Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 275/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, cu sediul ales la avocat în B,-,.8,.D,.4, județul B, împotriva deciziei civile nr.77 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă Câmpulung, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și avocat, pentru intimații-reclamanți -B, și -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.16/2008, eliberată de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 08 2008, eliberată de trezoreria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, precum și împuternicirea avocațială. Depune la dosar copie certificată de pe certificatul de moștenitor nr.690/1953, care a stat la baza intabulării.
Avocat depune la dosar delegația avocațială și chitanța privind onorariu de avocat.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotarârilor, în sensul respingerii cererilor de radiere, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile art.33 din Legea nr.7/1996 și ale Decretului nr.115/1938. Imobilul bloc de locuințe a fost construit de către de Construcții A, între anii 1967-1970. În cartea funciară figurează imobil și nu casă țărănească, acoperită cu tablă, iar imobilul pentru care au fost radiați nu este unul și același cu cel pe care-l au intimații în actele de proprietate. La momentul la care s-a revendicat, pe teren se afla imobilul bloc, compus din. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului, având în vedere că decizia recurată este temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note de ședință.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2007, sub nr-, reclamanții - B, () și au chemat în judecată pe pârâta "" Câmpulung, solicitând rectificarea prin radiere a înscrierii dreptului de proprietate a imobilelor teren și clădire situate în Câmpulung,-, județul A, pe numele pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin decizia civilă nr.2647 din 27 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, lui i-a revenit suprafața de 836,05. și clădirea de pe acest teren, după care aceasta le-a înscris în Cartea Funciară la Biroul eritorial Câmpulung, județul
Au arătat reclamanții că și pârâta, în baza certificatului de înmatriculare, a înscris în Cartea Funciară dreptul de proprietate cu privire la aceleași imobile.
Prin sentința civilă nr.2665/13.12.2007, Judecătoria Câmpulunga admis acțiunea și a dispus radierea tuturor mențiunilor din cartea funciară asupra imobilului proprietatea reclamanților din Câmpulung,-, județul A, făcute pe numele pârâtei. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, prin decizia civilă nr.2647 din 27 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost obligată pârâta să respecte dreptul de proprietate al numitei asupra imobilelor teren în suprafață de 836,05. și construcțiile aflate pe teren, situate în Câmpulung,-. iar în urma decesului lui, reclamanții au moștenit acest imobil situat în Câmpulung,-, cu numărul cadastral 1037.
Prin încheierea dată la data de 03 aprilie 2002, în dosarul nr.1275 la udecătoria Câmpulung, județul A, s-a admis cererea formulată de, autoarea reclamanților și s- înscris în Cartea Funciară nr.1290 - imobilul teren în suprafață de 829 și clădire, situate în-.
În anul 1994, pârâtei, în baza Legii nr.15/1990, i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr.0030 asupra terenului de 836,05. din Câmpulung,-. cu numărul cadastral 963.
Comparându-se titlurile părților, s-a hotărât definitiv și irevocabil, proprietara imobilului este, autoarea reclamanților.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
1. Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci când a dispus radierea tuturor mențiunilor din cartea funciară asupra imobilului proprietatea reclamanților, făcute pe numele pârâtei, deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună rectificarea prin radiere a înscrierii dreptului de proprietate cu privire la același imobil. Se arată în acest sens că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, încălcându-se astfel principiul disponibilității atunci când s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, se susține că dreptul de proprietate asupra imobilelor nu a fost intabulat de către pârâtă, ci dimpotrivă, acesta a fost intabulat de către reclamanți, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară. Dispunându-se radierea tuturor mențiunilor din cartea funciară este de natură de a prejudicia grav interesele pârâtei, întrucât aceasta deține un drept de retenție asupra acestor imobile, dobândit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
2. Hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât, deși acțiunea este lipsită de interes, a admis-o și a considerat că dreptul de proprietate se află intabulat de către pârâți, fără ca aceasta să rezulte din probele administrate în cauză.
La data de 27.03.2008 au formulat întâmpinare intimații-reclamanți, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că apărările formulate de pârâtă prin recurs sunt apărări noi în raport de dispozițiile art.292 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește extra petita invocată de aceasta se menționează că, la acordarea cuvântului în dezbateri asupra fondului, s-a solicitat radierea tuturor mențiunilor efectuate pentru pârâtă în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv. Referitor la intabularea dreptului de proprietate se arată că pârâta a întocmit și documentația cadastrală în acest sens și a susținut în apărare în fața instanțelor de judecată că este proprietara imobilelor pentru care a achitat și taxele și impozitele legale, fiind înscrisă în prima rubrică din cartea funciară numărul de ordine și cel cadastral, precum și datele de identificare ale imobilului.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.77 din 03 aprilie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că în cauză nu se poate reține că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât, cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri asupra fondului, susțineri consemnate în încheierea din 13 decembrie 2007, reclamanta a precizat că solicită admiterea acțiunii și rectificarea cărții funciare prin radierea oricăror înscrieri asupra imobilului, proprietatea reclamanților, realizate de către pârâtă, astfel că nu se poate vorbi de pronunțarea instanței de fond asupra unei cereri extra petita.
S-a mai reținut că susținerile apelantei-pârâte, potrivit cu care ar avea înscris în favoarea sa un drept de retenție asupra imobilelor reclamanților, afectat astfel de dispoziția instanței de fond care se referă la radierea tuturor mențiunilor, și deci și a acestui drept, nu sunt dovedite, întrucât pe de o parte, la dosarul cauzei nu s-a depus nici o hotărâre judecătorească care să ateste existența acestui drept de retenție, iar pe de altă parte, din extrasul de carte funciară (10) nu rezultă înscrierea la Partea III, respectiv sarcinile imobilului, a unui asemenea drept.
Apelanta-pârâtă nu justifică un interes în invocarea acestui aspect, atâta vreme cât nu este titulara unui drept de retenție dovedit și care să fie afectat prin măsura dispusă de către instanța de fond, motiv pentru care prima critică din apel a fost privită ca neîntemeiată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Critica referitoare la lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii a fost privită ca nefondată, întrucât aceștia fiind titularii dreptului de proprietate asupra imobilului, cartea funciară trebuie să corespundă, în privința înscrierilor, cu situația juridică reală, astfel că intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să solicite, în caz contrar, rectificarea sau modificarea cărții funciare, potrivit art.33 din Legea nr.7/1996.
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond pârâta a recunoscut situația juridică a imobilelor, proprietatea reclamanților, însă a susținut fără temei că hotărârea judecătorească în revendicare nr.2647/2000, precum și cea în anularea certificatului său de atestare a dreptului de proprietate nr.50/F-C/2000, nu ar fi translative sau constitutive de drepturi pentru a se cere radierea înscrierilor din cartea funciară, ceea ce echivalează cu recunoașterea sub aspectul existenței acestor înscrieri. În acest sens, a fost avut în vedere art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, potrivit cu care hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă poate înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor, cu aplicarea și a art.22 alin.1 pct.a din același act normativ.
Instanța de apel a constatat că este evident interesul intimaților-reclamanți în promovarea acțiunii, de vreme ce acestora li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren de 836,05. și construcție, situate în Câmpulung,-, județul A, și nu pârâtei, prin decizia civilă nr.2647/27 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, pusă în executare, urmând a se face distincție între cererea de înscriere formulată de titularul dreptului real, potrivit art.20-22 din Legea nr.7/1996 și procedura statuată de art.33 din același act normativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta ""A Câmpulung, invocând următoarele motive:
Hotârârea este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă - cu raportare la art.33 din Legea nr.7/1996.
Potrivit legii, pentru a se rectifica o înscriere în cartea funciară, se solicită radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii ce nu corespunde stării de fapt, rectificare ce se face numai prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Modificarea cărții funciare se impune când sunt schimbări de natură la aspectele tehnice ale imobilului, schimbări care nu afectează dreptul de proprietate.
Examinându-se cartea funciară CF 1290/N se constată că în foaia de avere A imobilul construcție intabulat în cartea funciară este altul decât cel din hotărârea judecătorească, respectiv un corp nou de clădire descris pe parter,.1,.2, terasă.
Instanța de judecată, în această împrejurare, trebuia să constate că imobilul descris în foaia A din punct de vedere tehnic nu corespunde titlului executoriu invocat în decizia civilă nr.2647, situație față de care trebuia să constate că nu există identitate cu referire la imobilele din cartea funciară.
În cauză, nu s-a formulat o cerere de modificare a descrierii de CF potrivit art.33 pct.3 din Legea nr.7/1996.
Ca o consecință, cererea se impunea a fi respinsă întrucât s-a ajuns ca proprietari asupra construcției în descrierea actuală să fie persoane fizice care nu au titlu decât pentru un corp de clădire și cărămidă acoperit cu tablă.
Instanța de judecată era obligată să clarifice cui aparțin construcțiile înscrise în CF, care sunt drepturile de proprietate ale celor care au formulat cererea, avându-se în vedere că titlul lor nu corespunde cu descrierea imobilului din cartea funciară.
Dând eficiență legii, cererea trebuia respinsă până la clarificarea juridică a titlului de proprietate.
O altă critică vizează nelegalitatea hotărârii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă - față de inadmisibilitatea rectificării CF.
Instanțele de judecată au statuat că CF trebuie să corespundă cu situația juridică reală a imobilului.
În această situație, în considerente trebuia să se regăsească situația juridică reală a imobilului.
Din acest punct de vedere instanța de judecată avea de stabilit ca:
imobilul construcție în descrierea din foaia A a fost edificat în anul 1969-1970 de de construcții A, constituind un bloc cămin pentru muncitori cu 2 etaje, parter comercial.
Imobilul a fost înstrăinat, fiind inclus în fondul de comerț de către statul român, respectiv cu ocazia privatizării, proprietar asupra întregii construcții fiind
Terenul a fost proprietatea prin certificat, ulterior anulat.
Prin decizia civilă nr.2647/2000 a Tribunalului Argeș, persoanelor fizice li s-a reconsiderat dreptul de proprietate pentru suprafața de teren și respectiv pentru imobilul menționat în hotărâre, care nu mai exista.
În această situație, instanța de judecată sesizată cu rectificarea de CF trebuia să lămurească contradicția existentă și respectiv să respingă cererea de rectificare pentru că este proprietara prin cumpărare asupra imobilului construcție. Persoanele fizice sunt proprietare asupra terenului. Devin incidente astfel în cauză două drepturi de proprietate ce nu au fost niciodată judecate prin prisma principiilor art.494 Cod civil.
Admițându-se cererile de rectificare a înscrierii dreptului de proprietate s-au constituit drepturi pentru persoane fizice pe care nu le-au avut niciodată.
Constituie o nelegalitate dispozitivul deciziei și sentinței atacate, care astfel constituie un drept de proprietate persoanelor fizice, drept care nu este consacrat prin decizia civilă nr.2647/2000 decât pentru un corp de cărămidă acoperit cu tablă.
Pe calea recursului se impune a constata nelegalitatea și a respinge cererea care și sub acest aspect nu putea primi o soluție favorabilă.
Nelegalitatea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă prin raportare la art.134, 132 și 261 Cod procedură civilă
Cadrul procesual în procesul civil este creat la prima zi de înfățișare (art.134 Cod procedură civilă) și poate fi modificat în condițiile art.132 Cod procedură civilă.
Reținerea instanței de judecată că cererea de chemare în justiție a fost fixată cu ocazia acordării cuvântului la dezbateri și respectiv în încheierea de ședință din 2007 este nelegală, cu raportare la cele două articole menționate și respectiv cu referire la art.261 Cod procedură civilă.
Principiile procesului civil, faza scrisă, dreptul de apărare, sunt nesocotite de chiar cei care ar trebui să le garanteze, întrucât este proprietarul construcției, iar persoanele fizice nu sunt decât proprietarele terenului și pot avea eventual drept de accesiune ca proprietare ale terenului.
Este adevărat că s-a stabilit o valoare pentru corpul de construcție (hotărârea este supusă contestației în anulare la și că există un drept de retenție), însă aceste aspecte sunt de menționat în foaia C de sarcini și indirect legate de foaia A și foaia
Sub acest aspect hotărârea instanței de apel este nelegală și interesul este real și efectiv pentru ca ordinea de drept să fie respectată.
Ultima critică întemeiată pe disp art.304 pct.9 Cod procedură civilă - critică nelegalitatea hotărârii prin raportare la buna-credință și licit
Încă din anul 2000 reclamanții au avut cunoștință că li s-a retrocedat printr-o decizie a instanței de apel, rămasă nerecurată datorită unui malpraxis avocățesc, numai terenul pe care statul l-a luat pentru că imobilul clădire, fost moară, nu mai există, iar corpul de cărămidă acoperit cu tablă s-a constatat că nu își mai află ființa.
Aceștia nu au intabulat niciodată și nu puteau să intabuleze dreptul lor de proprietate pentru că imobilul construcție ce se impune descris în foaia A nu le aparținea.
Instanțele de judecată părtinitor evită să menționeze imobilul construcție și descrierea acestuia instituind astfel nedreptatea.
, ce are în fondul său imobilul, avea tot interesul pentru constituirea cărții funciare, sens în care a și alocat sumele de bani și a întocmit documentația ce a stat la baza intabulării dreptului.
Înscrierea imobilului în foaia A și constituirea cărții funciare corespunde realității de astăzi, cu referire la construcție, dar nu corespunde adevărului cu referire la foaia B, drept de proprietate pentru persoanele fizice în ceea ce privește construcția pentru că acestea nu sunt titularele dreptului de proprietate.
Accesiunea nu a fost exercitată de persoanele fizice.
Față de toate cele de mai sus se impune a constata că atât sentința pronunțată de judecătorie, cât și decizia tribunalului este nelegală, impunând admiterea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă este nefondată, întrucât, așa cum corect s-a reținut de instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 7/1996, rectificarea este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare, cu situația juridică reală a imobilului, făcută în cartea funciară.
Dispozițiile art. 36 din lege, enumeră limitativ cazurile de exercitare a acțiunii în rectificare, prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere efectuarea acestei operațiuni, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de această lege.
In speță, prin hotărâri irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 2647/2000 s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților în contradictoriu cu parata SC SA, pentru imobilul teren în suprafață de 836,05. mp și construcția aflată pe aceasta, iar prin sentința nr. 50/F-C / 2000, a Curții de APEL PITEȘTI, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a anulat certificatul de atestare dreptului de proprietate emis pârâtei SC SA pentru aceeași suprafață de 836,05 mp.
Sunt incidente în cauză dispozițiile art. 36 alin 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, potrivit cu care, se poate rectifica înscrierea din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă s-a constatat că actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Cum înscrierea efectuata la nr. cadastral nr. 943 pentru proprietarul SC SA s-a făcut potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. /20/15.01.1991, act anulat prin sentința nr. 50/F-C/2000, definitivă și irevocabilă, in mod corect ambele instanțe au dispus rectificarea cărții funciare prin radierea acestei înscrieri care, nu corespunde, așa cum statuează art. 35 alin 1 din lege, cu situația juridică reală imobilului, în partea privitoare la titularii dreptului de proprietate.
Susținerea recurentei în sensul că instanța nu constatat că imobilul existent nu este identic cu cel menționat în hotărârile judecătorești menționate și nu a clarificat juridic titlul de proprietate, pe de o parte excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța iar pe de altă parte această critică nu a făcut obiectul apelului și poate fi formulată pentru prima data în recurs.
Prin cea de-a doua critică, recurenta invocă inadmisibilitatea rectificării cărții funciare, excepție motivată prin aceleași susțineri ca și în primul motiv de recurs, respectiv contradicția intre structura imobilului existent in teren și cel menționat in actele de proprietate ale reclamanților, precum și alte aspecte care vizează fondul dreptului, ce nu fac obiectul prezentei analize, și care au fost soluționate irevocabil prin hotărârile în temeiul cărora s-a făcut rectificarea cărții funciare, hotărâri ce au trecut in puterea lucrului judecat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, referitor la nelegalitatea hotărârii raportat la greșita aplicare a dispozițiilor art. 132, 134 și 261 cod procedură civilă este de asemeni nefondat. Se constată că instanța de apel a reținut în mod corect că nu a intervenit o cerere de modificare a obiectul acțiunii cu care prima instanță a fost investită. Cu ocazia dezbaterilor, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată respectiv radierea înscrierii dreptului de proprietate al paratei cu privire la imobilul situat in- din Câmpulung, cerere ce a fost admisă în acest mod de instanță, cu respectarea cadrului procesual stabilit de părți și principiului disponibilității.
Instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea disp art. 132 și 134 cod procedură civilă, iar cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 261 cod procedură civilă, urmează a se reține că în practicaua hotărârii există mențiunea că s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, și să se rectifice orice înscriere din cartea funciară asupra imobilului proprietatea reclamanților făcute pe numele societății pârâte, cerere admisă in acest mod de instanța de fond.
Critica potrivit cu care recurenta este proprietara construcției și are un drept de retenție asupra acesteia este pe de o parte in contradicție cu situația juridică a imobilului construcție și teren stabilită prin hotărâri irevocabile, iar pe de altă parte, dreptul de retenție invocat nu face obiectul acestei judecăți. Un eventual drept de retenție constituit în favoarea recurentului poate fi oricând notat în cartea funciara a imobilului, pentru a fi opozabil proprietarului și terțelor persoane. Ori in speță, prin radierea mențiunilor privitoare la imobil făcute pe numele recurentei-pârâte, nu este afectat în vreun fel dreptul invocat.
Prin ultima critică, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.9 cod procedură civilă, nu se arată norma legală încălcată, recurentul invocând aspecte ce privesc fondul dreptului, respectiv modul de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanții intimați, ce exced investirii instanței și nu pot face obiectul prezentei analize care se limitează numai la aplicarea corectă a dispozițiilor legii nr. 7/1996 republicată și nu la analizare modului de dobândire a dreptului de proprietate de către părțile litigante.
Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă, cu obligarea recurenților care au căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, cu sediul ales la avocat în B,-,.8,.D,.4, județul B, împotriva deciziei civile nr.77 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții B, () și .
Obligă pe recurenta-pârâtă C să plătească intimaților-reclamanți B, () și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 06.10.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
