de asemenea că prin expropriere nu s-a diminuat valoarea terenului rămas, deoarece nu s-a schimbat nici destinația, nici categoria de folosință.
A mai arătat că obiectivul pentru care a fost expropriat terenul se face pe bani publici și că trebuia scăzută din valoare, suma consemnată la CEC pe numele reclamantei.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 87/A/2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins apelul pârâtului, reținând că apelanta contestă întinderea terenului expropriat și întinderea valorii despăgubirilor, dar, așa cum aceasta recunoaște prin motivele de apel, atât suprafața expropriată cât și cea rămasă neexpropriată, precum și valoarea au fost stabilite printr-un raport de expertiză, la efectuarea căruia au participat atât reclamanta cât și reprezentantul pârâtului apelant.
Apelantul avea posibilitatea să solicite efectuarea unui alt raport de expertiză, atât în fața instanței de fond cât și a instanței de apel, dar s-a limitat la a face trimitere la unele informații pretins culese de pe site-uri, și care nu constituie probă în prezentul dosar.
Faptul că prin hotărârea atacată apelanta, a stabilit unilateral valoarea de 7 Euro/mp nu-l îndreptățește pe acesta să se limiteze la această sumă, deoarece potrivit art. 44 alin 3 din Constituția României, art. 1 din Legea 33/1994 reclamanta trebuie să fie despăgubită la valoarea reală a imobilului expropriat și să primească despăgubiri pentru diferența de suprafață la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru că valoarea despăgubirilor nu este reală, că terenul rămas după expropriere poate fi utilizat în continuare și că instanța a acordat despăgubiri mai mari decât a solicitat reclamanta prin acțiune.
Prin decizia civilă nr. 7947/2008, ÎCCJ a admis recursul pârâtului, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, cu motivarea că nu sunt suficient de convingătoare considerentele expertizei și că, față de motivele de apel, instanța nu a argumentat în fapt și în drept motivele ce i-au format convingerea.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Apelantul susține că despăgubirile stabilite de instanța de fond pentru terenul expropriat nu corespund valorii reale de circulație și argumentează această critică prin faptul că pe rolul Trib. Sibiu au fost dosare cu același obiect, în care s-au stabilit valori mai mici pe metru pătrat. De asemenea, susține că prin raportul de expertiză întocmit nu s-a dovedit că în s-a schimbat categoria de folosință a terenului și că a fost scos din circuitul agricol, astfel că trebuia evaluat ca teren extravilan.
Cu toate acestea, apelantul nu a înțeles să combată proba propusă de reclamantă, respectiv expertiza efectuată în fața primei instanțe, nesolicitând nici prin cererea de apel, nici în cursul dezbaterii acestei cereri, efectuarea unei completări la expertiză.
Examinând, în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 2.proc. civ. raportul de expertiză dispus de prima instanță, Curtea constată că acesta a fost întocmit cu respectare dispozițiilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 și art.201 și urm. proc. civ.
Astfel, expertiza a fost întocmită de o comisie formată din trei experți, unul desemnat de instanță, ceilalți desemnați de către părți, experții determinând valoarea de circulație a terenului la momentul întocmirii expertizei, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Expertiza efectuată în altă cauză, pe care apelantul a depus-o în dovedirea susținerilor sale, precum și referirile la alte hotărâri judecătorești prin care s-au stabilit valori mai mici, nu pot fi primit, întrucât nu se face dovada că se referă la terenuri aflate în aceeași zonă cu cel în litigiu. Mai mult, și reclamanta a depus în copie trei rapoarte de expertiză, conform cărora, cu ocazia stabilirii despăgubirilor pentru terenuri expropriate, au fost determinate valori mai mari decât cea în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea constată nefondate motivele de apel referitoare la cuantumul despăgubirile stabilite de instanța de fond pentru terenul expropriat.
Nici critica privind suprafața expropriată nu poate fi primită, deoarece prin expertiză s-a determinat această suprafață în urma măsurătorilor efectuate de experți. Ca urmare, suprafața expropriată este cea preluată efectiv, cu atât mai mult cu cât parcela expropriată este rezultată în urma unei parcelări făcute tocmai în acest scop, neavând relevanță suprafața care rezultă din documente, știut fiind că în sistem de carte funciară nu este garantată decât calitatea de proprietar, nu și suprafața imobilului.
Nefondată este și critica vizând împrejurarea că instanța a acordat despăgubiri mai mari decât s-au solicitat prin acțiune. Reclamanta a apreciat inițial aceste despăgubiri la suma de 45.000 euro și a solicitat efectuarea unei expertize pentru determinarea exactă a acestora, dar după întocmirea expertizei, și-a precizat cuantumul despăgubirilor, astfel că nu se poate reține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, precizarea fiind făcută în limitele prevăzute de art. 132 alin.2 proc. civ.
În privința despăgubirilor acordate pentru prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, Curtea constată că soluția primei instanțe se sprijină pe mențiunea din raportul de expertiză în sensul că " șoseaua de centură împarte imobilul reclamantei în trei parcele și afectează, prin interdicțiile ce le impune un drum la asemenea categorie, o suprafață mult mai mare, diminuând practic întreaga valoare a terenului rămas cu peste 50%" (fila 66 dosar fond). Experții nu explică în ce constau aceste interdicții și din ce considerente se impun și nu arată modul de calcul al procentului de diminuare a valorii terenului rămas după expropriere.
Pe de altă parte, din schițele aflate la dosar (fl. 25, 70-71), rezultă că celelalte două parcele care îi rămân reclamantei după expropriere au o suprafață mai mare decât cea expropriată și au acces la drumul public. De asemenea, aceste parcele și-au păstrat categoria de folosință, neschimbându-și destinația.
Față de aceste considerente, se constată că reclamanta nu a făcut dovada că a încercat vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu.
Singura probă în acest sens este mențiunea din raportul de expertiză, pe care Curtea urmează să o înlăture, întrucât nu se sprijină pe nici un argument și nu se coroborează cu nicio altă probă.
Pentru considerentele reținute, Curtea constată întemeiat acest din urmă motiv de apel, astfel că, în baza art. 296. proc. civ. va admite apelul pârâtului și va schimba în parte sentința civilă nr. 85/2008 a Tribunalului Sibiu în ce privește cuantumul despăgubirilor.
Pe cale de consecință, va stabili aceste despăgubiri la echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 38.223 euro, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, în suprafață de 948 mp, din care se va scădea suma achitată, având în vedere că s-a reținut că, prin expropriere, nu se produce nicio diminuare a valorii terenului rămas.
Va menține în rest sentința atacată.
Apelantul a arătat, cu ocazia susținerii cererii de apel, că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr.85/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
(continuarea deciziei civile nr.88/A/2009)
Schimbă în parte sentința atacată în ce privește cuantumul despăgubirilor, pe care le stabilește la echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 38.223 euro, reprezentând contravaloarea terenului de 948 mp, expropriat, din care se va scădea suma achitată.
Menține în rest sentința atacată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Tehnored.
5ex/7.05.2009
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
