Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 14 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.919 din 17 decembrie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru recurenții și, și intimații și asistați de și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. depune la dosar chitanța - din 14.05.2008 în sumă de 300 lei emisă de I, un timbru judiciar de 3 lei și precizări raportat la excepția invocată de către instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 09.04.2008, privitoare la inadmisibilitatea recursului.
Nefiind formulate alte cereri și constatându-se recursul în stare de judecată, se dă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității recursului.
Av. cu ocazia acestei excepții invocată de către instanță, cere să se ia act că, a considerat util, pentru cererea pe care a formulat-o, de a preciza și un motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, fiind un motiv de ordine publică ce poate fi invocat conform art.306 Cod procedură civilă oricând, cu privire la nulitatea hotărârii pronunțate de un complet care nu a fost alcătuit conform prevederilor legale. Cu privire la inadmisibilitate a constatat, sub aspect procedural, că nu există o opinie unitară cu privire la instanțele judecătorești și va depune la dosar o hotărâre a în acest sens. Prin raportarea la dispozițiile art.282 ind.1 Cod procedură civilă și pentru motivele detaliate, calea de atac corectă ar fi aceea a contestației în anulare, după ce hotărârea tribunalului va rămâne irevocabilă, adică după ce se va judeca acest recurs, pe art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. Dar, recurenții au o altă opinie pe care a susținut-o și un judecător de la și anume, atât timp cât Tribunalul Iașia judecat cererea formulată împotriva sentinței instanței de la instanța de fond după procedura de apel și nu după procedura de recurs, atât timp cât art.282 Cod procedură civilă prevede că pentru acele hotărâri este posibilă calea recursului, nu este legal să se soluționeze calea de atac după procedura apelului. Prin urmare, nu se poate considera că în prezent părțile s-ar într-un recurs la recurs care să fie inadmisibil. În realitate, Tribunalul Iași nu a judecat recursul, a judecat un apel, după dispozițiile prevăzute pentru apel procedural în complet de doi judecători și nu de trei judecători. În consecință, consideră că soluția corectă este de a se admite recursul și de a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași la un complet de recursuri, întrucât hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute pentru alcătuirea legală a instanței. În acest sens depune la dosar decizia nr.260/2004 dată în dosarul nr.7887/2004 al într-o speță asemănătoare în care este invocată o astfel de soluție. respingerea excepției și judecarea cererii de recurs. Pe fond, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare.
Av. susținând excepția invocată din oficiu de instanță, cere să se respingă ca inadmisibil recursul. Pe fond, dacă se va trece peste excepție, solicită respingerea recursului.
Av. cere să se admită excepția invocată din oficiu și să se respingă recursul ca inadmisibil.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5077 din 8 mai 2007 Judecătoriei Iașis -a admis cererea formulată de reclamanții și în contradictor cu pârâții și și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și în contradictor cu reclamanții-pârâți și -. S-a statuat că prezenta hotărâre ține loc de act de vindere-cumpărare cu privire la suprafața de 10000. teren situat în extravilanul satului, comuna, identificat prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1561/2006 BNP și prin raportul de expertiză efectuat în cauză. S-a constatat că s-a achitat integral prețul de 8.500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, care a fost admis prin decizia civilă nr.919 din 10 decembrie 2007 Tribunalului Iași și schimbând în parte sentința, a respins acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictor cu pârâții și, păstrând restul dispozițiilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1561/18.03.2006 la. (filele 4-6 dosar fond) și s-au obligat să vândă iar și, ambii prin mandatar - s-au obligat să cumpere suprafața de 10.000. situată în extravilanul satului, comuna (5.000. situați în 7 P 357/12, 5.000. situați în 14 P 579/21) pentru suma de 8500 lei achitată la momentul încheierii convenției. Prin același contract s-a prevăzut data limită pentru perfectarea vânzării-cumpărării - 20.05.2006 precum și obligația promitenților vânzători de a restitui în termen de o săptămână de la data scadentă suma primită cu titlu de avans, cheltuielile ocazionate de autentificarea antecontractului și o penalizare de 20% din suma primită în situația în care ne vor încheia contractul de vânzare-cumpărare până la termenul stabilit, în caz de nerestituire a sumei, promitenții-cumpărători putându-se adresa instanței pentru stabilirea drepturilor lor.
Prevederea inserată de părți în antecontractul de vânzare-cumpărare potrivit cu care în ipoteza în care promitenții-vânzători nu vor încheia vânzarea până la termenul stabilit vor restitui suma primită, cheltuielile de autentificare a antecontractului și o penalizare de 20%, are valoarea juridică a unei clauze de dezicere care le permite promitenților vânzători să-și revoce consimțământul. Ca natură juridică, dispoziția de dezicere este o condiție rezolutorie pur potestativă: existența contractului depinde exclusiv de voința părții care beneficiază de clauză, aceasta rezervându-și dreptul de a pune capăt obligației sale.
Într-o atare situație, nu se poate trece peste convenția părților în care s-a inserat în mod expres o asemenea clauză și cum reclamanții și-au asumat riscul desființării unilaterale a convenției de către promitenții-vânzători, care au invocat clauza de dezicere în prezentul litigiu, în mod nejustificat prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Reclamanții și - au formulat recurs împotriva deciziei tribunalului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- greșit s-a motivat de către tribunal că reclamanții aveau posibilitatea de a se adresa instanței cu o astfel de cerere și instanța avea dreptul de a pronunța, numai dacă părțile o cereau, atât timp cât dispozițiile art.1073 cod civil și 1077 Cod civil recunosc dreptul creditorului de a obține îndeplinirea obligației în natură în primul rând, fără să condiționeze acest drept de prevederea expresă a acestuia în contractul încheiat de părți. În convenție, arată recurenții, este stipulat că în caz de neexecutare "promitenții cumpărători să se adreseze instanței pentru stabilirea drepturilor acestora".
- greșit a fost interpretată clauza inserată în antecontractul de vânzare-cumpărare în sensul că dacă promitenții vânzători nu vor încheia din culpa lor contractul în formă autentică reprezintă o clauză de dezicere. Recurenții susțin că aceasta este doar o clauză penală de stabilire anticipată a despăgubirilor în caz de neexecutare, nicidecum o clauză de denunțare unilaterală a contractului de către promitenții-vânzători.
În drept recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, iar cu ocazia judecății în recurs oral și dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Prioritar se reține că recursul este inadmisibil pentru considerentele la care ne vom referi în continuare:
Prima instanță a fost investită cu o acțiune civilă prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vindere-cumpărare a suprafeței de 10.000. ce a făcut obiectul unui antecontract încheiat între părți, în care este prevăzut și prețul pentru terenul promis spre vânzare de 8500 lei (RON).
Potrivit art.2821Cod procedură civilă în forma și conținutul modificat, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, între altele, și în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi, respectiv 100.000 lei (RON).
În speța de față s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, prețul fiind de 8.500 lei. Litigiul este unul evaluabil în bani, antecontractul în baza căruia se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având specificat clar prețul vânzării.
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al acțiunilor în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie avut în vedere prețul consemnat în convenția părților, în speță antecontractul autentificat sub nr.2853 din 15 august 2005, respectiv 8500 lei, fiind singurul element de apreciere de natură obiectivă.
Cum prin acțiunea de față se urmărește acordarea efectelor juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare pentru un antecontract, înseamnă că la stabilirea instanței competente are relevanță exclusivă prețul stipulat de părți în convenție.
Așa fiind, rezultă că acțiunea de față se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă nr.5077/2007 a Judecătoriei Iași era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia acestei sentințe a fost analizată și verificată de Tribunalul Iași prin decizia 919/2007.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din speță, nici chiar pentru motive de ordine publică. Nu prezintă relevanță juridică faptul că, din eroare, tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței ca apel în loc de recurs.
Natura căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită, de tribunal, a căii de atac, nu poate avea drept efect încălcarea dispozițiilor imperative ale art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut doar două asemenea grade.
Neavând competența materială în astfel de litigii în care sunt incidente dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, Curtea nu poate verifica aspectele invocate, recursul fiind inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.919 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
26.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
