Fond funciar. Speta. Decizia 958/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.958
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta recurentă împotriva deciziei civile nr.775/R/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul de recurs nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR T și PREFECTUL JUDEȚULUI T, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta intimată Comisia Locală de Fond Funciar T, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâtul intimat Prefectul Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 01.10.2008 cererea formulată de reclamanta recurentă, în cuprinsul căreia se solicită judecarea cauzei și în lipsă, pe care se află aplicat timbrul judiciar de 0,15 lei și atașată chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtei intimate Comisia Locală de Fond Funciar T, depune la dosar delegație și întâmpinare, care este calificată de către instanță concluzii scrise, având în vedere că nu a fost depusă în termen și învederează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu invocă excepția de inadmisibilitate, față de faptul că recurenta a formulat recurs la recurs și nemaifiind alte cereri formulate, acordă cuvântul asupra excepției și pe fond.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea excepției de inadmisibilitate, pe care și ea a invocat-o în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, iar pe fond solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.775/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins ca nefondat recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr.645/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.17253/325/20.11.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Fond Funciar T și Prefectul Județului T solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta 1 să emită în favoarea sa, propunere de atribuire gratuită a terenului înscris in Cf 9979 T, nr. cadastral 23180, în suprafață de 440 mp și să o înainteze Prefectului județului T; să fie obligat pârâtul 2 la emiterea ordinului de atribuire gratuită în proprietate a aceluiași teren.
În motivare reclamanta a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 13719/15.07.1997 a cumpărat imobilul situat în-, înscris în CF 9979 T în baza L 112/1995.
Reclamanta a solicitat Primăriei T să i se recunoască dreptul de proprietate și asupra terenului aferent construcției precum și gradina din jurul acesteia în baza prevederilor art. 23 si 36 din L 18/1991. Se mai arata că, Primăria i-a respins cererea și i-a comunicat că nu se încadrează în prevederile art. 23 si 36 din L 18/1991.
Prefectul județului T prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii (f 19).
La rândul ei pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii reclamantei în baza excepției prematurității și inadmisibilității întrucât aceasta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de L 18/1991 iar pe fond ca neîntemeiată și nelegală, motivat de faptul că terenul aferent imobilului cumpărat de reclamantă este proprietatea Statului Român, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu aceasta privește doar clădirea și nu se menționează nimic despre teren.
Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 645/22.01.2008 pronunțată în dosar nr- a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Comisia Locală de Fond Funciar și Prefectul Județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 13719/15.07.1997 reclamanta a cumpărat de la RA Urbis T casa situată în T str. - nr.49, compusă din trei camere, antreu, de alimente, baie, terasă, bucătărie, pivniță, hol, două magazii, în baza L 112/1995.
Proprietar asupra terenului înscris in T, nr. cadastral 23180 este proprietar Statul Român. În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu se menționează nimic despre terenul aferent imobilului.
Reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului T să i se constate dreptul de proprietate și asupra terenului aferent imobilului construcție cumpărat, în baza prevederilor art. 23 și 36 din L 18/1991 republicată. Primăria T i-a respins cererea formulată, cu mențiunea că nu beneficiază de prevederile textului de lege arătat. Comisia Locala de Fond Funciar Tai nvocat faptul că terenul înscris în CF 9979 Taf ost revendicat de vechiul proprietar pe nume prin decizia civilă nr. 917/A/14.04.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.8896/04.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus restituirea în natură a terenului înscris în CF 9979 T nr. top 23179 în suprafață de 1144 mp, teren liber neocupat de construcții. Terenul înscris în T nr. top 23180 în suprafață de 440 mp nu fost restituit fostului proprietar, fiind ocupat de construcții ce au fost vândute chiriașului, în persoana reclamantei din prezenta acțiune în baza L 112/1995 conform contractului de vânzare- cumpărare.
Prima instanță a mai reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin.3 din L 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22.1.21989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ramân în proprietatea statului.
Potrivit art. 33 din Normele Metodologice de aplicare a L1 12/1995 aprobate prin HG 20/1996 și completate prin HG nr. 11/1997 în situația de vânzare către chiriași a apartamentelor, anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea disp. art. 26 alin. ultim din lege.
În cuprinsul contractului de vânzare- cumpărare nu este cuprinsă mențiunea privitoare la înstrăinarea terenului aferent construcției în înțelesul disp. art. 37 din Normele metodologice de aplicare a L1 12/1995 art. 9 din această lege face referire la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege din actuala reglementare, adică art. 9, art. 21 și art. 26 alin. ultim din L 112/1995 și art. 37 din Normele de aplicare ale acestei legi, rezultă în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce face obiectul vânzării, iar din interpretarea sistematică a textelor de lege, prima instanță a reținut că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente imobilelor construcții care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția cu plata integrală sau în rate a prețului.
Prima instanță a apreciat că, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, în lipsa unui contract de vânzare- cumpărare și pentru terenul afarent în suprafață de 440 mp nu este întemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege, a fost recalificată recurs, având în vedere prevederile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă fiind înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. dosar -/04.04.2008. recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum fost formulată, criticând hotărârea primei instanțe pentru că a dat o interpretare greșită a prevederilor legale în materie, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, deși art. 21 și art. 26 din L 112/1996 și art. 37 din HG 11/1997 stipulează că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor de către foștii chiriași în baza art. 9 din Lege cum este și cazul în speță se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente de principiu dar și raportat la disp. art, 13 alin. 1 din L 112/1995 care, stabilind modul de calcul al prețului de vânzare al apartamentelor, face vorbire și de valoarea terenurilor aferente, care urmează a se lua în calcul ( fără a se face distincție conform textului legal al art. 13 alin.1 deja amintit, dacă valoarea terenurilor aferente este avută în vedere doar la stabilirea valorii despagubirilor acordate persoanelor îndreptățite în baza L 112/1995 sau și la prețul de vânzare a apartamentelor către chiriași), fiind neîndoielnică voința legiuitorului, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului deducându-se din faptul că aceasta se realiza ca efect al vânzării cumpărării, deci că obiect al contractului, potrivit prevederilor legale evocate urmâu să fie atăt construcția cât și terenul aferent.
În atare situație, însuși legiuitorul, prin HG nr. 20/1996 continand normele metodologice de aplicare a L1 12/1995 prin art. 33, avut o poziție diferită decât cea exprimată în corpul legii dând posibilitatea dobândirii gratuite a terenului aferent, de către cumpăratorii apartamentelor în baza art. 9 al L 112/1995 în condițiile art. 35 alin. 2 din L 18/1991 pe cale administrativă, prin Ordinul prefectului, art. 33 din HG 20/1996 fiind modificat prin art. 37 din HG 11/1997, care nu face decât să reia prevederile art. 21 si 26 alin.3 din L 112/1995 fără a mai face vreo mențiune vis-a-vis de procedura de urmat pentru dobândirea efectivă a terenului aferent.
În plus, în exercitarea aplicării prevederilor art. 13 alin. 1 din L 112/1995 și ale art. 15 din HG 20/1996, ca urmare a modificărilor aduse prin HG nr. 11/1997, face vorbire despre valoarea terenurilor doar pentru luarea în calcul a despăgubiurilor acordate foștilor proprietari nu și pentru stabilirea prețurilor de vânzare al apartamentelor, recurenta făcând trimitere și la practica judiciară în materie, conchizând că acțiunea este admisibilă întrucât aceasta este calea de urmat pentru dobândirea dreptului de proprietate și asupra terenurilor cumpărate în baza L 112/1995.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată și probatoriul administrat, tribunalul a constatat că recursul este nefondat și a fost respins ca atare. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.13719/1997 încheiat cu RA Urbis T, reclamanta cumpărând imobilul construcție situat în T - nr.49 înscris în CF 9979 cu nr.cad.23180 terenul aferent imobilului construcție rămânâd în proprietatea statului, obiectul actului de instrăinare referindu-se exclusiv la clădire, vânzarea-cumpărarea încheindu-se în baza art. 9 din L 112/1995, care face referire doar la cumpărarea apartamentelor iar cu privire la terenul în cauză nu s-a putut încheia contract de vânzare-cumpărare, întrucât nu a fost reglementată juridic, noțiunea de teren aferent imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995, în speță nefiind aplicabile art. 23 din L 18/1991, care se referă la proprietatea cooperatorilor sau moștenitorilor acestora, neputând fi aplicabile prin analogie dispozițiile art. 36 alin.2 din Legea 18/1991, întrucât acestea vizează numai terenurile și clădirile aferente care se găseau în situația juridică reglementată la data de 01.01.1990, nu și cele asupra cărora dreptul de proprietate fost reglementată ulterior cum este cazul Legii 112/1995, locuințele vizate ulterior de această lege aflându-se în proprietatea statului și nu în proprietatea unor persoane fizice, iar Legea 112/1995 nu face nicio referire la Legea 18/1991 în ceea ce privește terenul, neexistând o bază legală pentru atribuirea terenului, iar după republicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 112/1995 a fost înlăturată și vechea prevedere, statuată de art. 33 privind dreptul de proprietate asuora terenului situat sub conctrucție, care se dobândea în condițiile art. 35 alin.2 din L 18/1991.
În acest context, Judecătoria Timișoaraa reținut corect, făcând interpretarea sistematică acestor texte de lege, că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma - vânzării-cumpărării, că și imobilul construcție cu plata integrală sau în rate a prețului, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării terenului acestuia, iar proprietarul terenului neputând refuza încheierea contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare în apel la Tribunalul Timiș cu motivarea că obiectul cererii sale a vizat atribuirea gratuită a terenului aferent locuinței achiziționate la Legea 112/1995 ceea ce presupunea că hotărârea pronunțată să fie susceptibilă de apel la tribunal (iar nu de recurs cum s-a procedat) și de recurs la Curtea de apel.
S-a considerat că în acest fel s-au încălcat normele de ordine publică privitoare la compunerea completului de judecată și la competența instanței.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate temeiurile de nulitate prevăzute de art.306 al.2 pr.civ. și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Reclamanta, prin asistența calificată a unui avocat și prin manifestarea liberă a dreptului său de dispoziție, la data de 20.11.2007 a investit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile legii fondului funciar și ale HG 20/1996, chemând în judecată Comisia locală T pentru fondul funciar și Prefectura T cărora le-a solicitat emiterea ordinului de atribuire gratuită în proprietate a terenului aferent construcției cumpărate la Legea 112/1995.
Fiind vorba despre realizarea unui drept subiectiv cu caracter patrimonial pentru care nu s-a făcut dovada că ar avea ca obiect un bun cu o valoare superioară sumei de 1 miliard lei (vechi) în sensul dispozițiilor art.2821pr.civ. în mod legal calea de atac exercitată împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara nu putea fi decât recursul, aspect pe care Judecătoria Timișoara în mod corect l-a indicat în sentința pronunțată.
Procedând la recalificarea din apel în recurs a căii de atac utilizată de reclamantă și la judecarea ei în complet compus din trei judecători, tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la cauza dedusă judecății.
Decizia de recurs pronunțată în mod irevocabil de tribunal, conform art.299 al.1 pr.civ. este inadmisibil de atacat cu un alt recurs, motiv pentru care recursul declarat de reclamanta va fi respins ca atare.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge a inadmisibil recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.775/R/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul de recurs nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.DC/16.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/30.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
