Expropriere. Speță. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/A/2009
Ședința publică din 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat dereclamanta - " ROMANIA " SRL C-N,precum și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA B împotriva sentinței civile nr. 500 din 1 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind șipe intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Local - Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 și Primarul, având ca obiect expropriere.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 11 martie 2009, reclamanta apelantă- " ROMANIA " SRL C-a înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 500 din 1.10.2008 a Tribunalului Cluj, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al comunei, Primarul comunei.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - " ROMÂNIA " SRL împotriva pârâților Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al comunei și Primarul comunei.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - " ROMÂNIA " SRL împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și s-a stabilit că despăgubirea datorată de expropriator reclamantei pentru suprafața de 5740. teren situat în, sat înscris în CF 1290 nr. top. 1048/2 și 1043/2 număr cadastral 1009 este de 963.000 lei, iar expropriatorul a fost obligat să-i plătească reclamantei această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A fost respinsă cererea de includere in despăgubire a cheltuielilor făcute de reclamantă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe, se arată că, referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, că, în procesele având ca obiect cererile prev. de art. 9 din Legea nr. 198/2004, Statul Român este reprezentat prin expropriator, expropriator fiind, potrivit disp. art. 2 alin. 1 din aceeași lege, Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, motiv pentru care, față de aceasta a fost admisă acțiunea și respinsă față de ceilalți pârâți.
Pe fondul cauzei, rin p. Hotărârea nr. 201, emisă la data de 21.03.2007 de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local, s-a stabilit pe seama reclamantei o despăgubire în sumă de 569.930,91 lei pentru terenul de obiect al litigiului.
Reclamanta a contestat valoarea despăgubirii stabilite, pretinzând că valoarea de tranzacționare în zona a unui teren similar celui expropriat este între 75 Euro/mp.
În aceste condiții, în conformitate cu disp. art. 25 din Legea 33/1994 aplicabile în cauză, precum și potrivit disp. art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii 198/2004 aprobate prin HG 941/2004, tribunalul a procedat la administrarea expertizei de evaluare de către o comisie de trei experți, potrivit procedurii și criteriilor stabilite în art. 26 din Legea 33/1994.
Potrivit expertizei de evaluare întocmite de comisia constituită din experții evaluatori, și, valoarea despăgubirii pentru terenul de 5740 mp supus exproprierii este de 962.900 lei.
Văzând valoarea stabilită de comisia de evaluare, rezultă cu evidență că, valoarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 201/21.03.2007 este mult subevaluată și, de aceea, încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 41 al 3 potrivit căruia exproprierea poate fi făcută numai cu o dreaptă despăgubire.
Din acest considerent, în temeiul disp. art. 481.civ. art. 41 din Constituția României, art. 9 alin. 10 din Legea 198/2004 și art. 21-27 din legea 33/1994 tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul celor arătate în dispozitiv.
În ceea ce privește suma reprezentând taxa de scoatere din circuitul agricol, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor, pretinsă de reclamantă cu titlu de prejudiciu, instanța a apreciat cererea ca neîntemeiată, pe considerentul că și în situația in care reclamanta ar fi rămas proprietara terenului, nu ar fi putut pretinde de la nimeni restituirea cheltuielilor făcute cu scoaterea terenului din circuitul agricol. Tot astfel, dacă l-ar fi vândut pe piața imobiliară, nu ar fi putut pretinde de la cumpărător restituirea acestor cheltuieli.
Astfel, reclamanta nu poate pretinde că suma achitată cu titlu de taxă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, rămasă în sarcina sa, reprezintă un prejudiciu cauzat de expropriere, la acoperirea căruia ar fi îndreptățită. Din aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 998 și 1169 cod civil cererea reclamantei a fost respinsă.
Cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, reclamanta nefăcând dovada unor asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta și pârâtul împotriva căruia a fost admisă acțiunea.
Reclamanta a solicitat schimbarea ei, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în apel, iar pârâtul în sensul respingerii ei în totalitate.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că greșit nu inclus prima instanță în cuantumul despăgubirilor cheltuielile efectuate de reclamantă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, în condițiile în care aceasta intenționa să utilizeze imobilul expropriat pentru construirea unei hale de producție și și demarat procedurile, obținând certificat de urbanism, însă le-a stopat, atunci când a aflat despre intenția Statului Român de a moderniza drumul național adiacent terenului proprietatea sa.
Cererea sa este legitimă raportat la disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, suma solicitată fiind un astfel de prejudiciu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost dovedite prin extrasul de cont depus la dosar.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin întâmpinare ( 28), solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat, pe motiv că, la evaluarea terenului, s- ținut seama de împrejurarea că acesta este situat în intravilan, iar cheltuielile de judecată au fost acordate în parte datorită împrejurării că și acțiunea a fost admisă în parte.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în apelul său, arătat că prima instanță greșit a respins acțiunea față de Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, care este o subunitate și mandatară companiei naționale.
De asemenea, greșit a luat în considerare prima instanță evaluarea la nivelul anului 2008, în condițiile în care, la nivelul anului 2005, evaluarea făcută de pârât a avut în vedere valoarea de circulație a terenului din zonă, la acel moment terenul fiind corect evaluat.
Valoarea terenului a crescut în răstimpul scurs datorită investițiilor făcute de Statul Român, astfel că acesta este în situația de a suporta o creștere a valorii terenului expropriat datorită propriilor sale investiții.
Reclamanta, prin întâmpinare (32-34), solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat, pe motiv că excepțiile vizând calitatea procesuală pasivă pârâților au fost corect soluționate de prima instanță, care reținut că Direcția Regională de Drumuri și Poduri reprezintă doar Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și nu participă în proces în nume propriu, evaluarea terenului s- făcut în mod corect, de comisia de experți prevăzută de lege, iar valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantei, în suprafață de 3000 mp, nu va crește în urma exproprierii, ci, dimpotrivă, se va diminua, în condițiile în care nu mai poate fi utilizat pentru realizarea vreunei construcții, datorită zonei de siguranță de minim 50 ce trebuie păstrată pentru acest tip de drum european, cu același regim ca și autostrada.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, în temeiul art.292 alin. 1 și 295 Cod proc.civ.curtea apreciază că apelul reclamantei este parțial fondat, iar C al pârâtului nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale de Drumuri și Poduri, aceasta a fost corect admisă de prima instanță. În realitate, se pune problema reprezentării Statului român, așa cum în mod fondat a reținut prima instanță, iar, în procesele având ca obiect cererile prev. de art.9 din Legea nr. 198/2004, Statul Român este reprezentat prin expropriator, expropriator fiind, potrivit disp. art. 2 alin. 1 din aceeași lege, Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, motiv pentru care, față de aceasta a fost admisă acțiunea și respinsă față de ceilalți pârâți, inclusiv Direcția Regională de Drumuri și Poduri
Împrejurarea că, în fapt, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a mandatat o subunitate a sa, respectiv Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, să redacteze anumite cereri, incluisv apelul și să o reprezinte în proces, nu schimbă reprezentarea statului în proces.
În ceea ce privește valoarea terenului obiect al litigiului, așa cum rezultă din expertiza tehnică depusă la dosar de pârât, aceasta a fost efectuată la data de 29 iunie 2005 (fila 27 dosar tribunal), însă hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă abia la data de 21.03.2007 ( 13-14 din același dosar) și comunicată ulterior reclamantei, fără o nouă evaluare.
În aceste condiții, în mod legal, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize care să evalueze terenul la valoarea actuală la momentul întocmirii expertizei, în cursul procesului ( 159-160 dosar tribunal, încheierea ședinței publice din 26.09.2007).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, semnat inclusiv de expertul asistent propus de pârât, care a efectuat expertiza inițială de evaluare la cererea acestuia, ce stat la baza emiterii hotărârii nr. 101/21.03.2007, de stabilire a despăgubirilor, nu rezultă că valoarea de circulație a terenului în litigiu ar fi crescut datorită investițiilor făcute de stat în zonă.
Este adevărat că se specifică un criteriu referitor la poziția terenului la șosea, însă șosea exista și înainte, investiția referindu-se la o lărgire a șoselei existente, acesta fiind și motivul exproprierii.
Raportat la aceste considerente, cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit de prima instanță, apelul pârâtului fiind nefondat și urmând a fi respins în consecință, în temeiul art. 296 Cod proc. civ.
Referitor la alte prejudicii cauzate reclamantei, susținerea acesteia în sensul că cheltuielile făcute cu scoaterea terenului din circuitul agricol ar constitui un prejudiciu ce nu este acoperit de despăgubirile acordate de prima instanță este nefondată, în condițiile în care valoarea de circulație a terenului a fost stabilită avându-se în vedere destinația sa de teren construibil (indiferent ce urma să se construiască pe acesta, nefiind solicitate alte despăgubiri constând în vreun folos nerealizat), așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe. Un astfel de prejudiciu exista dacă terenul ar fi fost evaluat ca teren agricol, iar cheltuielile efectuate cu scoaterea sa din circuitul agricol s-ar fi dovedit inutile, câtă vreme reclamanta nu și-a putut valorifica intenția de a construi datorită exproprierii.
Prin urmare, acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, probațiunea a fost suplimentată în apel, depunându-se la dosar, în afara extrasului de cont depus la prima instanță, din care nu rezultă neapărat că au fost ocazionate de prezentul proces, și factura fiscală nr. -/1.07.2007 ( 36 dosar curte), precum și contractul de asistență juridică nr. 70/50/23.04.2007 ( 41 din același dosar).
Cuantumul lor de 20.542,3036 lei, însă, a fost considerat exagerat de instanța de apel, urmând a se face aplicare a disp. art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. apelul reclamantei urmând să fie admis în parte, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. sub aspectul cheltuielilor de judecată diminuate la suma de 10.000 lei, pe care instanța o apreciază ca fiind corespunzătoare valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocatul angajat, pe parcursul celor 12 termene de judecată, constând în redactarea cererii de chemare în judecată, formularea cererilor în probațiune, studierea actelor de la dosar și întâmpinărilor și prezența la termenele de judecată, o bună parte din acestea soldate cu o soluție de amânare pentru depunerea raportului de expertiză, precum și raportat la împrejurarea că acțiunea a fost admisă doar în parte, soluție ce urmează a fi menținută în apel, aplicabile fiind, astfel și disp. art. 276 Cod proc. civ.
Apelul reclamantului urmând să fie admis în parte, în temeiul art. 274 alin. 1 și 276 Cod proc.civ. curtea va acorda cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 500 lei, reprezentând o parte onorariului avocațial, corespunzătoare pretențiilor admise ( 38-42).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanta C-N împotriva sentinței civile nr. 500 din 1 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o schimbă parțial, în sensul că obligă pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale pentru prima instanță.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
10 ex/23.03.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
