Fond funciar. Speta. Decizia 899/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.899/2008-R
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți CU DOMICILIUL ÎN O,-,. 1, județul B, cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în O, P-cul, nr. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 769/AC din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 1162 din 21.02.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 509/2005, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații pârâți și -personal, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 29.05.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocatură, lipsă fiind recurenta reclamantă Primăria Municipiului O și intimata pârâtă Prefectura Județului
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimaților pârâți depune la dosar act sub semnătură privată, semnat pentru conformitate cu originalul, concluzii scrise și chitanța nr.5/11.04.2008, prin care face dovada onorariului de avocat, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația și chitanța depuse la dosar. În esență solicită a se constata că, prin actul sub semnătură privată din data de 18.08.1972, terenul în litigiu este identificat ca fiind aferent casei, însă datorită legislației restrictive nu s-a putut proceda la transferul dreptului de proprietate. Face trimitere totodată la alin.2 și 3 din art.23 din Legea nr.18/1991 modificată, arătând că, garajele edificate pe 348. nu au caracterul unor construcții definitive și stabile, ele nu apar în evidența funciară,iar titularii acestora nu pot justifica un drept real, astfel nu se poate duce la inaplicabilitatea prevederilor art.36 alin.3 din textul de lege mai sus menționat.De asemenea arată că, nu constituie un motiv pentru anularea parțială a ordinului prefectului, nici faptul că albia pârâului separă terenul folosit de intimați și terenul pe care se află edificate garajele, în situația în care, din evidențele de carte funciară rezultă contrariul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1162 din 21 februarie 2005, Judecătoria Oradeaa respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI în contradictoriu cu pârâții, PREFECTURA JUDEȚULUI B; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu se justifică atribuirea prin ordinul Prefectului decât a suprafeței de 449 mp. pentru pârâții de rândul 1 și 2 aferentă imobilului situat în O- însă acțiunea reclamantei este inadmisibilă atâta timp cât nu se precizează pentru fiecare coală de CF individuală cât din suprafață se folosește și cât este ocupată de pârâul și de garaje.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, timbrat cu 91.500 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei timbru judiciar reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI solicitând admiterea lui și pe fond admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.769/AC din 20 septembrie 2007, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O în contradictoriu cu intimații, și PREFECTURA JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.1162 din 21 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Primăria Municipiului O împotriva pârâților, și Prefectura Județului B și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului nr.93/2001, pozițiile 6 și 7, în sensul că diminuează suprafața de teren atribuită pârâtului și înscrisă în CF nr.1729 cu nr. top. 633/1/I de la 570 mp. la 431,5 mp. și diminuează suprafața de teren atribuită pârâtului înscrisă în CF 1730 cu nr. top.- 633/1/2 de la 570 mp. la 4311,5 mp.
A dispus rectificarea înscrierilor de Carte Funciară cu nr. 1729 și 1730, în sensul diminuării suprafețelor de teren atribuite fiecărui pârât de la 570 mp. la 431,5 mp.
A obligat intimații și la cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 500 lei în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, reclamanta, în fața instanței de fond, a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului nr.93/2001 poziția 6 și 7 eliberat în favoarea pârâților și pentru suprafața de 641 mp. în sensul de a se diminua suprafețele de teren atribuite celor doi pârâți în cote egfale, de la 1140 mp. la 499 mp.
Față de împrejurarea că terenul atribuit celor doi pârâți prin titlul atacat este înscris în două cărți funciare individuale, respectiv CF in 1729 cuprinde suprafața de 570/1140 mp. aferentă construcției ce formează proprietatea pârâtului și CF ind. 1730 cu suprafața de 570/1140 mp. teren aferentă apartamentului proprietatea pârâtului, s-a constatat de către instanța de apel că, într-adevăr reclamanta nu a arătat în mod explicit prin acțiune suprafața de teren cu care solicită diminuarea fiecărui topografic în parte, ci s-a raportat suprafața totală a celor două topografice, astfel cum este înscrisă în Cf colectiv 1728.
Ulterior, în fața instanței de apel, față de concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expert, reclamanta a precizat că solicită reducerea suprafeței de teren din fiecare topografic în mod egal, cu câte 312,5 mp. respectiv de la 570 mp. la 257,5 mp. precizare ce se subscrie în cererea introductivă formulată de reclamantă.
S-a reținut de tribunal că, prima instanță a soluționat cauza pe excepția de inadmisibilitate a cererii, fără să pună în discuția părților această excepție ori necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru a se stabili în concret suprafața ocupată de râul și garaje pentru fiecare imobil în parte, însă având în vedere faptul că instanța în motivarea hotărârii a analizat și fondul cauzei, apreciind că nu se justifică atribuirea prin ordinul prefectului decât a suprafeței de 499 mp. aferentă construcțiilor, instanța de apel a apreciat că nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a litigiului.
Referitor la fondul cauzei, instanța de apel reținut că prin Ordinul prefectului nr.93/2001, poziția 6 și 7 fost atribuit în favoarea intimatului terenul în suprafață de 570/1140 mp. iar intimatului suprafața de 570/1140 mp. ca teren aferent locuinței în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.2 din legea 18/1991 modificată prin Legea 247/2005.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert, din suprafața totală de 570 mp. cu nr. top. 633/1/I, intimatul folosește faptic doar suprafața de 257,5 mp. diferența de teren fiind ocupată de pârâul -138,5 mp. și garaje 174 mp.
Intimatul folosește faptic tot suprafața de 257,5 mp. din terenul înscris în top. 633/1/2 de 570 mp. restul terenului fiind ocupat de pârâul - 138,5 mp. și garaje 174 mp.
Referitor la suprafața de teren care se află situată sub apele râului, din coroborarea dispozițiilor art. 3 din Legea 213/1998 cu referire la punctul 3 din anexă, potrivit cărora apele de suprafață cu albiile lor minore fac parte din domeniul public al statului, cu dispozițiile art.5 alin.1 și 2 din Legea 18/1991 modificată, instanța de apel a reținut că această suprafață de teren aflată sub ape este exceptată de la reconstituire sau constituire în baza legii fondului funciar.
În mod greșit, a reținut tribunalul și cu eludarea dispozițiilor sus arătate s-a dispus prin ordinul prefectului nr. 93/2001 poziția 6 și 7 trecerea în proprietatea intimaților a suprafeței de câte 138,5 mp, ce reprezintă albia pârâului, întrucât acest teren face parte din domeniul public al statului, astfel că cererea apelanților de a se constata nulitatea absolută a Ordinului Prefectului pentru această suprafață, este întemeiată.
Se apreciat de instanța de apel, nefondată cererea reclamantei apelante de a se diminua suprafața de teren ce a trecut în proprietatea intimaților, în baza ordinului atacat, cu suprafața de câte 174 mp. ocupată de garaje și, așa cum rezultă din CF colectiv 1728 această suprafață de teren ocupată de garaje a constituit și constituie teren aferent casei colective proprietatea celor doi intimați.
Or, față de existența faptică a acestei suprafețe de teren, de împrejurarea că ea are caracter de teren aferent menit să deservească apartamentele proprietatea intimaților, se constatat de tribunal că în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea 18/1991 modificată prin Legea 247/2005 s-a dispus prin ordinul atacat trecerea acestei suprafețe de teren în proprietatea intimaților, iar câtă vreme din evidența funciară nu se poate reține că vreunul din proprietarii garajelor ar fi dobândit vreun drept real cu privire la suprafața de teren în litigiu, simpla împrejurare că pe teren se află edificate garaje, nu poate duce la inaplicabilitatea Legii 18/1991, cu atât mai mult cu cât garajele nu au caracterul unor construcții definitive și stabilire.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că apelul formulat de reclamantă este fondat numai în ceea ce privește reducerea suprafeței de 570 mp. atribuită fiecărui intimat cu câte 138,5 mp. teren ce formează albia pârâului, motiv pentru care apelul a fost admit, iar hotărârea atacată schimbată în parte în conformitate cu cele specificate în dispozitivul prezentei.
În conformitate cu dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, intimații și au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum total de 500 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelanta Primăria Municipiului O, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii în tot a acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, prin Ordinul Prefectului nr.93/2001 s-a atribuit intimatului 570/1140 teren, iar intimatului 570/1140 teren. Din raportul de expertiză a reieșit că aceștia folosesc doar câte 257,5., iar 138,5. teren este ocupat de pârâul, și câte 174. teren este ocupat de garaje, terenurile folosite de aceștia fiind delimitate de terenul ocupat de garaje, de pârâul, astfel că, nu pot fi calificate ca aferente casei de locuit.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți, prin reprezentanta lor și concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin Ordinul nr.93 din 10 aprilie 2001, emis de Prefectura Județului B, în baza Legii nr.18/1991 s-a dispus ca terenurile din localitatea O, cuprinse în tabelul anexă, pozițiile 1-8, să treacă în proprietatea actualilor deținători ai locuințelor (art.36 din Legea nr.18/1991). Din anexa, aflată la fila 8 dosar fond-, se reține faptul că intimatului i s-au atribuit 570/1140 teren nr.top.633/1/II din CF colectiv nr.1728, și CF nr.1730 individual, iar intimatului, 570/1140 din nr.top.633/1/I înscris în CF colectiv 1728 și CF individual nr.1729.
Din analiza colilor de carte funciară aflate în dosar fond filele 14-17, se reține faptul că terenul în suprafață totală de 1140. este proprietatea Statului Român, intimații susmenționați având înscris un drept de proprietate asupra casei colective compuse din 2 apartamente, cu titlu de construire, inițial asupra terenului aceștia au avut înscris un drept de folosință a câte 50. fiecare.
Potrivit art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, terenurile atribuite în folosință, pe durata existenței construcțiilor, proprietatea statului, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau proporțional cu cota deținută din construcție.
În vederea verificării modului în care prin ordinul susmenționat, s-au aplicat corect dispozițiile art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică, iar, conform acestuia -filele 65-68-, dosar apel, întocmit de inginer expert, intimații ocupă din terenul în litigiu doar 515. -nr.top.633/1, 631, iar pârâul 277. restul de 348. delimitată de este ocupată de mai multe garaje, magazia RA SA Suprafața ocupată de aceste construcții este delimitată de terenul folosit de intimați, aferent construcțiilor proprietatea acestora, de pârâul.
Din răspunsul la obiecțiunile formulate de recurenta apelantă, întocmit de același expert topograf, -fila 83 dosar apel, se reține faptul că intimatul foloseșze faptic doar o suprafață de 257,5.teren, iar tot 257,5. teren, restul de până la 570/1140 cât li s-a atribuit este ocupat de albia pârâului și de garaje, magazie, aflate dincolo de pârâul, practic terenul aflat în folosința intimaților fiind delimitat efectiv de cel ocupat de aceste construcții, de albia pârâului.
Așadar, este cert că, după o analiză a situației faptice se reține că terenul aflat în folosința intimaților aferent caselor proprietatea acestora, are doar o suprafață a câte 257,5. fiecare, restul neaflându-se în folosința acestora, folosit de albia unui și de alte construcții ce sunt delimitate de terenul aferent construcțiilor acestora de, astfel că, cu o aplicare greșită și interpretare a dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 actualizată, instanța de apel a dispus doar diminuarea suprafețelor de teren atribuite prin Ordinul Prefectului cu cele ocupate de albia pârâului nu și cu cel ocupat de garaje, magazie ce sunt delimitate de față de terenul aferent proprietăților acestora, criticile fiind fondate.
Nu are nici-o relevanță în speță modul în care s-au edificat garajele, că sunt sau nu demontabile, ceea ce este important este doar faptul că terenul pe care sunt situate nu este aferent, aflat în folosința intimaților ci mai mult, este delimitat de acesta, de albia unui, greșit instanța de apel reținând contrariul.
Ca urmare a celor expuse, întrucât s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, instanța de recurs, văzând incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul diminuării suprafețelor de teren atribuite pârâților și, prin Ordinul Prefectului județului B nr.93 din 10 aprilie 2001, de la 431,5. cât s-a dispus inițial, la 257,5. teren, înscris în CF nr.1729, nr.top.633/1/I și CF nr.1730, nr.top.633/1/2 astfel că, se va dispune și rectificarea înscrierilor din cele două de carte funciară în sensul diminuării suprafețelor atribuite fiecărui pârât de la 570/1140 la câte 257,5. pentru fiecare, în loc de 431,5. cum greșit s-a dispus.
Față de considerentele expuse, se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți CU DOMICILIUL ÎN O,-,. 1, județul B, cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în O, P-cul, nr. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 769/AC din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Biho rpe care o modifică în parte, în sensul că:
suprafețele de teren atribuite pârâților și, prin Ordinul Prefectului județului B nr.93 din 10 aprilie 2001, de la 431,5. cât s-a diminuat inițial, la 257,5. teren, înscris în CF nr.1729, nr.top.633/1/I și CF nr.1730, nr.top.633/1/2.
Dispune rectificarea înscrierilor din cele două de carte funciară în sensul diminuării suprafețelor atribuite fiecărui pârât de la 570/1140 la câte 257,5. pentru fiecare, în loc de 431,5. cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:11.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
