Fond funciar. Speta. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.7
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1733 din 05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a solicitat soluționarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, situație față de care Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 27.01.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că imobilul situat în T, Calea, nr. 58, jud. T, înscris în CF nr. 15927 Tat recut în proprietatea statului în mod abuziv, în baza Deciziei nr. 301/1981 și să fie repus în termenul prevăzut de lege cu privire la posibilitatea de a solicitat despăgubiri pentru imobilul menționat. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 EURO cu titlu de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului descris supra și expropriat în baza deciziei amintite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea părinților săi, până în anul 1981 când aceștia au fost expropriați în baza Deciziei nr. 301/1981. S-a mai precizat de către reclamant că, urmare a plecării sale din România, a fost nevoit să-și schimbe pe cale administrativă numele din în, iar în certificatul său de nașterea fost înscris, din eroare, la numele tatălui "" în loc de "".
Prin sentința civilă nr. 1733/PI/ din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respinsă ca prematură acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 05.09. 2007, fost invocată din oficiu excepția prematurității acțiunii reclamantului, excepție pe care instanța a considerat-o ca fiind întemeiată și a admis-o pentru următoarele argumente:
Astfel, acțiunea reclamantului a fost apreciată ca și o contestație fundamentată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22 decembrie 1989, reclamantul susținând și probând depunerea unei notificări, conform prevederilor art. 22 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul evidențiat în CF nr. 15927 T preluat de Statul Român prin expropriere.
Prima instanță a mai constatat că din actele dosarului nu rezultă că notificarea formulată de reclamant prin intermediul executorului judecătoresc la data de 10.08.2006 ar fi fost soluționată în vreun fel de către Primăria Municipiului T căreia i-a fost adresată, iar aspectele invocate de pârât pe calea întâmpinării apar ca neavenite raportat la cadrul procesual creat și stadiul soluționării notificării.
S-a apreciat că solicitarea petiționarului de repunere în termen a notificării, se impune a fi rezolvată în etapa administrativă de soluționare a notificării urmând ca, dacă este cazul și soluția dată cu privire la această chestiune să fie supusă controlului instanței de judecată.
În condițiile nesoluționării notificării, demersul procesual al reclamantului, (care pretinde că instanța, în mod direct și fără a aștepta finalizarea procedurii necontencioase de restituire a imobilului, să dispună cu privire la anumite măsuri reparatorii), excede cadrului legal instituit de Legea nr. 10/2001 pe care acesta și-a fundamentat acțiunea dedusă judecății, acțiunea fiind privită ca prematură.
Împotriva sentinței civile nr. 1733 din 05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat în termen legal apel reclamantul criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului a arătat că prin acțiunea civilă a solicitat să se constate că imobilul situat în T, Calea, nr. 58, jud. T, înscris în CF nr. 15927 Tat recut în proprietatea statului cu titlu abuziv în baza Deciziei nr. 301/1981 și să fie repus în termenul prevăzut de lege cu privire la posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru imobilul menționat. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 EURO cu titlu de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului.
Reclamantul a arătat că imobilul s-a aflat în proprietatea părinților săi, până în anul 1981 când aceștia au fost expropriați în baza Deciziei nr. 301/1981; că fiind cetățean și locuind într-o comunitate în care nu a avut tangențe cu alți cetățeni români, nu a avut informații în legătură cu legile speciale din România prin care s-a dat posibilitatea foștilor proprietari să-și redobândească imobilele trecute abuziv, în proprietatea statului sau să obțină contravaloarea acestora.
Susține că, în momentul în care a luat cunoștință de existența Legii nr. 10/2001 s-a adresat, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc, la data de 10.08.2006, cu notificare către Primarul Municipiului primind răspuns la data de 09.11.2006, acest răspuns echivalând în fapt cu o dispoziție de respingere a cererii privind acordarea despăgubirilor bănești.
Din răspunsul primit rezultă că notificarea nu mai poate fi soluționată deoarece termenul limită pentru depunerea notificării a expirat la data de 14.02.2002, astfel încât cererea, formulată pe cale administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi soluționată.
Reclamantul consideră că în această situație prima instanță în mod greșit i-a respins acțiunea ca prematur introdusă deoarece în prezent nu mai este în măsură să obțină o dispoziție, fie și de respingere a cererii, pe care să o poată ataca în instanță.
Prin întâmpinare Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât, după apariția Legii nr. 10/2001 orice acțiune în revendicare a imobilelor preluate abuziv este inadmisibilă, iar o acțiunea fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, este condiționată de parcurgerea procedurii administrative, care este obligatorie și prealabilă.
Arată că, în conformitate cu Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22 decembrie 1989, respectiv Legea nr. 247/2005, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare. Reclamantul nu a depus notificarea în termenul prevăzut de legea specială astfel încât nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 247/2005, iar prin apariția legii speciale a fost suprimat dreptul la o acțiune de drept comun în revendicare.
Ca urmare se solicită respingerea apelului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că imobilul situat în T, Calea, nr. 58, jud. T, înscris în CF nr. 15927 Tat recut în proprietatea statului în mod abuziv în baza Deciziei nr. 301/1981; să fie repus în termenul prevăzut de lege cu privire la posibilitatea de a solicitat despăgubiri pentru imobilul menționat și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 150.000 EURO cu titlu de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului expropriat.
Soluția pronunțată de prima instanță, aceea de respingere ca prematură a acțiunii reclamantului este greșită în raport de dispozițiile constituționale, Declarația Universală a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
Articolul 21 din Constituția României consacră accesul liber la justiție al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege spune articolul - sus citat nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
La alin. 4 din art. 21 se precizează: " jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite".
Astfel spus, art. 21 din Constituția României - urmărește să garanteze efectivitatea și deplinătatea accesului liber la justiție, ca drept fundamental ce "nu poate fi îngrădit de nicio lege; căruia îi corespunde obligația corelativă a instanței de a se pronunța asupra cererii adresate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
"Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne,(spune art. 20 al. 2 din Constituția României) au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede, în art. 17: "(1)" Orice persoană care dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; (2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa; De asemenea, Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispune în art. 1 alin. 1 că"orice persoană fizică sau morală are dreptul să i se respecte bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale de drept internațional".
În speța de față prima instanță a respins ca prematură acțiunea reclamantului pe motiv că acesta nu a așteptat finalizarea procedurii administrative necontencioase și facultative (cum o spune art. 21 al. 4 din Constituția României) și fără a supune discuției și analizei adresa Primarului Municipiului T din care rezultă că notificarea reclamantului nu mai poate fi soluționată întrucât termenul limită pentru depunerea notificării a expirat la data de 14.02.2002.
Este adevărat că o condiție pentru exercitarea acțiunii și dobândirii calității de parte în procesul civil este existența"dreptului".
Pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, "dreptul" trebuie îndeplinească anumite cerințe; să fie recunoscut și ocrotit de leg, adică să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri -; să fie exercitat potrivit scopului recunoscut de lege și cu bună credință și în fine, să fie actual. Dacă dreptul nu este actual, poate fi invocată și admisă excepția de prematuritate.
Dar, în prezenta cauză reclamantul solicită instanței să analizeze și să se pronunțe cu privire la titlul în baza căruia statul comunist și-a întabulat în CF dreptul de proprietate, cu alte cuvinte își revendică proprietatea asupra unui imobil preluat de statul comunist, iar acțiunea pentru apărarea dreptului de proprietate este inprescriptibilă.
Raportând datele sus arătate la speța de față Curtea statuează că prima instanță a ignorat și minimalizat conținutul reglementărilor cuprinse în pactele și tratatele la care România este parte, cultivând detaliul legii interne în detrimentul ansamblului, refuzând comparațiile și analogiile cu hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privându-l astfel pe reclamant de orice posibilitate rezonabilă de a i se analiza pe fond cererea, de "dreptul la judecarea în mod echitabil" - așa cum statuează art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării un ei hotărârii temeinice și legale, Curtea, pentru cele ce preced, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, urmează să admită apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1733 din 05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Să desființeze sentința civilă apelată și să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Timiș.
În rejudecare se va analiza dacă adresa emisă de către Primarul Municipiului T echivalează sau nu cu o dispoziție de soluționare a notificării și se va verifica calitatea procesuală a reclamantului față de faptul că în certificatul său de nașterea fost înscris, la numele tatălui "" în loc de "".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1733 din 05.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la instanță, Tribunalul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- T, str. -, nr. 2,.4, jud.
Pârâtul intimat
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T - Bv., nr.1
Red. /08.02.2008
Tehnored /08.02.2008
Ex.4
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
