Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 279/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat Linia Hanului, județul V, împotriva deciziei civile nr.453/R din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția admisibilității căii de atac, față de împrejurarea că este atacată o decizie a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă.
Recurentul-contestator arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției puse în discuție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta i-a vândut terenul de 1700. din comuna, pct."", urmând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat de la pârâtă terenul sus amintit, pentru care a plătit prețul de 10.000.000 lei. A intrat în stăpânirea terenului, urmând ca diferența de preț de 10.000.000 lei să fie achitată odată cu încheierea în formă autentică a actului, respectiv pe data de 15 2006.
A mai arătat că, în toamna anului 2006, pârâta și soțul său au vândut terenul numiților - și, care au intrat pe teren și au cules recolta.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, susținând că actul intitulat chitanță s-a încheiat într-un singur exemplar ce a rămas în deținerea reclamantului care a avut posibilitatea de a efectua tot felul de adăugiri și falsificări ale conținutului acestuia.
S-a susținut, de asemenea, că în realitate, s-a primit un acont de 1.000.000 lei și nu de 10.000.000 lei cum se pretinde, iar reclamantul nu a încercat să încheie actul la notar.
Prin sentința civilă nr.6390 din 03 decembrie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins acțiunea formulată de reclamant și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, reținând că, că pârâta s-a obligat prin înscrisul sub semnătură privată din 19 februarie 2006 să vândă terenul de 1700. din comuna pct."" către reclamant, contra sumei de 10.000.000 lei, diferența de 10.000.000 lei urmând a fi achitată odată cu încheierea în formă autentică a actului, respectiv luna 2006, reclamantul intrând în posesia terenului.
Ulterior, pârâta a înstrăinat terenul prin act autentic altor persoane, iar noii cumpărători au intrat în toamna anului 2006 în posesia terenului.
Instanța de fond a statuat că, în situația în care promitentul vânzător nu-și respectă obligația și vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este, cu rezerva fraudei, valabilă. Cumpărătorul nu poate cere decât daune interese.
Împotriva acestei soluții a declarat în termen legal recurs reclamantul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca fiind o simplă promisiune de vânzare, întrucât, în realitate, este un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată denumită "chitanță", în care s-au prevăzut clauze stricte.
Dovada s-a făcut cu înscrisul, dar și cu martori în ceea ce privește condițiile esențiale, în sensul că prețul s-a plătit, iar terenul a fost predat.
ulterioare s-au făcut și contrasemnat de către soțul pârâtei, iar în realitate au fost completări cerute de pârâtă și confirmate de martorii semnatari ai actului.
Instanța a reținut că actul de la fila 18, contractul de vânzare-cumpărare, are întâietate, fără să observe că acest act este întocmit ulterior, că este autentic, iar prețul vânzării este de numai 5.000.000 lei, deci este făcut prin evaziune fiscală și lovit de nulitate absolută.
Acest contract nu este opozabil recurentului. instanței de fond că înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți este o simplă promisiune de vânzare nu este legală, în realitate fiind o convenție bilaterală.
Prin decizia civilă nr.158/R/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, reținându-se, în esență, că înscrisul sub semnătură privată de la fila 13 dosar a fost corect caracterizat de instanța de fond ca fiind o promisiune de vânzare-cumpărare.
Pârâta s-a angajat să înstrăineze terenul litigios către reclamant și să încheie actul autentic.
Prima instanță a reținut că, ulterior, intimata a încheiat un act autentic de vânzare-cumpărare pentru același teren cu alte persoane, cărora le-a și predat terenul.
Pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se face în condițiile art.1073, 1077 Cod civil, care nu sunt îndeplinite în cauza de față. În baza clauzei de răzgândire inserată în convenția dintre părți, cel păgubit, creditorul recurent are doar dreptul la dezdăunări.
Verificând și din oficiu sentința, instanța de recurs a constatat că nu sunt motive de nulitate, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.
Împotriva deciziei civile nr.158/R din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând următoarele motive:
Dintr-o greșeală materială, instanța de recurs a reținut că chitanța depusă la fila 13 dosarului este un act de vânzare-cumpărare, când de fapt rezulta expres că este vorba despre o convenție sinalagmatică.
Tot dintr-o greșeală materială s-a reținut de către instanța de recurs că ar fi vorba despre o promisiune de vânzare, când de fapt a fost vorba despre o vânzare-cumpărare convenită de către contestator cu sora acestuia -.
S-a susținut că instanța nu a reținut că anterior introducerii acțiunii, contestatorul a notificat vânzătoarea să se prezinte la notariat și a ignorat faptul că actul autentic a fost încheiat în frauda contestatorului, omițând să cerceteze că pârâta l-a înșelat vânzând terenul altor persoane.
Instanța de recurs a omis să analizeze că pârâta l-a înșelat vânzând terenul altor persoane pentru o sumă mai mare decât cea de 5 milioane lei trecută în contract, înșelând astfel statul, iar contractul încheiat fiind nul de drept.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.453/R din 01 aprilie 2008, respins contestația în anulare, reținând că potrivit dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin dispozițiile legale menționate s-a prevăzut în mod expres care sunt cazurile speciale, în afara celor prevăzute de art.317 Cod procedură civilă, când se poate ataca hotărârea pronunțată în recurs cu contestație în anulare.
În ceea ce privește prima ipoteză a textului art.318 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că pentru a putea fi admisă contestația în anulare este necesar ca hotărârea atacată să fie rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatorul nu a invocat greșeli materiale, ci, nemulțumit fiind de soluția pronunțată de instanța de recurs, a invocat pretinse greșeli de judecată, ceea ce pe calea contestației în anulare nu este admisibil a se verifica.
Sub aspectul celei de a doua ipoteze prevăzută de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, ar fi fost necesar ca să se respingă recursul sau ca el să fie admis în parte și să se omită, din greșeală, să se cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
S-a reținut că nici această condiție impusă de lege nu este îndeplinită în cauză deoarece prin decizia civilă nr.158/R/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, au fost examinate nu doar motivele invocate prin cererea de recurs, ci a fost examinată sentința recurată și sub toate aspectele, în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Punctul de vedere al instanței este nelegal, nulitate prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă deoarece instanța arată că greșeli materiale sunt numai atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, din greșeală, a omis să cerceteze e, în afara celor prevăzute de art.317 Cod procedură civilă și exemplifică greșeli materiale ca fiind reținerea unei alte situații decât cea rezultată expres din actele dosarului, iar în practica judiciară sunt doar situațiile când respingerea recursului este tardiv formulat sau cele care privesc anularea recursului ca netimbrat.
Punctul de vedere al instanței este total greșit întrucât greșeli materiale, în sensul legii, sunt nu numai cele invocate de instanță, ci sunt și cele reținute prin respingerea recursului pe temeiuri de fapt și de drept arătate în contestația în anulare și arătând expres că greșit instanța caracterizează actul sub semnătură privată ca fiind o promisiune de vânzare-cumpărare.
Recurentul a arătat concret că, chitanța de la fila 13 este un act de vânzare-cumpărare, ce rezultă expres din clauzele înscrise în aceasta. În conținutul chitanței se repetă expresia "vând această bucată de teren", deci nu se promite vânzarea cu data de 19 februarie 2006 și se face mențiunea expresă că i s-a predat terenul și devine stăpân din ziua semnării chitanței.
de pe chitanță sunt efectuate de soțul pârâtei, nefiind o simplă promisiune, ci o vânzare cu act sub semnătură privată. Prin urmare, este o eroare materială în care se găsesc instanțele întrucât nu se face o promisiune de vânzare.
Contestatorul mai susține că instanța de recurs consideră că actul autentic ar avea prioritate, prin care se vinde terenul altor persoane și că s-ar fi predat terenul către acesta din eroare și efectiv nu se analizează declarațiile martorilor și recunoașterile.
Instanța a încălcat legea și dispozițiile de ordine publică ale Legilor nr.169/1997 și nr.247/2005, întrucât sunt două nulități absolute ale actului.
Nu s-a respectat dreptul de preempțiune, recurentul fiind vecin cu terenul cumpărat de la și se arată că actul autentic nu respectă principiul preempțiunii și nu s-au luat declarații de la vecinii terenului și nici de la acesta că renunță la cumpărarea terenului.
Ca atare, actul este lovit de nulitate absolută și nu îi este opozabil și este făcut în frauda statului și a recurentului-contestator, iar instanța de recurs a ignorat acest lucru și încalcă ordinea de drept.
Se arată că instanțele nu au cercetat toate motivele de modificare și casare. Astfel, se susține că actul este nul de drept și că nulitatea o pot invoca oricând și efectiv nu are întâietate, ci dimpotrivă, este încheiat prin evaziune fiscală, iar cumpărătorul nu avea voie să cumpere fără să existe declarația sa de renunțare la actul sub semnătură privată.
Totodată, se mai susține că instanțele nu au analizat motivele de recurs în teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă și nu motivează contestația în anulare, cu referire la considerentele de la fila 12, cum că această condiție impusă de lege nu este îndeplinită în cauză deoarece în dosarul nr- ar fi fost examinate motivele invocate sub toate aspectele, fiindu-i respinsă contestația, întrucât a invocat nulitatea contractului ca nulitate de ordine publică, care este făcut ulterior și nu respectă dreptul de preempțiune, nici dispoziția legii, în sensul că a fost timbrat la 5 milioane lei.
Se solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii pronunțată de tribunal, cu consecința admiterii contestației și anularea hotărârii pronunțată în recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.320 alin.3 Cod procedură civilă, hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.
În situația în care contestația în anulare este introdusă împotriva unei decizii prin care s-a judecat recursul formulat pe fondul litigiului, decizia fiind irevocabilă, potrivit art. 377 proc. Civ. hotărârea pronunțată în contestație este, de asemenea irevocabilă, având în vedere prevederile art. 320 alin. 3 proc. civ. În aceste condiții, decizia tribunalului pronunțată în contestația în anulare nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Cum în speță, contestația în anulare a fost formulată împotriva deciziei nr. 158/R/05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- date în recurs, ce are caracter irevocabil, recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă această contestație este inadmisibil.
Drept urmare, prezentul recurs declarat împotriva deciziei irevocabile pronunțate de tribunal este inadmisibil și va fi respins în temeiul art.312 raportat la art.320 alin.3 Cod procedură civilă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat Linia Hanului, județul V, împotriva deciziei civile nr.453/R din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.09.2008
Jud. contest. anulare: //
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
