Fond funciar. Speta. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr- (Număr în format vechi 644/2005)
Decizie nr. 1516/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Primăria mun. S, cu sediul în S,-, împotriva deciziei civile nr.22 din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3341/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța în temeiul art. 32 pct. 1 Cod procedură civilă dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 127/CR din 06.10.2009, prin care declarația de abținere formulată de doamna judecător fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 636 din 13 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 2849/1999, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/19991 S și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991
Prin decizia civilă nr. 172 din 2 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4898/2002, s-a admis apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 636 din 13 februarie 2002 Judecătoriei Sighișoara, dispunând anularea integrală a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre evocarea fondului, fixând termen în acest sens la data de 23 iunie 2004.
Prin decizia civilă nr. 22 din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 3341/2004 - în rejudecare - s-a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S și în consecință:
- pârâta a fost obligată să-l pună pe reclamant în posesie cu suprafața de 10 ha teren pășune, inclusă în titlul de proprietate nr. -/1995, în parcelele cu nr. top. 2754/4 și 3154/5, 52 și 43, pe amplasamentul descris în planul de situație - anexa 3 la raportul de expertiză topografică întocmit de expertul, cu 26.150,25 mp teren pășune în parcela 2754/4 și cu 74.492 mp teren pășune în parcela 3154/5;
- s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de teren pășune rezultată din echivalarea pășune-arabil;
- pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 2.646.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului S și a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul privind punerea în posesie asupra parcelelor cu nr. top 2754/4 și 3154/5 și exonerarea recurentei pârâte de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a solicitat punerea în posesie pe terenul care figurează în titlul de proprietate nr. -/1995 eliberat pe numele defunctei, reclamantul fiind legatarul universal al acesteia. Numitei i s-a stabilit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, aceasta figurând în anexa nr. 8 poziția 60 hotărârii comisiei județene, dreptul de proprietate fiind stabilit pentru o suprafață de 10 ha teren pășune în zona "".
S-a mai arătat că reclamantul în calitate de legatar universal a solicitat punerea în posesie pe terenul cuprins în titlul de proprietate precum și asupra unei "diferențe de teren" la care se considera îndreptățit.
Recurenta pârâtă a apreciat că decizia tribunalului este criticabilă întrucât instanța de apel nu a avut în vedere faptul că titlul de proprietate sus-menționat a fost anulat prin Hotărârea nr.431/2001 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 și ca urmare a emiterii acestei hotărâri terenul de sub nr. top 3154/5 și 2754/4, cu care reclamantul solicită să fie pus în posesie împreună cu alte terenuri din aceeași zonă, constituie în prezent proprietatea orașului S - Consiliul local S -, fiind dobândit în baza art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și întabulat în CF nr. 5266 S nr. top. 7405/2.
În contextul în care asupra terenului în litigiu Consiliul Local S deține un drept de proprietate care este opozabil terților, s-a susținut că reclamantul nu poate fi pus în posesie decât în situația în care se anulează titlul în temeiul căruia Consiliul local Sad obândit dreptul de proprietate și acest drept se radiază din cartea funciară.
Recurenta pârâtă a mai invocat faptul că decizia atacată este criticabilă și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.646.700 lei vechi în favoarea reclamantului. S-a apreciat că aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina Comisiei locale pentru stabilirea dreptul de proprietate privată asupra terenurilor S, întrucât această comisie nu are personalitate juridică, neavând patrimoniu propriu și un buget prevăzut pentru astfel de cheltuieli, fiind un organ colegial de lucru.
S-a susținut, de asemenea, că potrivit legislației în materie debitorul cheltuielilor de judecată nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică din raportul obligațional dedus judecății și pe cale de consecință, comisia locală de fond funciar, nefiind caracterizată ca o persoană juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, această comisie nu este instituție publică nici în înțelesul OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Reclamantul a formulat întâmpinare și a solicitat în primul rând în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă să se dispună suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil aflat pe rolul Judecătoriei Sighișoara, având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierilor de întabulare prin care orașul S și-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului atribuit antecesoarei sale prin titlul de proprietate nr. -/1995 în suprafață de 10 ha înscris în mod nelegal în CF nr. 5266 S nr. top. 7405/2.
Referitor la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Mureș în apel, invocându-se faptul că orașul S și-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în mod nelegal, întrucât la data constituirii dreptului de proprietate al pârâtului reclamantul, în calitate de legatar universal al antecesoarei sale, era deja proprietar asupra terenului de 10 ha identificat prin titlul de proprietate. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind restituirea către unitățile administrativ teritoriale a terenurilor provenite din fostele islazuri comunale transmise unităților de stat și care în prezent sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabili. Pe de altă parte, acest teren nu putea face obiectul art. 44 din Legea nr. 18/1991, deoarece reclamantul îl deținea în baza titlului de proprietate sus-menționat încă din 18 ianuarie 1995, titlul de proprietate fiind și în prezent valabil.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 16 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă s-a dispus în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării recursului declarat de Comisia locală pentru stabilirea dreptul de proprietate privată asupra terenurilor până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1100/2005 a Judecătoriei Sighișoara având ca obiect acțiunea civilă la care a făcut referire reclamantul în întâmpinare.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Conform titlului de proprietate nr. - din 18 ianuarie 1995, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M s-a stabilit în favoarea numitei dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha tren pe raza municipiului S în parcelele cu nr. top. 3154/5 ( 7 ha) și 2754/4 ( 3 ha).
Reclamantul, în calitate de moștenitor al numitei a solicitat obligarea pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S la punerea sa în posesie asupra parcelelor de teren sus-menționate, conform amplasamentului stabilit prin titlul de proprietate, invocând faptul că amplasamentul pe care i l-a indicat faptic această comisie cu ocazia punerii efective în posesie nu corespunde cu cel din titlul de proprietate.
Instanța de apel, procedând la soluționarea cauzei în fond după anularea sentinței pronunțate de judecătorie, a reținut că solicitarea reclamantului este fondată, în contextul în care cu ocazia punerii în posesie comisia locală de fond funciar nu a respectat amplasamentul care rezultă din titlul de proprietate. Instanța de apel a dispus punerea în posesie pe amplasamentul indicat în planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul, cu ocazia judecării cauzei în primă instanță.
Pârâta comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S nu a contestat că nu a respectat amplasamentul din titlul de proprietate, însă a invocat faptul că titlul de proprietate de care se prevalează reclamantul a fost anulat prin Hotărârea nr. 431 din 10 august 2001 Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, iar terenul respectiv constituie în prezent proprietatea orașului S, fiind dobândit în baza art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și întabulat în CF nr. 5266 S, nr. top. 7405/2.
În ceea ce privește anularea titlului de proprietate invocată de recurenta pârâtă, trebuie precizat că Hotărârea nr. 431 din 10 august 2001, emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, prin care s-a dispus anularea unor suprafețe de teren înscrise în anexa 8, între care și suprafața de teren atribuită numitei a fost anulată prin sentința civilă nr. 515 din 4 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 2174/2002, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 627/R/17 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4593/2003.
Prin urmare, în condițiile în care refuzul comisiei locale de fond funciar de a-l pune în posesie pe reclamant pe amplasamentul care figurează în titlul de proprietate nr. -/1995, s-a întemeiat pe hotărârea sus-menționată și aceasta a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în mod nejustificat se susține de către recurenta pârâtă că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că titlul de proprietate a fost anulat. De altfel, anularea de către instanță a Hotărârii nr. 431/2001 a Comisiei județene de fond funciar a constituit și motivul pentru care tribunalul a dispus în speță anularea sentinței pronunțată de judecătorie și evocarea fondului de către instanța de apel.
Referitor la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea Orașului S, din actele dosarului rezultă că parcelele de teren în litigiu cu nr. cadastral 3154/4 și 2754/4, alături de alte parcele de teren au fost înscrise în CF nr. 5266 S, nr. top. 7405/2, în foaia B figurând ca proprietar Orașul S - Consiliul Local S, înscrierea fiind făcută în baza încheierilor de carte funciară mr. 3239/2001 și nr. 833-835/2004. Față de aceste înscrieri trebuie însă precizat că prin decizia civilă nr. 252 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-, în urma admiterii apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1310 din 30 noiembrie 2007 Judecătoriei Sighișoaras -a dispus anularea înscrierilor de la pozițiile B 20, B 21 și B 22 efectuate în foaia Bac ărții funciare nr. 5266 S, nr. top. 7405/2 în baza încheierilor nr. 3239/2001, nr. 4269/2001 și nr. 833-835/2004 și radierea din CF nr. 5266 S, nr. top. 7405/2 a acestor înscrieri. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Mureșa rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 63/R/15 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Ca atare, având în vedere că prin hotărârea judecătorească sus-menționată s-a dispus radierea din cartea funciară a înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al Orașului S, pârâta nu se mai poate prevala de aceste înscrieri și nu mai poate invoca opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate al Orașului S asupra terenurilor în litigiu.
Prin urmare, curtea apreciază că hotărârea instanței de apel prin care s-a dispus punerea în posesie a reclamantului asupra terenului înscris în titlul de proprietate cu respectarea amplasamentului din titlu este legală, întrucât ca urmare a radierii din cartea funciară a înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al Orașului S nu mai există nici un impediment pentru punerea în posesie a reclamantului pe amplasamentul pe care acesta l-a solicitat și la care este îndreptățit.
În ceea ce privește obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel în mod corect a făcut în speță aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că în urma admiterii acțiunii reclamantului pârâta a căzut în pretenții, în sensul prevederilor legale menționate și prin urmare este în culpă procesuală. Prin aceste prevederi legale nu se face distincție între calitatea persoanei care cade în pretenții, iar faptul că pârâta nu are patrimoniu propriu și buget propriu, nu constituie un impediment pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta funcționează pe lângă Primăria S și este finanțată de la bugetul local.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de recurs reține că hotărârea instanței de apel este legală, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie și ca atare, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului S urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului S, cu sediul în S,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 22 din 24 februarie 2005 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3341/2004.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
jud.apel:;
-23.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
