Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 957/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.957
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr.59/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat BIROUL NOTARIAL -, având ca obiect rectificare carte funciară, rectificare act autentic.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâtul recurent și avocat în substituirea avocatului pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâtul intimat Biroul Notarial -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în reprezentarea reclamantei intimate, depune la dosar delegație de substituire și întâmpinare, solicitând amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării și pentru studierea ei de către celelalte părți.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă cu încălcarea prevederilor art.308 al.2 pr.civ. constată că aceasta are valoare de concluzii scrise și lasă cauza la apelare la rând.
La apelarea în ordinea de pe listă a cauzei, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâtului recurent, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, menținerea sentinței civile nr.5579/30.05.2008 a Judecătoriei Timișoara ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. A învederat că decizia pronunțată în apel este netemeinică și nelegală, a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.297 al.1 pr.civ. și a arătat că instanța de fond în mod legal a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului.
Avocat, în reprezentarea reclamantei intimate, solicită respingerea recursului la nefondat, cu cheltuieli de judecată, în dovedirea cărora va depune chitanță. A arătat că motivele de recurs invocate de pârât nu se încadrează în prevederile art.304 pr.civ. că instanța de apel a făcut corecta aplicare a disp.art.84 pr.civ. și că reclamanta în mod corect și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.100 din Legea 36/1995. în ceea ce privește lipsa capacității de folosință a pârâtului, a arătat că acesta are calitate de succesor universal, astfel dobândind drepturi și obligații.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.59/01.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - Secția civilă a admis apelul reclamantei - împotriva sentinței civile nr.5579/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prima instanță, respingând acțiunea reclamantei, a încălcat principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și potrivit căruia judecătorul este dator a se pronunța cu privire la ceea ce nu s-a cerut (or, în speță, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut, și anume, nu a analizat legalitatea încheierii de respingere atacată de petiționară) și, în realitate a respins demersul judiciar inițiat de reclamanta-apelantă ca inadmisibil, neintrând în cercetarea fondului pricinii și atrăgând astfel incidența prevederilor art.297 al.1 teza I apartenente Codului d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul solicitând modificarea ei și în consecință respingerea ca nefondat a apelului reclamantei.
Recursul nu a fost motivat punctual în drept astfel cum impun dispozițiile art.--- pr.civ. însă din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că a fost avizată pretinsa aplicare greșită a legii în cauză.
S-a arătat în primul rând faptul că modificarea datei scadenței împrumutului acordat de reclamantă lui în urmă cu mai bine de 5 ani (menționată ca fiind 30.02.200 - dată inexistentă calendaristic) nu este o simplă eroare materială posibil de îndreptat conform art.53 din Legea 36/1995 ci o problemă de fond.
În al doilea rând s-a invocat faptul că numita nu avea capacitate de folosință - la data introducerii acțiunii fiind decedată - și că recurentul nu a beneficiat de acest împrumut pentru a se subroga în drepturile defunctei.
În fine, s-a afirmat că reclamanta trebuia să urmeze procedura de atacare cu plângere a Încheierii de CF prin care i s-a respins cererea de rectificare a datei din contract iar nu să formuleze o acțiune în rectificare de act autentic.
Prin întâmpinarea formulată în dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art.304 al.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În primul rând, în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului în acest dosar, ea este neîntemeiată întrucât deși a fost aceea care a încheiat contract de împrumut cu reclamanta, obligațiile asumate prin acest act și neonorate de ea (ca de altfel și alte obligații și drepturi) au trecut în patrimoniul pârâtului ca succesor universal al acesteia în baza testamentului de care a beneficiat.
Datorită acestui fapt, el a și fost citat în proces în calitate de pârât (fila 24 dosar fond), împrejurare care a acoperit viciul inițial al acțiunii, respectiv indicarea ca pârâtă a numitei al cărei deces reclamanta nu l-a cunoscut decât ulterior introducerii acțiunii.
Celelalte susțineri legate de modul de calificare a acțiunii reclamantei și de natura înscrierii a cărei rectificare se cere (respectiv dacă eop roblemă de formă sau de fond) sunt de asemenea neîntemeiate.
Curtea constată că - astfel cum în mod corect a observat și tribunalul - reclamantei i s-a încălcat dreptul de dispoziție asupra propriei cereri deoarece, contrar faptului ce i se impută în sentința Judecătoriei Timișoara (respectiv că ar fi trebuit să recurgă la procedura prevăzută de art.100 din Legea 36/1995), ea și-a întemeiat în mod expres acțiunea tocmai pe dispozițiile legale menționate (fila 3 dosar) și, în pofida solicitării inițiale de rectificare/corectare a datei scadente din contract, și-a precizat ulterior cererea (fila 16), la primul termen de judecată ca fiind plângere împotriva Încheierii nr.60/11.01.2007 a Biroului notarului public -.
Întrucât prima instanță nu a analizat cererea reclamantei în limitele cadrului procesual cu care a fost investită, în mod corect tribunalul a sesizat că acest lucru semnifică o nepronunțare asupra fondului cauzei și, în consecință, a desființat sentința Judecătoriei Timișoara cu trimitere spre rejudecare.
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia Tribunalului Timiș, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva acesteia.
Deși întemeiat reclamanta a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât ea nu a făcut nicio dovadă în acest sens, Curtea va respinge cererea sa ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.59/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge cererea intimatei - de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.DC/16.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/30.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
