Fond funciar. Speta. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - fond funciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 292
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții și, domiciliați în D,-, județul B, împotriva deciziei nr. 148 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns revizuientul recurent, asistat de avocat, intimata, asistată de avocat, lipsă fiind recurenta și intimatele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar a fost depusă chitanța nr. - din 1 octombrie 2009 în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Avocat, pentru intimata, depune la dosar întâmpinarea formulată și înmânează și avocatului recurentului duplicatul acesteia.
Avocat, pentru recurenții și, nu solicită lăsarea cauzei la strigarea a doua pentru a avea posibilitatea să studieze întâmpinarea primită la termenul de astăzi.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată și solicită admiterea acestei excepții.
Avocat, pentru recurenții și, a solicitat respingerea excepției, apreciind că este admisibilă cererea de revizuire formulată de intervenienți. Precizează că prin cererea de revizuire introdusă împotriva deciziei nr. 115 din 2007 Tribunalului Botoșania solicitat schimbarea în totalitate a acesteia pe motiv că această instanță a dispus reconstituirea dreptului de proprietate intimatei luând în considerare drept probe certe și concludente declarațiile martorilor, care au fost declarate de către procuror ca fiind mărturii mincinoase, dar nu a dispus trimiterea lor în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal. Arată că testamentul încheiat în anul 1955 fost revocat prin testamentul din 1989 de același testator, astfel testamentul reținut de prima instanță neavând relevanță în cauză. Susține că instanța de apel care a admis cererea intimatei nu a verificat data când s-a deschis succesiunea după semnatarul testamentului, probatoriul fiind incomplet și insuficient pentru admiterea plângerii intimatei. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata, precizează că prin decizia nr. 115 A/2007 Tribunalul Botoșania admis plângerea, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și a respins cererea de intervenție ca nefondată. Mai arată că prin decizia nr. 433/2007, Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca inadmisibil recursul Comisiei locale D și recursul intervenienților și împotriva deciziei nr. 115 A/2007 a Tribunalului Botoșani. Revizuirea a fost respinsă ca nefondată deși trebuia respinsă ca inadmisibilă. Susține că nu este absolut necesar un certificat de moștenitor, testamentul fiind o dovadă suficientă, toate acestea au fost avute în vedere în respingerea recursurilor comisiei, existând autoritate de lucru judecat, iar comisia nu a exercitat nici o cale extraordinară de atac. În subsidiar, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 115 din 7 iunie 2007 Tribunalului Botoșani -Secția civilă, a fost admis apelul declarat de petenta, s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 401/2004 a Judecătoriei Darabani, în sensul admiterii plângerii petentei, dispunându-se reconstituirea în favoarea acesteia a dreptului de proprietate privată cu privire la suprafața de 0,18 ha teren situat în intravilanul orașului D, județul Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul altei persoane formulată în apel d e intervenienții și, cu obligarea acestora să plătească petentei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut că la origine, defunctul, bunicul apelantei, a dispus de suprafața de 36 ari teren situată în intravilanul orașului D, din care 12 ari au fost dați cu titlu de zestre mamei petentei, respectiv, iar diferența a fost dată de defunct, în părți egale, celorlalți copii. Ulterior, prin testamentul autentificat la 10 februarie 1955, mama petentei a beneficiat de suprafața de 6,27 ari teren, loc de casă, cu 1/4 din casa edificată pe el, astfel că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 18 ari teren rezultat din adiționarea celor două parcele, aspect reținut și de curtea de apel care a respins recursul comisiei locale.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interesul altei persoane, instanța de apel a reținut în cauză dispozițiile art. 54 Cod procedură civilă și faptul că intervenienții și-au bazat cererea lor pe existența unui conflict legat de valabilitatea testamentului pe care îl au și care le-ar conferi un drept de proprietate asupra terenului, însă această apărare nu este de natură a obstacula dreptul petentei la o econstituire primară.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D și intervenienții și, recursul Comisiei locale fiind respins ca inadmisibil, iar al intervenienților ca nefondat prin decizia civilă nr. 433 din 26 octombrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA.
Împotriva atât a deciziei nr. 433/26.10.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, cât și împotriva deciziei civile nr. 115 din 7 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă au formulat cerere de revizuire intervenienții și, iar prin decizia nr. 225 din 24 iulie 2008 Curtea de APEL SUCEAVAa disjuns judecata cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă împotriva deciziei nr. 115 din 7.06.2007 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani.
Astfel investită cu judecarea cererii de revizuire, prin decizia civilă nr. 148 din 7 iulie 2009, Tribunalul Botoșania constatat că intervenienții și au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 115 din 7 iunie 2007 Tribunalului Botoșani, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, cu motivarea că două dintre persoanele care au depus mărturie în cauză au fost sancționate definitiv cu amendă pentru mărturie mincinoasă. S-a invocat incidența acestui motiv de revizuire prin raportare la Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 9 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 96/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, județul B, ordonanță care a fost menținută prin sentința penală nr. 502 din 23.10.2007 a Judecătoriei Darabani, prin care s-a respins plângerea formulată în baza art. 2781Cod procedură penală de către revizuienții din prezenta cauză. S-a reținut de către Judecătoria Darabani, prin sentința penală sus-amintită, că soluția dată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. -, respectiv decizia nr. 407 din 10 octombrie 2006, nu este fundamentată numai pe declarațiile martorilor și, acestea venind în completarea înscrisurilor de la dosar, astfel că, deși faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, raportat la persoanele acestora, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii și deci soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani este temeinică și legală. Raportat la aceste rețineri, Tribunalul a apreciat că decizia nr. 407 din 10 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani - Secția civilă a fost desființată în totalitate prin decizia nr. 98 din 20 februarie 2007 Curții de APEL SUCEAVA - Secția civilă, aceasta devenind caducă, iar în rejudecarea apelului, Tribunalul Botoșani în adoptarea soluției a avut în vedere doar înscrisurile ca mijloc de probă, nu și declarațiile celor doi martori și, mai mult, în ce privește cererea de intervenție a revizuienților și a fost respinsă pe motiv că apărarea legată de legalitatea testamentului nu poate obstacula dreptul petentei la reconstituirea primară, neputând face alte susțineri decât cele ale părții pentru care a intervenit. În consecință, chiar dacă față de cei doi martori s-a stabilit că au săvârșit fapta de mărturie mincinoasă, mărturiile acestor martori nu au fost determinante, astfel că instanța de apel nici nu le-a avut în vedere, înlăturând această probă (testimonială), soluția dată prin decizia a cărei revizuire se solicită se vădește a fi întemeiată pe baza celorlalte probe, respectiv cele 2 înscrisuri, testamentul nr. 95 din 10 februarie 1955 (fila 5 dosar fond) și cererea de înscriere în CAP a lui, unchiul petentei (fila 6 dosar), înscrisuri care au forța probantă de a dovedi că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cei 18 ari teren.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienții și, care au criticat soluția pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 289 și 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă. În motivarea recursului, intervenienții au susținut că în mod greșit au fost apreciate ca nefiind determinante declarațiile martorilor față de care s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanța de apel administrând această probă tocmai în considerarea ca fiind utile și pertinente în cauză a acestor declarații. Declarațiile celor 2 martori au fost avute în vedere la data soluționării apelului declarat de petenta, întrucât înscrisurile depuse la dosar nu erau complete în lămurirea situației de fapt, a succesiunii actelor și aspectelor relevante cauzei, inclusiv în ceea ce privește suprafața reală cu privire la care petenta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat din următoarele considerente:
În prezenta cauză recurenții au avut calitatea de intervenienți în interesul pârâtei, respectiv a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D, aceștia susținând poziția acestei comisii care a combătut pretențiile petentei intimate privind îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare după mama sa pentru suprafața de 18 ari teren arabil.
Trebuie observat că în calitate de intervenienți accesorii, în conformitate cu dispozițiile art. 54 și următoarele din Codul d e procedură civilă, recurenții pot îndeplini doar actele de procedură care nu sunt potrivnice interesului intimatei pe care vor să o susțină, căile de atac formulate de aceștia putând fi soluționate pe fondul pretențiilor lor doar în măsura în care partea în favoarea căreia au intervenit a declarat respectiva cale de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 56 din Codul d e procedură civilă, "apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs", dispoziția stabilind cu caracter de principiu faptul că intervenienții accesorii pot ataca cu succes o hotărâre doar în măsura în care partea în interesul căreia au intervenit a formulat la rândul său o cerere similară prin care să tindă la retractarea sau reformarea hotărârii.
Constatând că în prezenta cauză Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D, în favoarea căreia au intervenit recurenții, nu a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 115 din 7 iunie 2007 Tribunalului Botoșani, instanța urmează a admite prezentul recurs, a modifica în totalitate decizia atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, revizuienții recurenți vor fi obligați să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător (fila 15).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții și, domiciliați în D,-, județul B, împotriva deciziei nr. 148 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Modifică în totalitate decizia nr. 148 din 7 iulie 2009 Tribunalului Botoșani, în sensul că:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Obligă recurenții revizuienți să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
