Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/A/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta apelantă ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr.374/22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 martioe 2009, când reprezentanta pârâtei apelante a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 11 martie 2009, pârâta apelantă Ortodoxă a depus la dosar concluzii scrise ( filele 87-88 din dosar ).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.374/22.02.2008 a Tribunalului Sălajs -a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus rectificarea CF nr.5 în sensul radierii încheierii de întabulare nr.84/1967 cu privire la înscrierea parohiei Ortodoxe Române pe nr.top 220 și restabilirea situației de CF anterioare cu privire la nr.top 220 așa cum a fost anterior înscrierii operate cu încheierea nr.84/1967.
A fost respins ca nevalabilă acțiunea privind rectificarea de CF nr.5 nr.top 257 și s-a dispus obligarea pârâtei Ortodoxă la plata către reclamantă a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei pe motiv că în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco- catolic este neîntemeiată pentru următoarele:
Din adresa nr.963/10.10.2007 a Episcopiei Română Unită cu, - cu O (15) rezultă că în a fost numit preot greco- catolic cu începere de la data de 10 octombrie 2006 și s-a reinființat ( 18) care are și cont bancar (30).
În aceste condiții apare ca superfluă rectificarea numărului de credincioși al acestei parohii.
De altfel potrivit art.5 alin.(2) din 489/2006, structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase, iar în temeiul art.8 alin. (1) din același act normativ, cultele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. cultelor se înființează și se organizează și unitățile de cult.
Potrivit art.23 din 1/2000 sunt structuri reprezentative ale unităților de cult centrele eparhiale, protoeriile, mănăstirile, schiturile, parohiile și filiile. este așa dar o structură reprezentativă a unității de cult.
2) În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a efectuat concilierea prealabilă cu pârâta ( 4), pârâta neprezentându-se la convocarea reclamantei.
În cartea funciară nr.5, nr. top 257 și 220, la care se referă reclamanta ( 23-26), figurează nr. top 257 cimitir în locul numit," în suprafață de 14 stp = 50,36 mp, iar pentru nr. top 220 biserică și împrejurimi 1 jgh = 5755 mp.
Numărul top 257 avut anterior nr.332/C ( 25) și a fost notat în CF prima dată încheierea nr. 5239/ 20 septembrie 1895 ca avere bisericească prin posesie sub efectivă.
Nr. top 220 avut anterior nr. 133/a, și a fost notat în CF pentru prima dată prin Încheierea nr.5277/17.06.1989 sub în favoarea bisericii greco - catolice.
Ulterior prin Încheierea nr.84/20.02.1967, în baza Decretului nr.177 și 358/1948, s-a notat rectificarea numelui Parohiei - în Ortodoxă Română ( 3,26).
Decretul nr. 358/1948 este actul normativ prin care a fost desființat cultul greco-catolic.
Potrivit art. 36 din Decretul nr. 177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului.
Prin urmare, bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic nu puteau să fie atribuite unei biserici în ființă în baza Decretului nr. 358/1948, situație în care modul de dobândire cât și titlul cu care a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară contravin legii.
Pe de altă parte, Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituțional raportat chiar la Constituția din 1948, care în art. 8 și 10 ocrotea proprietatea privată și reglementa posibilitatea exproprierii numai pentru cauze de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Ulterior, prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 358/1948, iar prin Legea nr. 489/2006 s-a abrogat și Decretul nr. 177/1948, astfel că în prezent, ambele acte normative, în temeiul cărora a fost înscris dreptul de proprietate prin Încheierea nr. 81/1967, sunt abrogate, astfel că această înscriere în cartea funciară există în prezent doar în baza unor acte normative abrogate.
Art. 34. pct. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și a publicității imobiliare prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia a fost făcută înscrierea.
Decretul Lege nr. 126/1990 a recunoscut oficial Română Unită cu, și în art. 2 reglementează situația bunurilor preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 și aceasta este încă o dovadă a faptului că bunurile respective erau preluate de stat și că în baza acestui act normativ ele nu puteau să fie atribuite unei alte biserici, așa cum s-a întâmplat cu bunurile ce fac obiectul acestei cauze.
De aceea, titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost nici la data când s-a făcut această înscriere și cu atât mai mult nu este nici astăzi valabil, situație în care sunt întrunite și prevederile art. 34 lit. a din Legea nr. 7/1996 și este întemeiată acțiunea în rectificarea intabulării în cartea funciară, urmând a se dispune în acest sens cu privire la nr. top 220.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea în CF nr.5 nr. top 257, instanța reține că pe acest nr. top se află înscris cimitirul.
Conform anexei 1 art. III pct.10 din nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cimitirele orășenești și comunale aparțin domeniului public al comunei sau orașului astfel că este inadmisibilă acțiunea privind revenirea la situația anterioară înscrierii în CF.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Ortodoxă solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, imobilele asupra cărora se solicită clarificarea situației juridice nu se încadrează în cele prev.de Legea 126/1990 și 182/2005, reclamanta solicitând înscrierea în CF a unei situații inexistente, cu atât mai mult cu cât se solicită a se înscrie dreptul său asupra unei biserici și a unui cimitir de 50 mp când în realitate este un cimitir pe 3358 mp și teren atribuit unor persoane fizice.
În aceeași idee se mai invocă faptul că Legea 213/1998 închide cimitirele printre bunurile aparținând drumului public, situație în care reînscrierea în favoarea reclamantei a imobilului din litigiu, este inadmisibilă, aceasta cu atât mai mult cu cât anularea încheierii de întabulare pe motivul abrogării actului normativ, este inadmisibilă pentru că s-ar ajunge la situația în care legea nouă să retroactiveze.
Prin motivele de ședință de la fila 59 și întâmpinarea de la fila 26 reclamanta s-a opus admiterii apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a actelor de la dosar, curtea de apel reține următoarele:
Prin acțiunea sa reclamanta a solicitat rectificarea CF nr.5 asupra nr.top 257, 220 conținând 50 mp cimitir la și biserică cu 5755 mp în sensul anulării încheierii de întabulare nr.94/1967 ca fiind fără titlu valabil, și revenirea în CF la situația anterioară.
În susținerea acțiunii reclamanta a invederat faptul că întabularea în CF a operat în virtutea Decr.358/1948 și ca atare potrivit dispoz.Legii 15/1938 art.34 rectificarea unei întabulari ce se cere de orice persoană interesată dacă au încetat efectele actului juridic în virtutea căruia s-a făcut înscrierea.
Astfel, susține reclamanta în condițiile în care Decr.348/1948 a fost abrogat prin Decret-lege 9/1989 este admisibilă acțiunea sa, cu atât mai mult cu cât întabularea imobilului în CF s-a făcut în condiții de ilegalitate.
Din petitele acțiunii rezultă fără posibilitate de echivoc că reclamanta contestă valabilitatea preluării imobilului, susținând că aceasta s-a făcut fără titlu valabil, ceea ce conturează intenția reclamantei de revendicare a imobilului în condițiile în care sunt invocate și dispozițiile art.27 alin.2 și 3 din Legea cultelor nr.489/2006 potrivit cărora, susține reclamanta, bunurile sacre, confiscate în mod abuziv în anii 1940-1949, așa cum este situația de față, vor trebui restituite vechilor proprietari, conform legislației în vigoare - art.1 alin.3 din OG 64/2004 ce a modificat art.3 din Decret-lege 126/1990.
Prin prisma acestei situații, și a valorii imobilului, instanța în baza rolului activ prev.de art.129 civ. a solicitat precizarea valorii imobilului.
Astfel, reclamanta prin notele de ședință de la fila 59 a susținut că este lipsită de importanță precizarea unei valori a imobilului, cîntărind fără putință de tăgadă că acțiunile pentru revendicarea averii Bisericii Unite cu - sunt scutite de taxă de timbru.
Intimata a precizat la termenul de judecată din 9.03.2009 că valoarea imobilului din litigiu este sub 5 miliarde, situație în care s-a pus în discuția părților competența materială în primă instanță în ce privește soluționarea litigiului.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art.158-159 pr.civ. art.1 și 2 lit.b pr.civ. instanța reține că față de obiectul și valoarea litigiului, sub 5 miliarde lei, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea judecătoriei, motiv pentru care în temeiul art.297 pct.2 pr.civ. urmează a se admite apelul, a se anula sentința civilă nr.374/22.02.2008 a Tribunalului Sălaj și a trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Zalău.
Astfel, instanța urmează să verifice temeinicia petitului referitor la constatarea nevalabilității titlului în baza căruia pârâta s-a întabulat în cartea funciară și respectiv anularea încheierii de CF prin care s-a întabulat pârâta, cu consecința rectificării cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară de CF.
Este adevărat că prin art.51 din Legea 489/2006 a fost abrogat Decr.177/1948 dar această abrogare nu poate constitui un obstacol în a aprecia dacă Decretul 177/1948 a fost sau nu unul abuziv și neconstituțional în raport de Constituția din 1948, câtă vreme modul concret în care a fost aplicat acest decret, în privința imobilului din litigiu, trebuie analizat prin raportare la situația anului 1948, cu alte cuvinte urmează să se verifice dacă aplicarea Decretului 177/1948 în anul 1948 a fost făcută cu respectarea prevederilor sale, mai precis ale art.37 din acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ORTODOXĂ în contra sentinței civile nr.374 din 22 februarie 2008 dosar nr- a Tribunalului Sălaj, pe care o desființează și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Zalău.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red,PE/CA
28.04.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Eugenia Pușcașiu
