Fond funciar. Speta. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.817/2009-
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de intimatul jr. prin mandatar domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-/B, județul B și intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI O - REPREZENTANT AL COMISIEI LOCALE O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în O, nr. 1, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, domiciliați în O,-, județul B și domiciliată în O,-, - 5,. 27, județul B, împotriva deciziei civile nr. 565 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost anulată sentința civilă nr. 1985 din 19 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1867/R/2002, având ca obiect: contestație în anulare - fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 21 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 28 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 07.10.2005, contestatorul în contradictoriu cu intimații, -, jr. prin mandatar, Primarul Municipiului O - reprezentant al Comisiei locale O pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991 a solicitat instanței anularea sentinței civile nr. 1985/2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1867/R/2002 și rejudecarea pe fond a cauzei, având în vedere că pe tot parcursul procesului a fost citat la o adresa greșită.
Prin sentința civilă nr. 1961/2006 Judecătoria Oradeaa respins ca inadmisibilă contestația în anulare, hotărârea fiind menținută de Tribunalul Bihor prin decizia civila nr. 47/A/2007.
Urmare a recursului declarat de către contestator, Curtea de Apel Oradea prin decizia civila nr. 713/2007-R a admis ca fondat recursul declarat, a casat decizia civila nr. 47/A/2007 data de Tribunalul Bihor, a desființat sentința nr. 1961/2006 a Judecătoriei Oradea și a trimis cauza spre rejudecarea contestației în anulare la Judecătoria Oradea, pentru cercetarea fondului contestației.
După rejudecarea contestației în anulare, Judecătoria Oradea prin sentința civilă nr. 925 din 05.02.2008 a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Comisia Locală O pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991, -, jr. prin mandatar și .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că a fost legală citarea contestatorului la adresa care a figurat în contractul de vânzare - cumpărare a bunului litigios, adică adresa din buletin a acestuia (adresă care și în prezent apare în actele contestatorului).
A reținut instanța ca potrivit art. 11 alin. 1din OUG97/2005, actul de identitate este documentul care face dovada adresei de domiciliu, iar faptul că a existat o schimbare a domiciliului contestatorului, care însă nu a fost înregistrata in evidentele oficiale din culpa acestuia, nu poate sa prejudicieze părțile din procesul de fond, care au fost de buna credință si nu aveau cum să cunoască faptul că pârâtul nu mai locuiește la adresa din buletin.
S-a considerat că nimeni nu poate invoca propria culpa și este fals că a existat o imposibilitate pentru contestatorul de a cere modificarea mențiunilor din actul de identitate privind domiciliul, acesta ar fi trebuit să ceară înscrierea noului domiciliu conform art. 27 lit. c) din OUG97/2005.
A mai considerat instanța că dând dovadă de pasivitate contestatorul s-a expus riscului să sufere prejudicii, iar neglijența în îndeplinirea obligațiilor prescrise în dreptul administrativ produce efecte nedorite în alte ramuri de drept, în speță dreptul civil. Aceasta cu atât mai mult cu cât anulându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă și pusă în executare, pentru un motiv ce ține de culpa exclusivă a pârâtului-contestator, s-ar aduce grav atingere dreptului de proprietate al părților care au câștigat procesul de fond, încălcându-se astfel articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorul și intimații și.
Prin apelul formulat apelantul, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației în anulare, trimițând apoi cauza Judecătoriei Oradea în vederea rejudecării pe fond a cauzei, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere cu acea ocazie.
În motivarea apelului s-a arătat că legea procedurală nu prevede obligația pârâtului de a-și schimba buletinul cu ocazia mutării pentru a putea fi citat de la noua adresă, ci obligația reclamantului de a asigura citarea acestuia de la locul unde locuiește efectiv, iar atunci când partea, în afară de domiciliu are și reședință, unde în fapt locuiește, ea trebuie să fie citată de la reședință - deoarece citarea are drept scop încunoștințarea părții despre existența procesului, pentru ca ea să se poată prezenta. Într-o atare situație, prin citarea la domiciliu partea ar putea fi expusă a nu avea cunoștință despre existența procesului.
A învederat apelantul că probele de la dosar confirmă că anterior divorțului s-a mutat de la adresa din buletin, stabilindu-și reședința pe- B, unde locuiește în prezent.
S-a arătat că în urma dovezilor de citare din dosarul nr. 1867/R/2002, întoarse cu mențiunea expresă a schimbării adresei apelantului de pe -, prin încheierea din 14.06.2002, reclamanta a fost obligată să indice în termen de 5 zile noul domiciliu și prin urmare "părțile de bună credință" știau de schimbarea intervenită și aveau obligația să facă cercetări și să indice noua sa adresă unde să se facă citarea și comunicarea actelor de procedură, ceea ce nu au făcut.
Totodată s-a învederat că cele două citații ale apelantului de pe strada -, cu ocazia rejudecării, au fost trimise pe - 45 și nu la 45 B și sunt pentru termenele din 22.11.2002 și 15.01.2003, ori judecata pricinii a avut loc la 19.02.2003, pentru când procedura de citare s-a efectuat nelegal pe str. - și nu pe - nr. 45 B sau prin publicitate.
S-a considerat că în speță, existau toate indiciile referitoare la schimbarea adresei la care apelantul contestator locuiește efectiv și este irelevant că în buletin și-a schimbat sau nu domiciliul legal - neavând autorizație de construcție nu se poate nota casa în CF, indicii datorită cărora instanța trebuia să oblige partea reclamantă să afle adresa sa reală, fie să fie citat prin publicitate, așa cum prevede legea și nu să-l sancționeze pe contestator pentru că nu și-a schimbat adresa din buletin.
Prin apelul formulat apelanții- intimati și, au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond, rejudecând cauza să se admită contestația în anulare, anulând sentința nr. 1985/2003 a Judecătoriei Oradea și să se trimită cauza pentru rejudecare pe fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea caii de atac apelanții au arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, respingând contestația în anulare fără a judeca practic pe fond, menținând situația anterioară în care, contestatorului i-a fost încălcat dreptul de apărare, la un proces echitabil, unde s-a nesocotit principiul contradictorialității prin aceea că părțile fiind citate nelegal, nu și-au putut formula apărarea.
Au mai arătat apelanții că apelantul - contestator a făcut dovada cu acte - acțiuni promovate în instanță, hotărâri judecătorești, - că a locuit efectiv la altă adresă decât cea la care a fost citat, că locuirea la acea adresă a avut caracter de continuitate, a durat și durează de o perioadă lungă.
Intimata Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 O, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelurilor declarate, arătând că dacă contestatorul și-a schimbat domiciliul avea obligația să obțină o noua carte de identitate, nerespectarea acestei obligații fiind considerată de legiuitor contravenție.
Totodată s-a învederat că potrivit disp. art. 98. pr. civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar.
Intimatul jr. prin reprezentant a solicitat respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecata.
In legătură ca apelul declarat de apelanții si instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes.
Prin decizia civilă nr.565/A din 14.11.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins apelul formulat de apelanții și.
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul domiciliat în O,-/B, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI O, reprezentant al COMISIEI LOCALE O DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGII 18/1991, jr. prin mandatar domiciliat în O, str. -, nr. 59, cod poștal -, jud. B, domiciliată în O,-, - 5,. 27, cod poștal -, jud. B, domiciliat în O,-, cod poștal -, jud. B și - domiciliată în O,-, jud. B, cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 925 din 05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care schimbat-o în totalitate, în sensul că:
A admis contestația în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului O reprezentant al Comisiei Locale O de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană B de Aplicare a Legii nr. 18/1991, jr. prin mandatar, și -, și în consecință:
S-a anulat sentința civilă nr. 1985 din 19.03.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1867/R/2002 și s-a dispus rejudecarea cauzei în fond de către Judecătoria Oradea, sens în care s-a dispus trimiterea cauzei acestei instanțe.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată, s-a reținut că pentru ca o persoana care a avut calitatea de parte în primă instanță să poată să declare apel, trebuie să justifice interesul de a ataca sentința, și poate avea un asemenea interes numai partea care a căzut în pretenții, nefiind cazul intimaților.
Pe de alta parte normele privitoare la citare au caracter dispozitiv întrucât ocrotesc interesul părții citate, care este încunoștințată astfel de existenta procesului. Aceasta înseamnă că o parte nu poate invoca în căile de atac, lipsa de citare sau nelegala citare a celeilalte părți, o asemenea cerere fiind lipsita de interes.
În speță, apelanții - intimați au susținut ca și motiv de apel netemeinicia hotărârii instanței de fond, întrucât contestația în anulare a fost respinsă deși contestatorului i-a fost încălcat dreptul de apărare, acesta nefiind legal citat în dosar 1867/R/2002, așadar invoca nelegala citare a altei părți, cererea acestora de apel fiind lipsita de interes personal si direct.
In consecință, apelul declarat de apelanții a fost respins ca fiind lipsit de interes.
Cu privire la apelul declarat de apelantul, tribunalul a reținut că rocesul p. dintre părți a pornit inițial prin înregistrarea pe rolul Judecătoriei Oradeaa dosarului nr. 7578/1999, acțiunea introdusa de Primarul Municipiului O în calitate de reprezentant al Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 fiind respinsă prin sentința civilă nr. 3047/2000. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul și intervenientul -, apelurile declarate fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 626/A/2001 a Tribunalului Bihor, Curtea de Apel respingând si recursurile declarate de aceste părți prin decizia civilă nr. 1193/R/2001.
S-a mai reținut că prin decizia civilă nr. 42/2002-R a Curții de Apel Oradea, a fost admisă contestația în anulare introdusă de contestatorul împotriva deciziei pronunțată anterior în recurs, aceasta fiind anulată iar in urma rejudecării recursului a fost desființată în totalitate sentința civilă nr. 3047/2000 a Judecătoriei Oradea, cauza fiind trimisă spre rejudecare la această instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub dosar nr. 1867/R/2002, pronunțându-se sentința civilă nr. 1985/2003, atacată în prezenta contestație în anulare.
Instanța de apel a reținut că în acest dosar contestatorul a fost citat inițial la adresa din O, str. -, nr. 105/A, dovada de comunicare a citației pentru termenul din 14.06.2002 întorcându-se cu mențiunea persoana citată și-a schimbat adresa, destinatarul s-a mutat pe str. - din In consecință i s-a pus în vedere reclamantei să indice în termen de 5 zile noul domiciliu al pârâtului, obligație neîndeplinită de către reclamant.
Pentru termenele de judecata din data de 22.11.2002 si 15.01.2003 contestatorul a fost citat de pe-, însă pentru termenul din data de 19.02.2003 când au avut loc dezbaterile în fond, pârâtul a fost citat la adresa din O, str. -, nr. 105/A, sentința și decizia dată ulterior în apel fiind comunitate contestatorului la adresa de pe str. -, nr. 105/A, fila de comunicare a sentinței purtând mențiunea "destinatar mutat".
Primul motiv de contestație în anulare prev. de art. 317 pct. pr. civ. presupune că citarea este obligatorie, iar partea nu a fost deloc citată sau citarea a fost neregulată la termenul când s-a judecat cauza și s-a pronunțat hotărârea.
Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face, potrivit legii, art. 90 alin. (1) proc. civ. la domiciliul sau reședința celui citat. Această dispoziție trebuie înțeleasă în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu are și o reședință, unde în fapt locuiește, ea trebuie să fie citată la reședință deoarece citarea are drept scop încunoștiințarea părți despre existența procesului, pentru care să se poată prezenta și să-și facă apărările pe care le consideră necesare.
Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv. Deci prin domiciliu în sens procesual civil, se înțelege și acela pe care o persoana și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile litigante să poată fi înștiințate de existenta procesului, pentru a da eficiență principiului dreptului la apărare.
În cauza de față pârâtul - contestator a locuit efectiv, încă din anul 1998 în O,-/
Instanța de apel a reținut că adresa la care contestatorul-pârât locuia efectiv se cunoștea încă de la data de 18.01.2000 când s-a judecat inițial cauza înregistrată sub dosar nr. 7578/1999 al Judecătoriei Oradea, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea persoana citată și-a schimbat adresa, noua adresa fiind-/
De asemenea la data de 12.01.2001 (data la care se judeca apelul împotriva sentinței civile nr. 3047/2000), dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea persoana citata si-a schimbat adresa, noua adresa fiind -/B, pentru termenul din 23.02.2001 la Tribunalul Bihor contestatorul fiind citat la aceasta adresa.
In consecință la rejudecarea cauzei reînregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub dosar nr. 1867/R/2002 paratul trebuia sa fie citat la adresa unde locuiește efectiv, adresă ce era cunoscută în dosar.
Cu toate acestea la termenul din 19.02.2003 când au avut loc dezbaterile în fond pârâtul a fost citat la adresa din O, str. -, nr. 105/A, adresă la care se cunoștea ca acesta nu mai locuiește de mulți ani.
In consecință în mod eronat a reținut prima instanță că părțile nu aveau cum să cunoască faptul că pârâtul nu mai locuiește la adresa din buletin, la dosar existând probe în acest sens.
In speță contestatorul a dovedit că a locuit efectiv încă din anul 1998 la adresa din O-/B, prin depunerea unor hotărâri judecătorești din care rezultă că și în alte procese a fost citat de la adresa de pe-/B, deci că locuirea la aceasta adresă, în ce privește durata, a fost suficient de mare și a avut un caracter de continuitate.
Într-o atare situație a dispune citarea părții doar la domiciliul aflat în evidențele oficiale ar însemna că partea nu ia cunoștință de existența procesului, cu încălcarea dreptului de a-și formula apărări.
Instanța de apel a apreciat ca nefondate susținerile intimatei Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 în sensul că pârâtul avea obligația conform disp. art. 98. pr. civ. de a aduce la cunoștința instanței schimbarea domiciliului în timpul judecății, sub pedeapsa neluării ei în seamă.
Această dispoziție legală este aplicabilă în situația în care pârâtul și-ar fi schimbat domiciliul în timpul judecății. Ori în speță, după cum s-a dovedit domiciliul efectiv al pârâtului, în sensul de "adresa la care acesta locuiește efectiv" era la data introduceri acțiunii în O,-/B, neintervenind deci o schimbare a acestei adrese pe parcursul procesului. În aceste condiții reclamantul era cel care trebuia să dovedească faptul că a făcut demersuri pentru a afla domiciliul pârâtului.
Având în vedere că procedura de citare cu pârâtul la data la care s-a judecat în fond dosarul nr. 1867/R/2002 al Judecătoriei Oradeaa fost nelegal îndeplinită, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația în anulare în baza art. 317 pct. 1. pr. civ.
Cât privește excepția invocată de intimatul prin reprezentant în sensul că nu se mai poate introduce o noua contestație împotriva sentinței civile nr. 1985/2003 dat fiind că prima contestație a fost respinsă aceasta s-a dovedit a fi nefondată. Astfel, s-a observat că precedenta contestație în anulare a fost introdusă de o altă parte respectiv de pârâții care au invocat ca motiv de contestație nelegala lor citare, contestația fiind respinsă prin sentința civilă 6653/2005 a Judecătoriei Oradea, astfel că susținerea intimatului în sensul că partea contestatoare ar fi putut invoca cu ocazia judecării primei contestații motivul pe care l-a invocat pe calea acestei din urmă contestații în anulare, este lipsit de temei.
de cele de mai sus în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul declarat de apelantul și a schimbat în totalitate hotărârea atacată în sensul că a admis contestația în anulare formulata de contestatorul și în consecință a fost anulată sentința civilă nr. 1985/2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, dispunându-se rejudecarea cauzei în fond de către această instanță.
Cheltuielile de judecată ale contestatorului - apelant urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs intimatul junior, solicitând în principal casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, în primul rând Tribunalul Bihora calificat greșit calea de atac ca fiind apel și nu recurs, față de obiectul cauzei care este Legea nr.18/1991, situație în care, instanța de control judiciar trebuia să soluționeze în complet de recurs și nu de apel.
În ceea ce privește motivul subsidiar, se arată că în mod corect a reținut instanța de fond încălcarea prevederilor art. 1 din Convenția privind drepturile omului, referitoare la "protecția proprietății", deoarece recurentul suportă acest proces de peste 7 ani, perioadă în care hotărârea deși definitivă, irevocabilă și executorie nu a fost pusă în executare.
Pe de altă parte, se susține că nici motivația care privește nelegala citare a intimaților nu are acoperire legală, deoarece era de datoria lor să notifice despre modificarea domiciliului, prevalându-se de propria lor culpă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă.
Prin cererea depusă la fila 13 recurs, intimata a solicitat să nu mai fie citată în cauză, deoarece cu privire la terenul care face obiectul litigiului, s-a stabilit prin decizia civilă nr.1009/2003 că este bunul propriu al fostului său soț,.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații, și au solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a arătat că este de acord cu admiterea recursului, concluzii pe care le-a susținut și oral în ședința publică din 21 aprilie 2009, prin reprezentantul său.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, care vizează calificarea greșită de către Tribunalul Bihora căii de atac cu care a fost investit să o soluționeze, este de relevat că această chestiune a fost clarificată prin decizia civilă nr.821/2007 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorul junior, prin mandatar împotriva deciziei civile nr.713/14.06.2007, pronunțată de aceeași instanță.
În acea contestație în anulare s-a invocat de către contestator excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea în soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.47/24.01.2007 a Tribunalului Bihor, față de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, potrivit căreia, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Cu privire la excepția invocată, instanța prin considerentele deciziei civile nr.821/2007 (în dosar nr- al Curții de Apel Oradea ) a arătat că obiectul contestației în anulare formulată de către contestatorul este sentința civilă nr.1985/2003, aceeași hotărâre avută în vedere și prin decizia atacată cu prezentul recurs (dar într-un alt ciclu procesual), astfel că potrivit art. 725 alin. (3) Cod procedură civilă " hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate".
Excepția invocată în prezentul recurs a făcut de altfel și obiectul analizei instanței de recurs în dosar nr- al Curții de Apel Oradea, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.713/14.06.2007, fiind apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește celelalte critici, se constată că și acesta sunt neîntemeiate.
Astfel, prin sentința civilă nr.3047/28.03.2000 a Judecătoriei Oradea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului O - Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar împotriva pârâților și, și (în prezent ), cu domiciliul în O, str. - nr.105/A, - 1,. IV,.14, Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 - B, și a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenientul.
Sentința de mai sus a fost păstrată prin decizia civilă nr.626/12.03.2001 a Tribunalului Bihor și decizia civilă nr.1193/10.09.2001 a Curții de Apel Oradea.
Prin decizia civilă nr.42/23.01.2002 a Curții de Apel Oradeaa fost admisă contestația în anulare formulată de împotriva deciziei 1193/2001, care a fot anulată și rejudecând recursurile, a fost casată decizia civilă nr.626/2001 a Tribunalului Bihor și desființată sentința civilă nr.3047/2000 a Judecătoriei Oradea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, reținându-se printre altele că pârâta, chemată în judecată în calitate de reprezentant al titularului titlului de proprietate atacat, nu a fost citată în cauză.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.1985/19.03.2003 Judecătoria Oradeaa admis acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenientul, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.259/10.03.2005 a Curții de Apel Oradea,
Relevant este că, la nici unul din termenele fixate în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile evocate mai sus, pârâții și nu au fost prezenți în instanță.
Cât privește citarea acestora, este de precizat că citarea lor s-a făcut din O, str. -, pentru ca la termenul din 14.06.2002 (fila 28 din dosar nr.1867/R/2002 - în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1985/2003) instanța să o oblige pe reclamantă să depună adresa corectă a pârâtului.
Pentru termenul din 22 noiembrie 2002, acest pârât a fost citat de la adresa situată în O,- (fila 76) termen la care nu a fost prezent, iar la termenul din 15 ianuarie 2003 s-a dispus din nou citarea sa de pe str. - - O, pentru 19 februarie 2003 când s-a acordat cuvântul în fond, fiind amânată apoi pronunțarea, iar sentința civilă nr.1985 a fost pronunțată la 19 martie 2003.
Hotărârea a fost comunicată cu pârâții și tot la adresa de pe strada -, după cum reiese din dovezile depuse la filele 138-139 din dosarul nr.1867/R/2002 al Judecătoriei Oradea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 07.10.2005, pârâtul a formulat contestație în anulare, arătând că nu a avut cunoștință despre litigiul în care s-au pronunțat hotărârile arătate mai sus, deoarece din anul 1993, el nu mai locuiește la adresa de pe - ci pe--45
Așa cum a reținut și instanța de apel, intimatul a făcut dovada că a locuit efectiv pe str. -, cel puțin din anul 1998, după cum rezultă și din hotărârile judecătorești pronunțate în contradictoriu cu fosta lui soție, din care rezultă că doar aceasta avea domiciliul pe str. -, în timp ce el a fost citat de la adresa indicată mai sus.
Obligația impusă de textul art. 98 Cod procedură civilă, revine părții doar în situația în care schimbarea de domiciliu intervine "în timpul judecății", ceea ce nu este cazul în speță.
În momentul în care s-a declanșat prezentul litigiu, intimatul nu locuia efectiv la adresa la care a fost citat, acesta nefiind prezent la nici unul din termenele fixate în cauză, care au precedat sentința civilă nr.1985/19.03.2005 atacată cu prezenta contestație în anulare.
În această situație, în mod corect a apreciat instanța de apel că, reclamanta era cea care trebuie să facă demersuri pentru indicarea corectă a domiciliului pârâtului (conform art. 112 Cod procedură civilă), fiind de altfel și obligată în acest sens de către instanța de fond, așa cum s-a relevat deja mai sus.
Este adevărat că, litigiul trenează de mulți ani pe rolul instanțelor de judecată, însă multe din căile de atac (la unele chiar s-a renunțat) au fost declanșate chiar de către mandatarul recurentului.
Pe de altă parte, prima contestație în anulare, după pronunțarea unei hotărâri irevocabile, a fost formulată chiar de intimatul, care apoi s-a prezentat și în calitate de mandatar al recurentului, contestația fiind admisă tot pentru vicii de procedură, vizând tocmai necitarea lui junior și a pârâtei.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că în speță nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul civil ce față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial în recurs, cu precizarea că intimații nu au justificat cheltuielile solicitate.
Cât privește susținerea intimatului prin concluziile scrise depuse la dosar și formulate oral prin reprezentantul său în ședința publică din 21 aprilie 2009, în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată fără citarea sa în cauză, este de precizat că acesta nu a declarat recurs în cauză, iar decizia civilă nr.565/14.11.2005 a Tribunalului Bihor, a fost comunicată la adresa acestuia, din O str. -, nr.59 (fila 71 apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimatul jr. prin mandatar domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-/B, județul B și intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI O - REPREZENTANT AL COMISIEI LOCALE O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în O, nr. 1, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, domiciliați în O,-, județul B și domiciliată în O,-, - 5,. 27, județul B, împotriva deciziei civile nr. 565 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- 15.05.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact. /19.05.2009, Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
